Fabula ţânţarilor
Dintr-o mlaştină stătută
Ies ţânţarii în volută,
Numai zumzet, ţiuit,
Un infern dezlănţuit,
Căci femelele experte
În a declanşa alerte
Poartă-un virus nou, zălud:
„Dâmboviţa-Vest” (sau Sud);
Iar masculii se dau mari
Amintind de armăsari.
Ţânţărimea suge sânge
Tot din vietăţi nătânge,
Vite, oameni într-un chin
Cer un ajutor divin.
(Unii, dacă nu apare,
Pleacă întru-ntâmpinare.)
Fac ţânţarii, cu măsură,
Echilibru în natură,
Dar ţânţarul infectat,
Devenit agent nociv,
Combătut-e prin dictat,
Ca şi virusul conviv.
Însă n-au să-l izolete
Din ce sug parşiv, din mite,
După nişte ipoteze
Cu finanţe sărăcite:
Nesătula ţânţărime
Răspândeşte mâncărime.
MORALA
Nu girează-obştesc proiect
Un ţânţar hapsân, infect.
VINUL ŞI AGHEASMA
Fabulă - (Fără
aluzie la campania electorală)
Un fapt ce tot
mai des se-ntâmplă
La sărbătorile cu
hram
E vin, în drumul
lui spre tâmplă,
Şi-agheasmă,
nelipsite din program.
Curând soborul
se-ncălzeşte
Şi vinul parcă
glăsuieşte,
Expert în laudă
de sine
Căci la alegeri
iese bine:
E duhul gliei
fermentat
Ce şi pe zei
i-a-mbărbătat
Şi fără el e
trist în lume,
Nici regii nu pot
să prezume...
Agheasma, doar în
gând îşi zice
Că nici nu
strică, nici tocmeşte;
O laudă bunici
ferice
Trăind cu ce se
povesteşte;
Prin limpezimea
ei e dat
Că adevărul nu-i
păcat,
Cu vorbe lumea se
îmbată
De nu-i trezită
niciodată.
Morala
Şi o plăcere-i
act divin,
Depinde de
îndoctrinat:
Poţi fi aghesmuit
cu vin
Ori cu agheasmă
îmbătat.
DULĂUL ŞI
JAVRA
S-au întâlnit în ţarcul din centură,
Dulăul lepădat pe căi alpine
Şi-o javră ce-a scăpat din jeep cu bine;
Castraţi – cotaţi ca specie obscură.
„Ciobanul jefuit m-a dat, în fine,
Pe-un tranzistor şi-un pic de băutură,
Atunci am început o viaţă dură...”
Vorbea dulăul javrei, dar în sine.
Confratele c-un scheunat aprobă:
„Să fii un câine liber – mare probă!”
(Clipeau ciudat, şedinţă de filmare...)
Prin internet găsesc potăi dorite
„Stăpânii adoptivi” din ţări vestite...
Şi pentru câine soarele răsare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu