Trăiască presa tipărită!

                                                                         de Gheorghe Pârja

Nu este niciun secret că sunt alături de presa tipărită, deoarece sub cupola ei mi-am petrecut o bună parte din viața profesională. Da, sunt jurnalist de presă scrisă, îi înțeleg coborârea pe costișa istoriei, dar nu pricep de ce, fără o gândire echilibrată, i se cântă prohodul. Strigătul din titlu s-a auzit în inima Parisului, martor fiind confratele Cătălin Manole, redactor la Formula AS. El a întâlnit în marele oraș, mai precis în celebrul cartier Montmartre, un chioșc retro, ce seamănă cu un foișor elegant dintr-o grădină imperială. Acolo vinde ziare chioșcărița Sophie Pascal.

Confratele Cătălin a observat o schimbare la Paris. Vânzătoarea de presă este un seismograf al acestui fenomen. Ea repetă constatarea știută și de noi că presa tipărită este în scădere din cauza internetului. Și cititul cărților este în suferință. Și, totuși, ea observă că oamenii reiau plăcerea de a citi presa tipărită. Li se pare mai serioasă decât știrile false și neverificate de pe internet, cunoscutele fake news, oamenii s-au săturat de șirul nesfâr­șit al știrilor despre orori, crime, accidente, reluate până la saturație de unele televiziuni. Omul are nevoie de știri de calitate, verificate și mai ales de interes real.

Jurnalistul de presă scrisă scrie cu mai multă responsabilitate. Apoi este chestiunea tezaurizării informațiilor. Bibliotecile sunt instituții sigure pentru a stoca istoria povestită de presă. Doamna Pascal, de la Paris, ne spune că, în ultimul timp, presa scrisă își recapătă suflul, oamenii se întorc la veștile transmise de profesioniști. Asta îi dă speranța că presa tipărită are viitor și încă ani buni și frumoși înainte. Vestea bună este că mulți tineri își doresc să citească presa foșnitoare. Se conving că internetul formează oameni limitați și închiși, prizonieri ai unor rețele sociale.

Când răsfoiești un ziar, călătorești altfel cu spiritul. Aflu că tinerii cumpără mai ales presa sportivă și culturală. Când a aflat că în România dispar chioșcurile de presă s-a întristat. Ea este reprezentanta chioșcarilor din Paris și discută periodic cu Primăria Parisului și în negocieri au ajuns la concluzia că existența chioșcurilor și a vânzătorilor de ziare înseamnă libertatea de exprimare. Și Sophie strigă adesea: Trăiască presa tipărită! Apoi ea nu este o simplă vânzătoare de ziare, ci este și un liant social, este un prieten al cumpărătorilor. Le cunoaște viața, pasiunile, bucuriile, necazurile. Le alungă singurătatea.

Am ajuns vremuri când oamenii nu mai vorbesc între ei, ci stau cu nasul în telefoane ori tablete, iar asta înseamnă însingurarea omului, înstrăinarea de noi. Ce citesc francezii din Montmartre? Presa cotidiană merge foarte bine, deoarece conține dezbateri actuale din Franța. Se mai vând reviste culturale, sportive, dar și cele cu conținut filosofic. Mă opresc aici cu relatarea confratelui Cătălin Manole, care mi-a oferit ocazia să vorbesc despre chioșcuri și chioșcărițe. Adică vânzătoarele de ziare. Să spun ce văd toată ziua. Fiind un cumpărător de presă scrisă și lucrător legat de destinul celor două publicații care apar în Maramureș – cotidianul Graiul Maramureșului și revista de cultură Nord Literar – privesc cu îngrijorare modul în care se difuzează ele în județ. Și mai ales în Baia Mare.

Apoi, mă doare sufletul că presa literară a fost scoasă din oraș. Știu care este difuzarea presei pe la noi! Nu este cum ar trebui să fie. Mai sunt și doamne din chioșcuri băimărene care prețuiesc presa. Eu o am în drumul meu pe doamna Monica Rusa. Sugerez noului primar al municipiului Baia Mare să aplece gândul asupra acestei probleme. Cum a făcut primarul Parisului. Dar și alți edili pot fi preocupați de sugestia mea. Încolo, spun și eu ca doamna Sophie Pascal din Montmartre: Trăiască presa tipărită! Și să-i ajute Domnul pe cei care nu o lasă să moară. Nu vă speriați de strigătul din titlu. Am văzut chioșcuri de ziare și la New York. Despre acest subiect voi reveni.