De ce au murit tinerii ăia în 1989: ca ”salvarea” națiunii să fie ”securiștii pe stil nou”!?

Îmi pare rău că le stric “fengșuiul” unora, care-l și văd belit/legat pe Dragnea. Nu despre Dragnea e vorba. Nu el e miza ”războiului împotriva corupției”. Cum n-au fost nici Năstase, nici Mitrea, nici alții ca ei. Nu, miza este autonomia politicului. Politicul, de la stânga la dreapta, trebuie pus cu botul pe labe. Asta însemnând partide și Parlament, deopotrivă. Nimeni să nu mai poată lua decizii de capul lui. Să nu contravină intereselor celor care sunt în spatele statului profund, în general interese economice.

Cu Dragnea s-ar încheia acest proces de punere totală sub control a scenei politice. Sigur, Dragnea nu este nici acum cu mâinile libere. Dar are totuși nu doar o imagine, ci și niște instrumente: partidul, majoritatea parlamentară, Guvernul. Cu care poate face lucruri. Nu multe, nu ușor, dar poate face. Neutralizarea lui înseamnă distrugerea tuturor acestor instrumente.

Problema nu e că Dragnea ar fi de neînlocuit. Problema este cine îi ia locul. Și de ce. Dacă PSD se aliniază necondiționat în spatele lui Dragnea, se prăbușește odată cu el. Vulturii hoitari dau deja târcoale potențialului cadavru. Gunoiul ăla de Ponta e cap de formație! Dacă nu se aliniază, cine ar fi alternativa la Dragnea? Tudose? De ce? Ce-l recomandă? Țoiul sau litra?

Niciun partid nu mai poate produce lideri. Cei care le controlează din umbră au grijă să-i elimine pe toți cei care ar putea să le creeze probleme. De asta a ajuns PNL condus de un bețiv ținut în lesă de ”justiție”. USR e condus pe față de servicii. PMP de un fost securist, din aceeași frăție a securismului de bine în conturi. PSD, care ar avea de unde recruta, nu o face. Este paralizat. Nu înțelege ce i se întâmplă. Chiar dacă există oameni greu de controlat, articulați în demersul lor, cu mintea la ei și bune maniere, cine i-ar urma? Unii sunt ”fideli până la moarte” liderului actual, alții așteaptă oportunist să profite de ”moartea” lui, pentru a se pricopsi cu demnități pe care nu le merită. Dacă cei care ar avea o imagine și un demers cu adevărat structurat și coerent ar ieși în față, ar fi călcați în picioare și de ”fideli”, și de oportuniști.

Oricum, democrația este victimă sigură. Și stăm să ne întrebăm de ce dracu au murit tinerii ăia, în 1989: ca ”salvarea” națiunii să fie ”securiștii pe stil nou”, continuatorii celor care au supus România timp de decenii? Bună socoteală, brav popor român! Halal să-ți fie!

Autor: Constantin Gheorghe

Sursa: Constantin Gheorghe