de Vasile Bele
Te voi întreba, rouă,
unde îți porți umbra?
în hora privirilor tivite ?
cu zâmbet de fecioară?
Când vei fi (rouă!) șoaptă nescrisă
într-o repetare de albastru?
Cum îți vei culege (rouă !)
roadele visărilor din fiecare
gând netrist?
Te aștept, sărut de catifea,
în limpezimea mirului
răsărit din seninul trupului
de vânt.
Abia mâine, în zorii visului,
voi scrie încă un cuvânt -
despre iubire -
în lumina reflectoarelor
care își serbează umbra...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu