M-am săturat de Mitică, de şmechereală şi ţigănia pe care le
lasă în urmă acest nume de ţară, România. Vorbesc cu diverşi politicieni,
aflaţi la putere, şi toţi îmi spun: "Nu mai avem nici o şansă".
Citesc prin ziare ca Bucureştiului guvernul a avut grija să-i aloce de la
bugetul '98 o suma mai mare decit a întregului Ardeal. Calatoresc cu masina
prin sud şi
est şi văd diferenta: acolo sint drumuri mai bune, se fac
mereu investitii. Stau la coada la finante, la CEC, la orice apartine Statului
si peste tot se da spaga. Ciubuc. Pesches. Turcisme fara de care nu se poate.
Si atunci? Eu nu vreau sa emigrez numai pentru
ca de 10 ani nu se face nimic. Doar ca m-am saturat de
Romania. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric.
Altii se lauda cu Michelangelo sau Da Vinci si mie mi se arata scrisoarea lui
Neacsu din Cimpulung. Fantastica realizare delatiunea!...
Daca regret ceva, acum la treizeci de ani, e ca m-am nascut
aici, ca fac parte din cei ce au invatat pe la scoli ca poporul asta, boborul,
domnilor, a fost intr-o erectie continua in fata istoriei. Care popor? Noi, cei
care n-am facut nici macar o data dovada virilitatii, noi, care in timpul
invaziilor ne ridicam poalele in cap si fugeam in paduri, noi, care lesinam
prin salile unde se hotara istoria, noi, care astazi ne
scremem pentru o bucata de piine si nu mai stim ce smechereli sa mai inventam.
Astia sintem, peticiti in cur, rupti in coate; intram in istorie ca-ntr-o
infecta crisma de cartier. Intre doua ghioraituri si-o
injuratura, poporul (boborul, domnilor), vorbeste batos
despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre "traiasca si-nfloreasca
Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca". Si - iarasi - un ghiorait victorios.
M-am saturat sa-mi fie rusine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca
sint din Transilvania. Alta tara. Altra paese. Other country. L'autre pays.
M-am saturat sa-mi spuna toti neardelenii ca aici, in Ardeal, am probleme cu
ungurii. Ca daca n-ar fi ei... Ca foamea este mama intelepciunii... Ca
federalizarea este cel mai mare pericol care ma paste, ma pindeste de dupa
coltul blocului odata cu borfasul pentru care platesc impozit. Ca musai trebuie
sa string cureaua, ca magarul lui Nastratin. In numele "unitatii",
"propasirii" neamului rrromanesc. Si eu, care astept de 10 ani o
unire adevarata, una a parlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensiva
civica pentru salvarea putinului ramas.
Niste oameni au facut Unirea de la 1918. Altii sperau intr-o
confederatie de tip helvetic, impreuna cu Ungaria, Cehia si Austria. Altii, ca
Slavici, au spus ca unirea Transilvaniei cu Romania e o porcarie si au facut
puscarie. Acum se vede ce-a iesit. Seriozitatea, eleganta, disciplina -
atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de balcanisme
ordinare, de civilizatia semintelor de bostan. Era o sansa pentru Romania sa se
uneasca cu Transilvania, sa invete cite ceva din organizarea ei, din sistemele
ei de valori. N-a fost asa; Romania a inghitit Transilvania - de aceea din trei
in trei metri aluneci astazi pe flegmele de pe marile bulevarde. N-o spun eu,
ci un egal al lui Dumnezeu, Cioran. Vor sari o gramada sa contrazica cele spuse
mai sus. Dar: citi dintre voi n-au mers la Bucuresti cu plasa plina, cu celebra
plasa de rafie in care se inghesuiau sticlele de palinca? Si n-o duceati la
prieteni, ci la directori, la ministere, la inalte porti ferecate. Si daca,
naivi fiind, n-ati dus acele plase, de cite ori vi s-a sugerat ca la Bucuresti
se intra cu capul, miinile fiind ocupate cu "bagaje". Bucurestiul,
acest loc in care genialul tebecist se pupa cu analfabetul miliardar, a invatat
toata tara ca se da. "Se da carne". "Se da oua". Se da.
Mentalitate de molusca. Aici nu ai drepturi, ci complezente. Aici se maninca
seminte de bostan, se vorbeste cu "este multi" si lumea in general se
naste, se inmulteste si moare. N-au invatat nimic de la unguri, n-au invatat
nimic de la austrieci, n-au invatat nimic de la nemti.
Au trecut prea repede de la furculision la Treceti
batalioane romane Carpatii. Poate de aceea cei mai vajnici
"aparatori" ai Transilvaniei s-au nascut dincolo de Carpati. Poate de
aceea Europa se termina pe undeva pe linga Brasov. Acolo se termina si
Transilvania. Pentru ca in afara de limba si sosele proaste nu avem nimic in
comun. Va trebui sa ne
trezim. Sa recunoastem ca ceea ce se intimpla acum e o
comedie. Dar una in care copiii va cer o ciocolata si voi dati din umeri. In
care mereu infrigurati cautati o pila pentru orice. In care susotiti pe la
colturi despre vilele celor din politie sau din parlament. O
lume sortita imprumutului de la un salariu la altul.
Va trebui sa vedem ca se poate si altfel. Ca sintem altfel.
Ca relele cele mari vin de la Bucuresti, de la luxoasele palate in care politicienii
se bat fara nici o jena pe ciolan. Va trebui sa vedem ca nu ungurii sau nemtii
sau burundezii sint inamicii nostri, ci noi
insine, traitorii de pe azi pe minine, obligati sa furam si
sa injuram pe la colturi. Nu mai avem ce sa ne spunem; am facut-o 75 de ani si
sintem de 75 de ori mai saraci.
In rest, zile bune - m-am saturat de România, vreau
Transilvania mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu