Umblă nestingherită pe drumurili patriei cu mâinile la spate. N-are treabă cu nimeni, nici cu asistații sociali de la cârciuma din colțul străzilor. Ce dacă termină banii asistații? Cât timp se mai găsesc „de-ale gurii”, pot să ia lichide și pe listă.
Numai copacii se zbenguie pe dealuri când Marea scofală se
reazemă-n stâlpi de porți cu ciucurii democrației la tâmple.
Un sân obraznic mă prinde de mână și nu observ cum Scofala
cea mare îmi face cu ochiul stâng. Da, ea este de stânga, dar se dă de dreapta,
c-așa-i la noi. Pe genunchii lacului albastru de durere se îmbrățișază roua și
cuvântul poeziei. Da, azi este ziua poeziei. Și ce mere scofală!? Toată lumea
scrie azi poezie și pentru faptul că... nu este mare scofală.
Simt în palme cum transpiră cerul când pe câmp ies asistați
la cules zăpadă prin noianul de iarbă crudă. Cui nu-i plac bunăciunile,
cruditățile?
Îmi fac și eu meseria de cetățean (cu ani grei pe cartea de
muncă), acum în lumea inutililor, meseria de a croșeta zăpadă pe-o frunză plină
de zâmbet, în cetatea viselor, în pagina minții pe lacrima ploii.
Ce, mare scofală!
Puiu Răducan
23032023-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu