Zboruri de vise
Pământul va străluci în albastrul mineral
izbăvit de neliniştile nopţii
Temelia e prea adîncă dar nimeni
nu sapă-n adâncurile primului val -
Rămân urmele în palmele bătătorite
ca un ţipăt al sorţii când foamea
loveşte barbar, anii copilăriei -
Tărziu, păsări de aer cu zborul de vise
se vor pierde în vremi peste irizări
tot mai departe în zămislirea ierbii -
Scânteie izvorul ca o legănare de raze
şi frunze dansează în toamna regală.
De firul luminii atârnă visele noastre,
fără ele, veacuri de lacrimi îngheaţă
dar câţi vor pricepe adevăru-n cuvânt.
Ard norii
S-a adâncit cerul
În bulboanele norilor
la răscrucea acestui mileniu.
Risipiri nebune de umbre
în ţara de la marginea zării,
purgatoriu nestins
sub cerul sfios abundă
scăpărând arginţii sunători.
Vinovată e-n noi resemnarea
sfidătorul orgoliu rănind.
Stau la pândă obsesii bolnave
şi virtuţile pier neştiute.
Timpul îşi leagănă visul
risipit în ispitele lumii.
Sub giulgiul de ceară
osteneşte răcoarea
şi ochii sunt obosiţi de iluzii
doar toaca se aude
la schitul din deal...
Speranţele pier
şi ispita-şi întinde fructul oprit.
E viciul puterii-n culori neştiute
ce curmă al vieţii izvor, pe tăcute.
Doar tu, poezia
Întâmplări aşezate
la temelia destinului
mă devoră clipă de clipă,
amăgirile ca un sărut făţarnic
sufletul meu în palide desfătări
cum timpul e purtat
în fluxuri şi refluxuri.
Se afundă zilele-n vinovăţii,
privirile sunt izbăvite-n lacrimi
cum cărămizile umplu
spărturile din zidul plângerii.
Aseară, pustiul împovărat
s-a prefăcut în fulgere,
anii mei evadaseră
din gloria zării
ca un deţinut pe sub pământ
prin labirinturile răstignirii...
Doar tu, poezie
mi-ai rămas aproape
cum speranţa alungă singurătatea.
Umbre pe ape
Umbre mistuite pe ape
scapără în adieri delicate.
Ziua se subţiază
ca un zbor de cocori,
murmură-n taină
infinitele clipe de aer.
Se aud planete vuind
şi nimeni nu poate
înţelege vecia
ce curge la margini de ape.
Zarea-nfloreşte
în propriul vis
ca timpu-n clepsidră.
Amiaza se-nveşmântă
în mătasea verii –
Lunecă pulberi incolore
peste pădurea tăcută,
depărtările cresc
răzvrătite-n uitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu