După un concurs de proiecte de management și după alte șapte mii de recomandări, telefoane, sugestii să NU mă duc la „Nord Literar”, exact acum trei ani, la 1 septembrie 2022, luam micul-mare munte-m piept și intram în lumea acestei instituții care mi-a schimbat viața. Întotdeauna mi-a plăcut să merg acolo unde mi s-a recomandat să nu mă duc. Vorba lui Buzura: „Fă ceea ce ți-e frică să faci!” Abia acolo, abia atunci începe provocarea, nu-i așa? Ne-am tatonat dinainte, ne-am pândit, ne-am iubit și ne-am șicanat inițial, după care ne-am întins la drum laolaltă și-am ajuns... într-un punct. Poate de inflexiune.... poate nu... Vom vedea. Însă, am trăit, aici și împreună, emoții cum n-am crezut că mai pot exista. Și doar pentru ele, și doar pentru atât... și tot ar fi meritat efortul. Dar mai sunt atâtea lucruri pentru care a meritat. Și merită în continuare.
E limpede: fără colegii mei n-aș fi putut face nimic. Cu ei alături s-au născut: cele două ediții ale Târgului de carte derulat sub egida „Cumpără o carte, într-o zi ea te va citi!”, „Dialogurile Nordului”, „Adolescența și Excelența”, „Puntea de cuvinte” – proiect dedicat scriitorilor de limba română din afara țării -, aducerea Muzeului Autografelor în Baia Mare, Cenaclul „Rivulus Domniarum”, suplimentele sub formă de antologii, reușitele ediții ale Zilelor Revistei și ale concursului „Cărțile Anului”, fructuoasele colaborări cu mediul universitar și educațional, site nou cu harta scriitorilor maramureșeni, prezența revistei la zeci de evenimente culturale, pătrunderea revistei în rețeaua Cărturești, înființarea Editurii „Nord Literar”, lansările de carte în spații neconvenționale și... mai ales această spectaculoasă prezentare a revistei, atât din perspectiva conținutului, a numelor de valoare atrase, cât și a graficii, a tiparului, a imaginii.
Trei ani, o mână de oameni și o splendidă grădină de sentimente și de mici-mari reușite întru bucuria apostolatului cultural pe care am reușit să-l introducem oficial în misiunea instituției. Trei ani în care, apropiindu-mă mai tare de lumea literară, mi-am înfrânt teama de a-mi aduna gândurile într-o carte care, nici n-a ieșit bine de la editură, până și-a început drumul singură, aproape fără mine, oferindu-mi bucurii la care nu îndrăznisem să sper.
Ce va urma? Sunt multe lucruri care, din păcate, nu depind de noi. E acel paradox care mă bucură și mă enervează deopotrivă: cultura e cartea noastră de vizită de câte ori trebuie să ne prezentăm lumii. Și, cu toate acestea, cultura e cea mai lovită de eternele, reale sau închipuite crize financiare. Dar... noi vom rămâne aceiași, indiferent de colțul sau de scena pe care vom fi amplasați. De va fi colț, vom transforma umbra în lumină. De va fi scenă, o vom transforma în agoră. Pentru că oamenii sunt cei care duc flacăra creației mai departe.
Pentru felul în care „Nordul” stă încă drept în fața furtunilor, a tuturor provocărilor, până la urmă firești în lumea literară și culturală, trebuie să le mulțumesc colegilor mei dragi: Delia Muntean, Gheorghe Pârja, Raluca Hășmășan, Mircea Bochiș, Flaviu Mihali și precum și numeroșilor și minunaților colaboratori. Fără voi... nimic n-ar fi fost posibil!
Dana GAGNIUC BUZURA
Succes pe mai departe!
RăspundețiȘtergere