Ce să-ți dăruiesc acum în plină toamnă
Când ochii mei de lacrimi s-au uscat
O ultima țigară dragă doamnă
Ce sa-ti dăruiesc acum să nu mai plângi
Cand stii că voi pleca și n-am să vin
Ai să te incalti cu ceturile lungi
În ochii tăi ninsoarea nu-mi spune să revin.
Cand eu ti-am dăruit tot ce aveam
Tu m-ai sfidat și mi-ai ucis tăcerea
Ai pus răcoarea ta ca ultim geam
Arsitei din suflet nu i-ai dat mângâierea.
Sub pași ni s-a aprins cândva cărarea
Si cerul lumina cu un șuvoi
Dorul se spăla in ochii noștri seara
Iar gândul se iubea cu visele din noi.
Si parcă toate astăzi se ascund
În noi mai cade iarăși plina vară
Cu lacrimi scriem pe pașii din adânc
În noi a adormit arcusul și vioara.
Se bat acum rafale in sufletu-mi gonit
In noi iubirea n-a vrut să se decidă
Bolnavi am fost de cât noi ne-am dorit
Uscata frunza-și joacă ultima partidă.
N-am ce să-ți dăruiesc în plină toamnă
În ochii noștri lacrimi s-au uscat
O scurtă mângâiere dragă doamnă
Si ultimul sărut la margine de pat.
Autor: Carmena Felicia BĂINȚAN
Multumesc pentru publicare
RăspundețiȘtergere