IN MEMORIAM - MIRCEA BUIE !!!

Mărturia ofițerului de securitate Mircea Buia despre atrocitațile din Odorheiul Secuiesc !

„In 1989, aveam semnale clare de intensificare a contactelor revizionistilor maghiari cu anumiti oameni din zona. Astfel, Sándor Csoóri – presedintele Federatiei Mondiale a Ungurilor si, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar – tinea legatura cu profesorul Katona Ádám si cu actorul Bartha Mihály Levente (ulterior, acesta a emigrat in Ungaria si s-a inscris in partidul condus de Csoóri). Rolul lor era sa atraga intelectualii de varf din Odorheiu Secuiesc si Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei impotriva asimilarii si afirmarii secuilor (ultima tema a si revenit la moda). La o cabana din zona aveau loc intalniri la care mai veneau scriitorul Sütő András (plecat si el in Ungaria dupa evenimentele de la Targu Mures) si fratele lui László Tőkés. In ce-l priveste pe Sütő András, acesta si-a indesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar dupa desfiintarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucuresti, in acelasi timp contactat si de alti diplomati straini acreditati la Budapesta. Mai ales diplomati maghiari, britanici si francezi si-au intensificat prezenta in Harghita si Covasna. Ca lucrurile au fost pregatite cu atentie, o demonstreaza si faptul ca, in 23 decembrie, a si aparut pe piata un ziar in limba maghiara. De altfel, din primavara anului 1989, in zona au aparut si rusii, cate 2-3 intr-un autoturism Lada. A crescut si numarul celor care fugeau in Ungaria („evazionisti” – cum le spuneam), majoritatea mergand sa se pregateasca in tabara de la Bicske. Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocari: au fost incendiate depozitele de fan de la CAP-urile din Zetea si Dealu (localitati de langa Odorheiu Secuiesc), precum si depozitul fabricii de mobila de langa gara orasului (dintr-un tren s-a aruncat o sticla incendiara pe acoperisul de plastic al depozitului). In dimineata zilei de 22 decembrie, am predat armele la fiset, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Comandantul Securitatii din Odorheiu Secuiesc, locotenent-colonelul Dumitru Coman a dat ordin ca nimeni sa nu paraseasca sediul (aveam sediu comun cu Militia, noi la etaj, ei la parter). Eu am primit sarcina sa aduc niste paturi si saltele de la internatul liceului. Cand ma intorceam cu ele, la radio s-a anuntat sinuciderea lui Milea. Pentru a intari siguranta sediului a fost adus un pluton din trupele de securitate. Cam la o ora dupa discursul lui Mircea Dinescu de la televiziune, in fata sediului s-au adunat protestatari. La inceput au fost pasnici, apoi au inceput sa sparga geamurile si sa agreseze militienii care intrau sau ieseau din sediu. In depozitul de la parter al Militiei se aflau aparate video confiscate din dispozitia fostului sef al Militiei de la cetatenii care contravenisera dispozitiilor legale. Protestatarii au spart depozitul ca sa-si recupereze aparatele. In jurul orei 16.00, plutonul de securitate a primit ordin sa se retraga in cazarma de la Gheorgheni. Am profitat de situatie pentru a salva documentele. Am deschis si golit fisetele si am pus documentele in camionul cu soldati, iar peste ele s-au asezat militarii, mascandu-le. Camionul a reusit sa plece, dupa ce s-a negociat cu un tractorist care blocase poarta cu tractorul. Astfel, documentele au fost salvate si ulterior recuperate. In sediul de la etaj al Securitatii ramasesem cativa ofiteri: eu (Mircea Buie - n.n.), Ioan Trifu, Dan Cotofana, Dan Petrariu si comandantul, locotenent-colonelul Dumitru Coman. Intre timp, protestatarii au devastat parterul si l-au incendiat. Din cauza fumului, am iesit in curtea din spate, unde se aflau garajele. Dialogam cu manifestantii, indemnandu-i la calm si repetand: „Nu vrem sange!” Se aduna tot mai multa lume. In jurul orei 18.00 a sosit un grup de oameni bauti si violenti. Imi reprosau ca sunt ofiter de securitate. Un tanar cam la 30 de ani, imbracat in costum popular secuiesc – liderul acelui grup – m-a intrebat daca-s roman sau maghiar. Am mintit, spunand ca tata e roman, iar mama unguroaica. Tanarul a fost transant: „Nu corespunde. Executati-l!” Pe langa cei ce incitau la violenta (vezi Kapdebó – directorul Scolii de soferi amatori din Odorheiu Secuiesc), existau si indemnuri la calm si la renuntarea la acte de violenta, venite chiar de la etnici maghiari (cum a fost Iosif Pető, viitor prosper om de afaceri). Dupa ce s-a dat sentinta „executati-l”, am fost luat cu forta si scos din incinta sediului, care se afla langa un complex alimentar, de care era despartit de o strada marginita de castani. Cineva din multime a strigat: „Sa-l spanzuram!” Imediat au adus de la alimentara o franghie si o lada de ambalaje de la sticle. Au legat franghia de creanga unui castan, m-au urcat pe lada si mi-au pus streangul de gat. Apoi au tras lada. Insa, creanga a cedat si s-a rupt. In acel moment, s-a creat o busculada, provocata de un grup de karatisti, antrenati de inginerul Mika Domokos (seful unei prospere ferme agricole de langa oras). Ei m-au inconjurat, mi-au scos funia cu tot cu restul de creanga si m-au condus in interiorul depozitului Peco din apropiere. Oricat m-au protejat, tot am fost lovit in cap cu o sticla de un litru. Dar am scapat. Cum rana la cap era destul de adanca, am fost dus prin spate la spital, unde am ramas intr-un fel de “arest medical”, rastimp in care (in seara zilei de 22 decembrie) mi-a fost sparta si devastata locuinta. In spital am mai gasit 3-4 militieni si un ofiter de securitate, care fusesera grav batuti. Mai era si o persoana din Zetea, care se alesese cu o plaga impuscata, dupa ce fusese omorat adjunctul sefului de post din localitate. Tragica a fost si moartea sefului de post din Dealu – Liviu Cheochisan – tatal unui baietel de doi ani. In seara zilei de 22 decembrie a fost luat din locuinta, scos in fata sediului si batut pana la inconstienta. Apoi au turnat tuica pe el si i-au dat foc. La Cristuru Secuiesc, un militian a fost omorat de rromii pe care-i cercetase pentru diferite infractiuni. A avut de suferit si preotul ortodox Calugaru – acuzat ca-i protejeaza pe ofiterii de securitate. De aceea, l-au cautat si la biserica si la casa parohiala. Si destinul locotenet-colonelului Dumitru Coman a fost crunt. Dupa aparitia lui Dinescu la TVR, sotia acestuia l-a rugat sa vina acasa. A refuzat-o, ramanand in sediu, la datorie, si linistind-o ca nu are de ce sa se teama. (Intr-adevar, era perceput ca un om de treaba si era chiar indragit in oras). Ultima data l-am vazut inainte ca eu sa fiu dus la spanzurat, el ramanand in curtea cu garajele. Cand eram internat, Venczel, directorul spitalului, mi-a spus: „Imi pare rau, dar pentru seful dvs. n-am putut face nimic, decat sa constat decesul.” Am aflat ca Dumitru Coman a fost scos in strada, omorat in bataie si apoi aruncat in curtea spitalului. Criminalistul militiei, Pop, mi-a spus ca Dumitru Coman nu mai avea nici un os intreg. Se stie cine l-a ucis, exista inregistrari video si martori. Dar toti ucigasii de etnie maghiara au fost pusi ulterior in libertate, in urma demersurilor pe la forurile europene, intreprinse de fruntasul UDMR, György Frunda. Intalnindu-ma prin 1990 cu Corneliu Vadim Tudor, care-mi cunostea povestea, acesta m-a intrebat ce gandeam in momentul in care eram cu streangul de gat. Raspunsul meu poate l-a surprins. Ma gandeam sa nu ma desfigureze prea mult, ca sa ma poata inmormanta ai mei in sicriu descoperit. Nu le-am povestit parintilor mei prin ce-am trecut. Au aflat despre patania mea de la televizor, cand se prezentau rezultatele comisiei parlamentare asupra evenimentelor din 17-24 decembrie 1989 din Covasna. Cand a auzit toata grozavia, mama a scapat tava din mana. In Evul Mediu scapai de spanzuratoare daca o femeie te cerea de sot. Eu am scapat altfel. Poate nu intamplator, am fost pasionat de dendrologie (inainte de a fi ofiter am lucrat in silvicultura). Peste ani, m-am intalnit cu un fost coleg, care m-a intrebat daca mai stiu ceva dendrologie. Si, ca sa se convinga, m-a intrebat care e cea mai valoroasa specie de la noi. I-am raspuns ca nu mai e stejarul, ci castanul porcesc. Caci, daca m-ar fi spanzurat de un stejar, acum imi aduceai flori la mormant.”

 (Mărturie consemnată de Ananei Gagniuc și publicată în volumul scris de Aurel I. Rogojan - 1989 DINTR-O IARNĂ ÎN ALTA… ROMÂNIA ÎN RESORTURILE SECRETE ALE ISTORIEI)