Blană de oaie cu miros de lup

Mă gândeam zilele acestea la Iuda, Iuda ucenicul Domnului Hristos. Ce inimă a avut acest om! Cât de jos a putut ca să se coboare din cauza banilor! Lăcomia lui de bani, pentru că ținea punga lua pentru el ce era în ea, l-a condus să-l vândă pe Domnul Hristos. 
Iuda, un monstru. Modul în care l-a vândut pe Dumnezeul cel viu și adevărat, pe Hristos Domnul care i-a dat viața, este cutremurător: o plecăciune și un sărut. Extraordinar! Vine cu mercenarii după Hristos și acolo joacă cel mai ieftin teatru. În fața Celui care cunoștea totul a jucat rolul ucenicului plin de reverență, evlavie și dragoste dar în inima lui era setea după arginți. 
Oricare eram acolo în grădină poate că eram induși în eroare și credeam că Iuda e plin de dragoste. Da, era plin de dragoste, de dragostea de sine, plin de dragoste pentru bani, plin de iubire pentru Mamona. L-a folosit pe Hristos Domnul ca să se închine pentru ultima dată lui Mamona. Domnul a fost pentru Iuda ultima afacere din viața lui. Șocant! Șocant căci aici este un principiu, afacerile cu Mamona se termină tragic!
Dar ce blană albă de oaie a îmbrăcat Iuda! Ce pufoasă era! Era legată bine, chiar ziceai că este oaie căci nu a mușcat arătându-și colții ci folosind o plecăciune și un sărut! Și-a dat cu parfum de apostol. Știa bine rolul doar că acum l-a jucat nu l-a trăit. 

Oameni buni, trăim zilele din urmă! Când Hristos o să vină o să cadă toată lâna, o și ce multă lână o să fie pe jos! O să rămână mult păr sur și negru, păr de lup. Atunci vom rămâne șocați căci părul și lupii vor arde ... veșnic ... 
Fie ca astăzi să ne cercetăm și să nu-L vindem pe Hristos, CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA, pe nimic! Este un strigăt al pocăinței și iar al pocăinței! 

Durerea pentru Iuda a fost mare căci Domnul Hristos a investit foarte mult în el dar el până la urmă s-a dus unde și-a pregătit. 

Să-L strângem pe Hristos! Dacă-L avem pe El avem totul chiar dacă aici suntem bogați ca Lazăr și tot confortul nostru sunt câinii care ne mai alină bubele!

                                                                                         Publicat de Levi Mircea