Texte Fără Nume - Regatul Unit Al Micilor Ecrane

                                           Pamflet de Florica Bud

                    Alt Regat? Veţi întreba stând atârnaţi deasupra aurei mele, admiţând că ea mai există, vai mie,  asemenea sabiei lui Damocles? Da, încă un regat şi nu unul oarecare ci unul la care cotizăm cu toţii pentru a-l  susţine material, drept mulţumire că această descoperire epocală ne-a schimbat definitiv viaţa şi influenţează mersul societăţii într-un sens greu de contracarat. Vă las pe voi, Deveniţi Doar Numere Cumulate Ale Institutului De Statistică Planetară, să vă pronunţaţi despre rolul micului ecran asupra calităţii vieţii noastre… trupeşti. Prefer să nu pronunţ substantivul suflet fiindcă el a fost golit de conţinut de către unii semeni ai noştri care nu au fărâmă de …  iarăşi era să-l invoc!

                   Am aflat recent de la un post TV, că un fost premier european ajuns în pragul unei vârste mai  mult ca onorabilă s-a îndrăgostit de o… puştoaică nu pentru că ar fi frumoasă ci pentru… frumuseţea sufletului ei. Ce emoţionant! Să-ţi cauţi sufletul pereche o viaţă întreagă şi să-l găseşti atât de târziu şi nu într-un trup oarecare ci într-unul care respectă regulile 90-60-90! Zilnic suntem informaţi, pe calea undelor, de marile poveşti de iubire dintre bunici-bunicuţe şi posibile strănepoate-strănepoţi. Desigur că mezalianţele acestea au la bază numai şi numai compatibilitate sufletească. Dar, de ce să fim maliţioşi? În fond, fiecare dintre noi îşi trăieşte iubirea când, unde şi cum apucă.

                  Aş paria pe un cal alb că sunteţi în stare azi - pe motive de avalanşe, topirea gheţarilor, ploaie mocănească, lapte cu toxine,  extratereştrii zonali, dispariţia unui virus periculos pentru om din laboratorul care l-a adăpostit -  să gândiţi negativ la adresa omenirii debusolate. Având şi eu o zi proastă, ca orice vietate iubitoare de soare, v-aş numi Posibili Arhitecţi Ai Răului Universal. Fac acest demers fără să aduc un afront gândurilor voastre  adresate protagoniştilor Love Story-ului multiplicat în oglinzi infinite, story ce populează viaţa şi sticla, punând cu  uşurinţă egal între iubire şi minciună.  Dacă o veţi face, sper să vă asumaţi şi consecinţele. Adică cum, mă revolt spre sfârşit de paragraf, chiar nu vedeţi câtă afecţiune ţâşneşte din fiinţele angelice care ne populează ecranele?  Ele nefiind altceva decât reclamele vii ale vieţii lor interioare. Adorabile făpturi, care însumează plenitudinii sufleteşti comorile de împrumut ale trupului. Nu voi pomeni care sunt ele, le ştim cu toţii, sunt peste tot şi în toate. De parcă versurile semnate de către poetul George Lesnea ar fi croite pentru vremurile de azi: ”Partidul( siliconul) e-n toate/ E-n în cele ce sunt/ şi-n cele ce mâine vor râde la soare.”

                       Dar bucuria supremă vine abia în momentul zero, în care vipurile îşi arată  păsăricile în direct,  în timpul periplului pe care îl fac de la un studio la altul.  Trăim o epocă glorioasă a televiziunilor unite parcă într-un singur scop, acela de a ne îndobitoci, acţiune la care contribuie din plin violenţa în care ne scaldă de vreo două decenii bune. Violenţa în desenele animate, în seriale, filme, talk show-uri şi în divertisment. Ea poate fi verbală sau nonverbală,  înarmată cu arme de foc sau cu arme albe. Când ne săturăm de violenţa micului ecran, trecem la cea mult mai cuprinzătoare a internetului. De beneficiile internetului ne bucurăm, pe bani puţini, şi cei mari şi cei mici de-a valma. De altfel nu ne obligă nimeni să ne folosim de noile descoperiri. Putem să oprim televizoarele şi calculatoarele… doar pe ale noastre! Ceea ce nu ar  schimba nimic din ceea ce se întâmplă sau se va întâmpla în jurul nostru.

                    Cât sunt de pline de învăţăminte, pentru cei mici, programele diverselor televiziuni aflăm, pe măsură ce cresc copiii, din comportamentul lor. Mai avem neobrăzarea să ne mirăm de proasta creştere a noilor generaţii.  Ei sunt rezultatul educaţiei pe care le-o fac adulţii. Tinerii  chiar nu au nicio vină! Se adapă din izvorul care curge la poarta lor. Bunici le-au fost bonele-televizor şi bonele-calculator. 

                    Crescând, au lăsat în urmă desenele cu bătălii interstelare  schimbându-le cu ştirile violente esciene şi cu emisiunile de divertisment, care au ca protagonişti  aşa-zisele para-dive şi… para-divoi!  Cei tineri cresc beneficiind din plin de para-comportamentul  acestor personaje plimbate cu sârg şi insistenţă de la o televiziune la alta. Ele, vedetele-surogat, nu au nicio vină că nu s-au legiferat casele de toleranţă, în fond trebuie să se producă şi ele undeva. Şi  unde este mai nimerit să o facă decât în faţa telespectatorilor, care au citit cândva, în negura  copilăriei lor, că pâinea cu amelioratori şi E-uri  merge perfect cu circul mediatic.

                     Apropo, vă vând un pont. Când această minunată pâine aducătoare de boli ajunge mai scumpă pe mesele noastre, acest lucru se întâmplă nu din cauza creşterii preţului făinii, deoarece făina chiar nu mai contează cantitativ în compoziţia pthithi noastre cea de toate zilele, ci se scumpeşte din cauza scumpirii - “zeama zemii”! ar exclama şugubăţ Anton Pann - E-urilor şi a amelioratorilor, de care beneficiază din plin pâinea noastră cea de toate zilele şi… morţile.

                   Şi-a dat seama Lumea Bună că suntem un aluat care poate fi modelat cu uşurinţă, deoarece ne cunoaşte foarte bine viciile şi plăcerile. Nu este fată proastă Evropa asta, când ne vorbeşte de mâncarea bio, în timp ce ne oferă nişte cancer vânzându-ni-l, pe bani buni, asortat la produse de proastă calitate, frumos ambalate, în magazine cu aer condiţionat şi încălzire ultra-extra-forte, superbolduri care, desigur, nu miros a bălegar, a găinaţ şi a sudoare.  Toate aceste aşa-zise calităţi, care iau cumpărătorilor ochii, ţin în şah ţăranul român pentru ale cărui produse nu mai e loc decât în târguri şi…                 

                  Deşi… la urma urmelor, fantomele nu au cum să vândă în piaţă!     

 De ce Regatul Operaţiunilor Estetice? Simplu, deoarece suntem pe locul şaptesprezece în lume, în această privinţă. Un loc mai mult ca onorabil aţi spune domniile voastre, dacă nu v-aş tăia microfonul, mai bine spus sunetul. Un loc bun pentru nişte amarâţi care bat de decenii la porţile lumii bune şi care abia că au deschis ochii la minunile bisturiului. Batem la acele uşi nu numai să cerşim mai binele dar ca să ne şi pârâm unii pe alţii spre binele nemijlocit al ţării. Din cauza acestui binemeritat loc al şaptesprezecelea ar trebui să creştem nu numai în ochii  neproculinizaţi ai Evropei Unite ci şi în cei ai întregului Univers.

                        Aş avea o mică propunere, dacă sunt primită la Masa Propunerilor, aceea ca medicii esteticieni să fie consideraţi artişti plastici, ei fiind adevăraţi sculptori care modelează în… carne vie şi ca urmare să fie primiţi degrabă în Uniunea Artiştilor Plastici Români.  Fiindcă sunt un om generos voi face lobby şi pentru cei care fac tatuaje, aceştia să fie primiţi în rândul pictorilor… aştept şi părerea Domniilor Voastre Consternaţi Ai Secolului Trecut.  

                        Vedeţi ce pruncă bun sunt eu, nu am pronunţat cuvântul silicon fiindcă mă supun singură la o cură de deza… dezasiliconare deoarece văd roşu în faţa ochilor când aud pronunţându-se acest cuvânt. Mi-am propus deci să mi-l scot din vocabular. Ce mai contează un cuvânt în minus. Binecuvîntat să fie folclorul că şi-a adus şi el contribuţia, ca să putem ajunge pe locul şaptesprezece. Ar trebui să ne străduim să ajungem în primii zece, nu-i aşa Dragi Cocoşaţi Ai Lumii Impozitelor Reunite? Dar despre tunatele ce dănţuiesc la porţile cântecului popular, altădată, taman la pamfletul ce va purta titlul Regatul Neunit al  Muncii!