de Nelu Danci
Pe un lac frumos, vă spun,
O lebădă neagră, este acum,
Cu drag, de copii privită.
Pentru ei, este o noutate,
Zic ei neagră? Nu se poate,
Că doar lebăda e albă,
O văzui ei cum aleargă.
Cuib își face în vârf de stâlp,
Nimeni nu-i face nimic,
Și când sunt mari, puișorii
Zboară pe câmpul cu flori.
Unde ei găsesc mâncare,
Cum s-au scuturat tricale.
O plantă cu spic bogat,
Care vara, s-a secerat.
Și cea neagră, tot așa,
Mănâncă ce află ea,
Chiar și din lac peștișori,
De tot felul, dar în zori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu