1.Politica internaţională
este preocupată în primul rând de descurajarea neprieteniilor dintre state şi
abia pe urmă de încurajarea prieteniilor dintre ele.
2.Înţelegerea politică
este bastardul rezultat în urma concubinajului diplomatic dintre vrerea celui
mai puternic şi respectuoasa supunere a celui mai slab.
3.Când cineva începe să se
laude cu faptele sale, înseamnă că nu toate faptele sunt spre lauda lui.
4.Mulţi oameni se
străduiesc să dea uitării faptele bune ale semenilor, astfel eliberând spaţiul
în vederea stocării şi neuitării întâmplărilor neplăcute.
5.Faptele sunt oglinda
omului, chiar şi atunci când acesta se jenează să se privească în ea.
6.Drumul de la intenţii la
fapte este atât de lung, încât nu-i de mirare că atâţia oameni recurg la
diverse tertipuri pentru a-l scurta.
7.Democraţia nu-i face pe
oameni mai corecţi şi mai cinstiţi, ci-i învaţă cum să scape cu faţa curată din
năvodul salubrizării sociale.
8.Statul democratic este
aidoma unui tren care circulă cu restricţii de viteză. Călătorii grăbiţi
protestează împotriva întârzierilor care se tot acumulează, dar mai apoi râd şi
se bucură că au ajuns cu bine la destinaţie.
9.Un stat este democratic
până-n vârful unghiilor atunci când şi-a însuşit fără cusur ştiinţa de-a
promite tot mai mult şi de-a face tot mai puţin.
10.A da ţine de conştiinţă
şi educaţie, a lua ţine de instinct social şi neomenia democraţiei.
11.Doamne, ce greu este să
fii om şi ce uşor să fii ceea ce eşti!
12.Progresul reprezintă
suita de eşecuri prin care omul ajunge să creadă că-i cineva după ce nu mai
crede în nimic.
13.Istoria umană este
canalul scobit de om în timp, prin care zoaiele viitorului se scurg spre groapa
de gunoi fără fund a trecutului.
14.Dacă şi neomenia are un
scop, atunci el nu poate să fie decât acela de-a pune în evidenţă omenia.
15.Ocupate până peste cap
cu feminitatea şi feminismul, femeile moderne nu mai au timp de fleacuri precum
cinstea şi omenia.
16.Căsnicia – o instituţie
muribundă, care se menţine în viaţă doar cu energiile eliberate prin
destrămarea altor căsnicii.
17.Speranţele de salvare
ale omului îşi trag seva din convingerea că, deşi limitat în intenţii, binele
este nelimitat în potenţialitate, pe când răul este nelimitat în intenţii, dar
cândva i s-au impus limite în potenţialitate.
18.Binele îşi are propria
sa povară, pe care nu oricine este pregătit să o poarte cu cinste şi demnitate.
19.Căinţa individuală
făcută la timp este cel mai bun leac împotriva căinţei generale.
20.Sensul de deplasare al
rugăciunii este întotdeauna pe verticală, niciodată pe orizontală.
21.Verbul a ruga, împreună cu substantivul aferent
rugăminte, au o încărcătură telurică
şi un sens descendent, pe când reflexivul a
se ruga şi substantivul rugăciune
au o încărcătură celestă şi un sens ascendent.
22.Când ruga vine de la rugăciune, ea vizează nemărginitul şi trebuie să fie neîntreruptă,
iar când vine de la rugăminte, ea
vizează mărginitul şi e firesc să fie ocazională.
23.Vai de aceia care asaltaţi
de rugăminţi, consideră că-i sub demnitatea lor să se mai roage!
24.Rugăciunea este
cordonul ombilical prin care efemerul se nutreşte cu eternitate.
25.Întrucât rugăciunea are
o singură rugăminte la cel care se roagă – şi anume ca acesta să-şi deschidă
inima pentru primirea lui Dumnezeu, omul zilelor noastre consideră că i se cere
un lucru atât de dificil, încât ori nu se mai roagă defel, ori o face în pripă
şi de formă, ori se agaţă cu disperare de rugăciune doar în momentele când
simte că-i pierdut.
Sighetul Marmaţiei,
George Petrovai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu