miercuri, 10 octombrie 2018

Demisiile de onoare


 Cele mai mari partide sunt, prin forţa împrejurărilor, şi cele mai importante forţe politice care dictează direcţia spre care se îndreaptă ţara. Unul la putere, altul în opoziţie, PSD şi PNL au în comun un lucru: ambele sunt conduse de lideri contestaţi chiar în interiorul partidului. Unul  dintre cei doi a fost acuzat de luare de mită, dar achitat, celălalt a fost condamnat cu suspendare pentru fraudă electorală, şi este condamnat în primă instanţă.
Sunt Liviu Dragnea şi Ludovic Orban cele mai potrivite persoane să conducă principalele partide din România? Oameni care le-au fost foarte apropiaţi îi contestă. Dacă îi contestă membri din conducere, cum să fie acceptaţi de alegători, de cetăţenii de rând?
Persoane importante din fruntea PNL îi cer lui Ludovic Orban să plece. Oameni din linia a doua a PSD, inclusiv secretarul general şi vicepremierul, îi cer lui Liviu Dragnea să facă un pas în spate. Ei, nu şi nu. Se agaţă de funcţii considerând că după câte au făcut pentru partidele lor li se cuvin scaunele pe care le-au ocupat prin alegeri.
Orban şi Dragnea sunt politicieni cu vechime. Pot fi consideraţi ca făcând parte din a doua generaţie de politicieni apărută după revoluţie. Au  început de jos, au crescut în mijlocul partidelor pe care azi le conduc. Şi unul şi celălalt s-au remarcat prin jocurile pe care le-au făcut pentru schimbarea unor preşedinţi. Orban a tras sforile pentru înlocuirea lui Tăriceanu cu Crin Antonescu. Dragnea a lucrat contra lui Geoană ajutându-l pe Ponta să ajungă preşedinte. Tot ei, evident fiecare în partidul său, s-au antrenat în bătălia pentru schimbarea lui Antonescu, pentru dărâmarea lui Ponta.
Nu se poate spune, aşadar, că Orban şi Dragnea nu sunt politicieni cu experienţă. Nu se poate spune că nu au avut la un moment dat suficientă influenţă şi autoritate în rândul  PNL, respectiv PSD, pentru a-şi putea schimba liderii, ţintind în final funcţiile supreme în cele două partide. Fiecare în stilul său a reuşit. 
Azi unul conduce cel mai important partid de guvernare, altul cel mai important partid de opoziţie.
Cum şi spre ce îşi conduc partidele, dacă ţara are de câştigat ca urmare a prestaţiei lor? Este principala întrebare care frământă cele două formaţiuni politice.
Capacitatea lor este pusă la îndoială şi de cei mai apropiaţi colaboratori şi parteneri. ALDE dă semne că s-ar fi săturat de fiţele lui Liviu Dragnea. Preşedintele Iohannis nu-l agrează pe Ludovic Orban. Partidele anti-PSD nu-l recunosc pe Orban ca lider al opoziţiei.
La prima vedere nimeni nu-i vrea. Atunci cum se face că rămân la cârma celor două partide? Probabil din cauza modului în care au fost concepute statutele celor două partide. S-ar părea că statutul oricărui partid protejează funcţia supremă, liderul fiind greu de schimbat.
În al doilea rând, nu s-a instaurat obiceiul înaintării demisiei. Aşa se face că nimeni nu pleacă de voie dintr-o funcţie, chiar dacă apar sute şi sute de dovezi că nu este demn, nu este potrivit pentru funcţia respectivă. Acest lucru este valabil de jos până sus. Este potrivit Klaus Iohannis pentru funcţia de preşedinte al României? El consideră că este potrivit din moment ce s-a înscris în cursa electorală pentru al doilea mandat.
Un val de contestaţii interne a apărut şi în sânul Bisericii Ortodoxe. Din cauza eşecului de la referendum se aude că i se cere Patriarhului Daniel să-şi dea demisia. Cum să-şi dea Preafericitul Daniel demisia?
Dacă, totuşi, o va face, vor pleca de bunăvoie şi Dragnea şi Orban?

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu