Motto:
Cu cât un
ins mai sus ajunge
prin
procedee deocheate,
cu-atât
esența lui de om
e mai
săracă în carate.
(În
varianta populară
avem
superba formulare:
„A fi mare
nu-i mirare,
a fi om e
lucru mare”.)
Se spune
că omul a fost croit (de Creator sau de poznașa evoluție?)
să dorească tot mai mult și că acesta
ar fi motorul progresului său. Că, adică, fără așa ceva (desigur, în inseparabilă legătură cu minciuna,
egoismul, ipocrizia și
cruzimea), n-am fi ajuns nefericiții beneficiari ai unei civilizații care se întoarce nimicitor împotriva noastră: apa, aerul
și alimentele infestate ne
îmbolnăvesc, medicamentele contrafăcute ne crează iluzia însănătoșirii, mașinile
ne fac zob peste tot, aparatele electronice ne sporesc suferințele prin perfidia lor lăuntrică, iar propaganda oficială
a globalismului ne transformă, încet dar sigur, din cobai „numai trup și numai lut” în roboți eficienți și joviali, părți indistincte și dirijate într-o viitoare omenire temeinic dezumanizată.
De ce
s-a ajuns aici? Deoarece, în goana turbată după efemer (bani, putere, faimă,
plăceri degradante), preaștiințificul (unde-i spusa socratiană „Știu că nu știu nimic”?) și preamișelul
om modern, a ajuns să-și ucidă
însăși esența sa atunci când a îndrăznit să afirme că „Dumnezeu a
murit”! Iar pentru această incalificabilă dovadă de nerecunoștință, înclin
să cred că Dumnezeu a decis să-l pedepsească pe om în maniera Sa atotiubitoare,
adică luându-Și mâna ocrotitoare de
deasupra lui și lăsându-l să se
izbească cu capul de zidul neputinței, până în clipa când se va dezmetici și din adâncul inimii se va căi. O atare ipoteză este în
concordanță atât cu afirmația că răul provine din libertinajul în care omul preface
liberul arbitru dăruit lui de către Creator, cât și cu două celebre puncte de vedere:
1)Abraham
Lincoln, cel de-al șaisprezecelea
președinte al Statelor Unite,
considera că Biblia „este cel mai prețios dar pe care l-a făcut vreodată Dumnezeu oamenilor”,
căci fără ea „noi n-am putea distinge binele de rău”;
2)La
rândul lui, juristul britanic William Blackstone susținea că toate legile umane se sprijină pe legea naturii și a revelației (Biblia),
drept urmare, „nu trebuie permis nici unei legi umane să le contrazică pe
acestea”.
Da, așa a fost cu ani în urmă, când credința sinceră în Cel ce toate le-a făcut îi întreținea omului conștiința
limitelor sale și-i
inspira respect față de
întreaga creație, pe scurt, îi
conferea valoare. Nu și astăzi,
când – încurajat până la inconștiență de fetișurile
științifice și
tehnologice (religia antropocentrismului pragmatic) – omul se închină doar la trinitatea
consum-comoditate-confort și
astfel, nechibzuit și disprețuitor cu tot ce nu-i aparține, el se înstrăinează din ce în ce mai mult de
Dumnezeu, de semeni și de sine
însuși.
Nici
nu-i cu putință altminteri, având în
vedere faptul că aparenta evoluție
materială (de fapt, câteva dinastii dețin controlul asupra banilor și bunurilor din întreaga lume) este copios surclasată de
substanțiala involuție moral-spirituală a omenirii: continuu rafinate,
minciuna și ipocrizia sunt tot
mai prezente în viața de zi cu
zi și de-a binelea
indispensabile în politică, iar nesimțirea și
hoția au fost ridicate la cote
planetare (vezi uriașele averi
plasate de regi, președinți, miniștri
și alți nenumărați megarăufăcători în paradisurile fiscale, manevre
ticăloase prin care toți ăștia își
jefuiesc propriile țări).
Apropo
de ipocrizie. Corect ar fi să nu dăm uitării nici indignarea occidentalilor
vizavi de crimele săvârșite de bolșevici cu lăcașurile de cult (unele transformate în depozite, altele
demolate) și cu slujitorii
altarelor (mulți dintre aceștia fiind intimidați, umiliți,
întemnițați, torturați, ba chiar uciși), pentru ca astăzi ei înșiși să-și scoată preoții cu forța
din bisericile ce urmează să fie dărâmate, astfel contribuind la expansiunea
islamismului, și nici majora contribuție a lui Winston Churchill la sporirea suferințelor nației
sale și ale întregii omeniri prin
dezastruoasele decizii luate ca strateg militar, iar pe urmă ca om politic de
prim rang (împărțirea cu
Stalin a sferelor de influență
din Europa și Asia, autorizarea
bombardamentelor efectuate de aviație asupra localităților inamice situate departe de front, prin aceasta
violând toate înțelegerile
referitoare la confruntarea militară, respectiv prelungirea celui de-al doilea
război mondial cu circa doi ani din pricina încăpățânării sale privind capitularea necondiționată a nemților, nefericita materializare a unei politici ce viza cu
orice preț victoria, nicidecum
instaurarea unei păci trainice).
Consecințele postbelice ale acestei obtuzități politice, pentru care cinicul ei părinte a fost
răsplătit cu mari și
nemeritate onoruri, inclusiv cu Premiul Nobel pentru Literatură (sic!) pe anul
1953, s-au concretizat în lungul război rece și în pierderea de către Marea Britanie a imensului ei
imperiu colonial!
...La
noi problema degradării moravurilor se pune mult mai acut ca pe alte meleaguri,
asta deoarece cam toți aleșii și
cârmuitorii postdecembriști s-au
dovedit și în continuare se dovedesc
nu doar tâlhari și
necalificați, ci și trădători de doctrină, neam și țară. O
dovadă concludentă în acest sens ne-a fost oferită recent de penelistul
traseist Florin Oancea, cel care cu ceva timp în urmă și-a trimis șoferul să-l înlocuiască la un examen despre...combaterea
corupției. Cu toate astea (prins
cu mâța în sac, exmatriculat,
amendat și luat în tărbacă de
presă), el a fost socotit de alegători mai vrednic decât candidatul pesedist, așa că iată-l acum primarul Devei. Da, căci după un an de
minciuni și contraperformanțe pesedisto-aldiste în folosul celor mulți, năstrușnica
„logică” a alegătorilor ardeleni nu poate să fie decât asta: Oricine (a se citi
oricât ar fi acela de dubios), numai pesedist sau aldist să nu fie!
Vorba
scriitorului Victor Eftimiu: M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
12 nov. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu