Manipularea grijii faţă de oameni

De ce este PSD cel mai mare partid din România? Este o întrebare care ar trebui să-i frământe pe strategii partidelor de dreapta. Când PNL şi PDL au hotărât că trebuie să fuzioneze pentru a forma un mare partid, pe care ca titlu de lucru îl numeau chiar „marele PNL” nu s-au obosit să explice că vor să facă un mare partid de dreapta, capabil să ţină piept PSD-ului.

Erau preocupaţi de câştigarea alegerilor prezidenţiale considerând că partidul care dă preşedintele are asigurată guvernarea. Între timp PSD îşi vedea de treabă. Adică mima grija faţă de omul simplu oferind un program în care „creşterea” era cuvântul-cheie. Vom creşte salariile, vom creşte pensiile. Nimic despre economie, nimic despre creşterea preţurilor, în lanţ.

În continuare PSD pariază pe manipularea grijii faţă de om. Spirala promisiunilor urcă necontenit, în timp ce PNL nu promite nimic. Liberalii şi-au abandonat doctrina făcând curte electoratului de stânga. De teama de a nu jigni electoratul captivat de promisiunile PSD nu au curajul să prezinte un program de dreapta destinat oamenilor cu iniţiativă, privaţilor, oamenilor de afaceri români, numiţi în continuare peiorativ „afacerişti”.

PSD are şi o agendă ascunsă. Pentru că o seamă de lideri au probleme juridice vor să modifice legile justiţiei. În acelaşi timp s-au petrecut lucruri care au îndepărtat justiţia de la rolul ei. Este legată la ochi, dar SRI a văzut pentru ea, chiar şi în băile, chiar şi în dormitoarele politicienilor. În numele corupţiei a pornit o vănătoare de vrăjitoare, s-au făcut liste negre singurul criteriu fiind numărul mare, tot mai mare de dosare. Opoziţia simte că este nevoie de o schimbare, dar nu are curajul să recunoască adevărul, să spună lucrurilor pe nume.

Dacă nu are primul cuvânt nici la creşterea salariilor şi pensiilor, nici la susţinerea economiei prin măsuri de dreapta, nici la modificările legilor justiţiei pentru a aduce anumite instituţii în matca constituţională, ce oferă PNL pentru a deveni un partid la fel de mare ca PSD?

În acest moment oferă spectacolul luptei pentru locurile eligibile la alegerile europarlamentare. Vorbesc despre schimbarea lui Ludovic Orban, cel de-al patrulea preşedinte din ultimii patru ani al partidului.

La alegerile prezidenţiale din 2014 „marele PNL” era condus de Vasile Blaga şi Alina Gorghiu. Blaga a fost eliminat printr-un dosar penal, pentru ca apoi să fie achitat. La fel cum a fost eliminat de la alegerile locale Orban. A urmat Raluca Turcan, iar după achitare, a venit la conducerea PNL Ludovic Orban.

PSD a schimbat trei premieri, PNL a schimbat patru preşedinţi. Care-i diferenţa? Este posibil ca PSD să mai schimbe un premier, iar PNL să-l aducă la conducere pe al cincilea preşedinte. Dacă îi punem la socoteală şi pe preşedinţii din 2016, Crin Antonescu şi Klaus Iohannis, ajungem la 7 preşedinţi în patru ani. Ce credibilitate are un asemnea partid?

Până şi zburdalnicul USR şi-a schimbat liderul fondator. Şi nici acest partid-surpriză nu oferă un program economic de dreapta. Fără doctrină, fără ideologie, mimând intransigenţa, se apropia de programul unei formaţiuni justiţiare.

Ajungem la decriptarea secretului popularităţii unui partid care în fapt nici nu se ştie dacă există sau nu, numit generic „partidul lui Cioloş”. Probabil acest partid dă senzaţia că are un program de dreapta şi din această cauză o seamă de alegători de dreapta îşi pun speranţele în el.

Dar ieri guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă pe justiţie şi întreaga atenţie a opiniei publice se îndreaptă spre această problemă. Partidele de opoziţie mai primesc un subiect drag lor, în care se mişcă lejer, nu ca în domeniul economic.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş