Guvernul României este în război pe toate planurile cu tot ceea ce dezvoltă și asigură progresul pe aceste meleaguri. Mereu găsește o nouă ”castă” sau ”clasă” care trebuie luată cu asalt, niciodată însă cea care trebuie. După multinaționale lipsite de scrupule și antreprenori ticăloși, a venit rândul ”bogaților”.
Bogații nu ar trebui să fie o problemă pentru o națiune care caută prosperitate. Ar trebui scoși în față, ar trebui premiați, ar trebui dați ca exemplu pentru a inspira și pe alții. Asta dacă bogăția lor a fost obținută pe merit, din acțiuni economice sănătoase și legale și nu din combinații sulfuroase cu statul.
Altfel, bogatul va fi ținut în ascunzătoare, nu va fi motiv de laudă și nici nu va fi exemplu de urmat. Bogatul român este mai degrabă produsul etatismului și nu al libertății economice sau capitalismului, asta este clar. Mai puțin moral, este însă la fel de important totuși pentru dezvoltare.
Bogații României, nu mulți, s-au îmbogățit în bună măsură printr-o simbioză perfectă cu bugetul de stat. Nu prea știu ce să facă fără stat, nu prea știu cum să își păstreze și să își multiplice averile dacă sunt puși în concurență reală (între ei, cu multinaționalele, cu companiile din țările din jur etc.).
Adesea dovedesc o pasiune pentru mașini de lux, case de vacanță, proprietăți care devin instant consum, nicidecum investiții. Își parchează banii obținuți ușor prematur, nu se complică prea mult, nu caută treburi prea complicate. Aproape că îți vine să te aliezi și tu cu socialiștii de caviar de la noi și să urli de fericire în cor cu ei: ”bine le face!”.
Guvernul trebuie însă să mimeze ceva pentru electoratul său. Să se facă că face și că nu lasă nepedepsiți acești bogați care au crescut și cresc la sânul său. A inventat o ”taxă pe lux”. Adică pe bogații aceștia. Aproape că credem în eficacitatea ei. Dar, de unde?
La un bolid de 100.000 de euro, suma plătită în plus de beizadelele României va fi de… 75 de euro pe an. Mai puțin de un rezervor plin, la un astfel de bolid. La casele de vacanță, la fel. Asta dacă vor fi evaluate corect și vor depăși suma impusă drept plafon. Și dacă nu vom vedea casele împărțite pe etaje sau pe camere, între cei din familia restrânsă. Sau famiglia…
Praf în ochi! Dar românul se simte ostoit în setea lui de a mai tăia din ciocul ciocoilor. Statul face în sfârșit ”ceva”. Haiducia a prins mereu pe meleagurile astea. Aia stupidă, cel mai mult.
Evident, statul va continua să eșueze lamentabil în a recupera pagubele datorate de toți acești ciocoi. La umbra petardei cu taxa de lux, neputința lui este tot mai greu lizibilă. Prescripțiile la fapte reprobabile vor curge și mai abitir. O iertare generală, ca între frați. Vă dați seama, deloc deranjați pentru milioanele datorate statului devalizat din temelii, e o nimica toată să întorci 75 de euro pe an pentru fiecare bolid cumpărat din șmecherii.
Și uite așa, românul bulversat printr-un nou afiș electoral, va merge și mai fericit la vot. Luxul este taxat în România. Ciocoii, vechi și noi, sunt umiliți și puși la colț, cică… Vai de noi!
(Cristian Păun, profesor de economie, pe Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu