Acestea sunt strigatele disperate ale copiilor celor plecati
la lucru peste granita! Subiectul de astazi ne-a fost impus de materialul de
mai jos publicat in Romanian Global News pe 22 august: Scrisori către părinţii
plecaţi la muncă în străinătate: "Dragă tată, au trecut patru ani de când
nu ne-am mai văzut"... (Miercuri, 22 August 2012 Roma, Italia/Romanian
Global News) Ni s-a rupt inima citindu-l si am socotit de bine sa-i dam o circulatie
cit mai larga si prin intermediul editiei noastre saptaminale. Suntem,
intradevar, confruntati cu un cataclism social fara proportii. O parte din el e
cauzat si de indiferenta noastra a adultilor fata de copii, si in special a
indiferentei parintilor. Copiii par sa fi devenit o incomoditate care ne sta in
calea implinirii ambitiilor personale, profesionale sau carieriste. E timpul sa
ne oprim putin din alergarea noastra constanta si sa consideram impactul pe
care pasul alert al vietii nosatre il are asupra dragilor nostri copii. De
accea, astazi alocam intregul spatiul al scrisorii noastre impactului
emigratiei romane asupra copiilor ramasi in urma. Nu exista nici un singur
cititor al acestor rinduri care sa nu se poata identifica cu aceasta situatie,
fie la nivel personal, de familie, rudenii sau cunostinte apropiate. Haideti sa
lecturam impreuna astazi simtamintele copiilor despre parintii plecati departe
de ei. O facem in doua parti. In prima redam o parte din materialale publicate
de Romanian Global News, iar in a doua, o parte dintr-un studiu publicat in
2009 de dna Niculina Ciuperca (psiholog, AFR Bucuresti) privind efectul
emigratiei parintilor asupra unor copii din Teleorman.
Dragă Tată, Dragă Mamă – Îmi lipsiţi!
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş a lansat o invitaţie copiilor din judeţ ai
căror părinţi sunt plecaţi în străinătate: de a a-şi scrie gândurile,
dorinţele, mesajele către părinţii lor, în scrisori ce ar urma să fie publicate
într-o broşură. Până acum instituţia a primit aproape 100 de scrisori, scrie
publicaţia Timis online preluata de Gazeta Romaneasca. Iată câteva fragmente
din aceste scrisori zguduitoare.
"Părinţii mei fiind
în străinătate, mă simt tot timpul singură şi părăsită. Am înţeles că au plecat
să muncească pentru a îmi oferi mie un trai mai bun, dar îmi e greu fără ei şi
aş vrea să fie aproape de mine când sunt tristă (…). Fără părinţi îmi este greu
pentru că toate greutăţile şi responsabilităţile lor le iau asupra mea. Eu sunt
şi mamă şi tată pentru frăţiorul meu (…) La şcoală când sunt şedinţe şi văd
părinţii celorlalţi copii că îi ceartă că nu învaţă, mi-aş dori să fiu şi eu
certată de părinţii mei. Îmi lipsesc pedepsele şi certurile, poate că aş vrea
să mă felicite când iau o notă bună şi să mă pupe. Îi iubesc mult şi aş da
orice să îi am aproape de mine”(Daria, elevă clasa a VII-a, Fibiş).
"Vino acasă
mama, îmi lipseşti mai mult ca niciodată". „Dragă mami, abia aştept să vii
în ţară. Mi-e dor de tine. Nu gândesc pozitiv în ultimul timp. Viaţa e tot mai
grea şi nemiloasă. Singura persoană în care am încredere esti tu. Vino acasă mama,
îmi lipseşti mai mult ca niciodată. Nu e nevoie să îmi aduci ceva, vreu doar să
te văd, să-ţi zic ce am pe suflet şi să-ţi spus ce trăsnăi am mai făcut. Te
iubesc, mama. Cu drag, a ta fiică, Ana”.
„Dragă Mamă, eu te
iubesc şi te rog să nu mă uiţi, chiar dacă eşti departe de mine (…). Eu merg la
şcoală şi îmi amintesc cum ar fi să am o mamă ca şi alţi copii. Greu este când
copilul de părinţi este departe”. Mariana
„Dragă tată, au
trecut aproape patru ani de când nu ne-am mai văzut. Dar am o poză cu
dumneavoastră şi mă uit la ea şi încep să plâng. Am crescut foarte mult de când
ai plecat. Dar când o să ne vedem o să ne bucurăm foarte mult. (…) Cu
învăţătura merg greu, dar încep să învăţ puţin mai bine, ca să trec în clasa a
IV-a”. Oriana
„Dragii mei părinţi,
să ştiţi că eu sunt foarte cuminte, dacă nu mă credeţi puteţi să o întrebaţi pe
bunica. Eu vă iubesc foarte mult. Bunica vrea să veniţi acasă cât mai repede
pentru că ea nu mai face faţă cu noi trei, cu mine, cu Amira şi cu Danut, să
ştiţi că şi ei vă iubesc foarte mult. Cu drag, fiul vostru iubit, Alin.”
„Cel mai greu îmi este seara când nici eu, nici fratele meu
nu putem adormi fără voi. Câteodată iau cartea cu poveşti şi mai citesc ceva,
dar nu pot că încep să plâng şi atunci se porneşte şi fratele meu, aşa că mă
abţin. Îţi mulţumesc pentru pachet. Să ştii că în grădină am făcut un strat
pentru tine şi unul pentru tata. Vă aşteptăm cu mult dor şi nerăbdare, Carmen”.
(Livezile).
ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu