În
Duminica Vameşului şi Fariseului, a anului 2016 de la Naşterea lui Hristos,
încerc să finalizez o carte începută cu trei ani de zile în urmă. O carte
despre virtutea înţelepciunii, a cumpătării, a cugetării şi gândirii:
"1001 CUGETĂRI", vol. X.
Este
un volum care completează cele 10.010 cugetări, adevărate învăţături ale peste
600 de oameni deosebiţi, aleşi ai lui Dumnezeu şi diferite mijloace de
informaţie, care-şi respectă menirea de factori constructivi într-o lume a lui
Dumnezeu şi o societate în decădere totală şi care se îndreaptă spre haos şi o
frică generală. De ce oare aceste cugetări? Poate pentru faptul că omul, după
spusele unui gânditor creştin, l-a pus pe Dumnezeu la colţ sau mai regretabil l-a
pus pe planul al doilea, fără să se gândească că omul nu a creat nimic pe acest
pământ, el este doar benefiaciarul și administratorul darurilor divine,
nicidecum proprietarul lor; Adevăratul proprietar este Dumnezeu Creatorul a tot
ce există în ceruri, pe pământ şi în ape.
Cred
că aceste cugetări se doresc a fi un
tablou de legi ale vieţii, care să ne dirijeze viaţa spre scopul suprem al
omului: binele, fericirea şi mântuirea. Dumnezeu, şi-a făcut datoria pentru ca
omul să ajungă la aceste deziderate... mai rămâne şi partea omului, de a se
întâlni... prin respectarea legilor şi întâlnirea cu Creatorul. De fapt, în
căutările mele şi a colaboratorilor mei, au stat la bază 4 elemente
definitorii: DUMNEZEU, PATRIA, OMUL ŞI FERICIREA LUI.
Din
păcate, omul, supus războiului cu Beelzebut, nu reuşeşte întotdeauna să urce pe
scara care duce spre cer: fie că nu doreşte, fie că renunţă prea uşor, fie din
necunoaştere, fie din răutate, fie din apatie şi dezinteres, fie, din lipsă de curaj. În această ultimă nonvirtute
ne încadrăm şi noi sacerdoţii, oamenii lui Dumnezeu. Câţi dintre noi suntem
asemenea Sfântului Ioan Botezătorul care a primit cununa martiriului sau a
jertfei supreme pentru dragostea faţă de Dumnezeu şi respectarea legilor? A
avut curajul ca în faţa poporului să-l critice pe regele Irod fiindcă acesta
trăia nelegitim cu soţia fratelui său.
Părintele Tănase de la
Parohia Plopu , creşte peste 400 de copii ai nimănui, şi totuşi... ai lui Dumnezeu. Fiind
întrebat la o emisiune televizată cine se face vinovat de starea de
incertitudine din ţara noastră, el răspunde promt: noi, preoţii. Am rămas cu
toţii stupefiaţi de acest răspuns, dar numai pentru câteva minute, fiindcă după
ce s-a explicat, am înţeles câtă dreptate avea; Ţara este condusă de un parlament
în marea majoritate corupt, care de 26 de ani a secătuit ţara. Noi, preoţii din marile oraşe, micile oraşe,
comune şi sate, cunoaştem mai bine ca nimeni cine sunt aleşii noştri de la
consilier, primar, până la preşedinte. Ştim că sunt incompetenţi, corupţi,
inculţi, penali, mincinoşi, cu averi nejustificabile, şi totuşi ... tăcem,
tăcem şi iarăşi tăcem; nu ne dăm seama că prin tăcerea noastră ne facem
compatibili cu faptele lor, că imediat suntem înpotriva lui Dumnezeu, a Patriei, a Omului şi implicit a Mântuirii lui.
Ierarhul
ardelean Ioan Mihălţan spunea în acest sens: "SĂ UMBLĂM ÎN PORUNCILE LUI DUMNEZEU, PENTRU A FI SCUTIŢI DE
NECAZURI, SUFERINŢE, LIPSURI ŞI
NEDREPTĂŢI". Marele
şi unicul Eminesu deplângea situaţia timpului său, care este parcă trasă acum
la indigou: "MĂ DOARE-N SUFLET, LA TOT CE SE ÎNTÂMPLĂ, ŞI ÎN MORMÂNT MĂ
RĂSUCESC, ŞI CUIE-MI INTRĂ-N
TÂMPLĂ". Românul din fire este optimist şi speră şi rabdă până-i
ajunge cuţitul la oase după spusele bătrânilor noştri. Mai avem desigur şanse,
dar după cugetarea bolintineană, depinde totul numai şi numai de noi: "O,
ROMÂNI, ROMÂNI, RĂSPUNDEŢI CU GLASUL PATRIEI, CU INIMĂ DE ROMÂNI!"
Sunt
mulţi duşmani ai lui Dumnezeu, ai Patriei, ai omului şi credinţei lui, care
"se prind de om ca praful de ghete
şi murdăriile de talpă" (I.H. Rădulescu), dar şi aceştia au un
antidot pe care îl găsim în religie după cum bine ne învăţa şi sfătuia anticul
grec Plutarh: "RELIGIA ESTE LEGĂTURA SOCIETĂŢII CU TEMELIA
ORDINII". Este adevărat că există de multe ori o minoritate diabolică,
care vrea să subjuge gândirea şi vrerea
majorităţii; cazul "Colectiv" când tinerii au ieşit în stradă fiind
manipulaţi de "oengiştii soroşişti" şi "mungiştii" plătiţi
cu sute de mii de eoro, este o dovadă a trădării de Dumnezeu, de Patrie şi de
Om. Mai sunt şi aşa numiţii "Câini de pază ai democraţiei", care se
cred stăpânii condeiului şi adevărului, dar care mulţi dintre ei sunt
incompetenţi sau partinici, fac mult
rău; nu excudem aici pe nimeni: "DE LA VLĂDICĂ LA
OPINCĂ", toţi ne facem mai mult sau mai puţin vinovaţi de starea de fapt a
vieţii noastre.
Criticăm
orele de religie, dar includem orele de sexologie şi ne încurcăm când trebuie
să explicăm copilaşilor raportul soţ-soţie: nu dorim catedrale, dorim spitale
şi şcoli care stau închise sau cu personal neplătit coresunzător şi pregătit
ca atare; nu dorim Catedrala Mântuirii
Neamului Românesc, dar construim un stadion de sute de milioane de eoro
necorespunzător, folosit doar de o parte infimă de contribuabili, şi
parlamentarii obosiţi de atâta muncă cheltuiesc milioane de euro pe plajele
exotice ale lumii sau mai nou şi-au alocat o sută de mii de euro pentru
cerneală şi tuş, să nu mai zic de milioanele de euro furaţi şi nejustificaţi.
Ei vizitează marile catedrale ale lumii, le povestesc acasă celor dragi ce au
văzut, dar când este vorba de DOMUL SPIRITUAL ROMÂNESC, nu şi nu, fiindcă aşa
doreşte o minoritate plătită de duşmanii ţării. Mai există o minoritate
obraznică, adunată într-o formaţie
udemeristă, care cu ajutorul cozilor de topor români, doresc dezlipirea
Transilavaniei lui Burebista şi Decebal şi alipirea de Ungaria unde opinca
olteancă a rămas ca semn al omeniei româneşti, dar şi a superiorităţii faţă de
o ţară care nu-şi vede lungul nasului, şi emite tot felul de pretenţii absurde.
Vina o poartă creşetorii parlamentari cozi de topor români, dornici de alianţe
mizerabile în detrimentul Ţării şi Ardealului. Dar... „Să nu dea Dumnezeu
cel Sfânt, Să vrem noi sânge, nu pământ! Când nu vom mai putea răbda, Când
foamea ne va răscula, Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa, Nici în mormânt!”
(G. Coşbuc).
În
1916 în "Istoria sinceră a poporului român" Octavian Goga
spunea: "Ţară de secături, ţară minoră căzută ruşinos la examenul de
capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus din păcate politicienii ordinari,
hoţi şi improvizaţi în moralişti, miniştri care s-au vândut o viaţă întreagă,
deputaţi contrabandişti... ". Poetul Mihai Codreanu le răspunde
acestora astfel: "PRIN PATRIA MEA
MĂ SIMT TURNAT CA DIN ARAMĂ / ŞI
PARCĂ-MI FIERBE SÂNGELE
DE FALĂ / CĂ-I SUNT COPIL ŞI EA ÎMI
ESTE MAMĂ".
Aceste
cărţi de cugetări, în care sunt
înfrăţite sute de gândiri pozitive, sunt de fapt nişte adevărate spitale unde
se administrează medicamente trupeşti şi sufleteşti. Ar putea fi predate în
toate şcolile lumii, pentru că autorii lor sunt din toată lumea şi din
totdeauna. Iată de ce o putere de sus mă îndeamnă la această muncă de Sisif,
care în loc să mă obosească, îmi dă
satisfacţii deosebite ştiind că din trecutul mai puţin sau mai mult îndepărtat
pot să aduc în casa sufletelor frăţiilor voastre atâtea lucruri minunate şi
pozitive. Acest volum de cugetări,
l-am scris împreună cu doamna profesoară Mureşan Olimpia din Maramureşul lui
Bogdan Descălecătorul, o profesoară îndrăgostită de carte şi istorie, de
frunmos şi omenie. Este a doua carte pe care o scoatem împreună, şi lucrăm la
vol. XI de Cugetări. O felicit pentru
colaborare, pentru munca depusă în folosul lui Dumnezeu, Patriei şi Semenului.
Lectură plăcută şi să vă fie adevărată hrană sufletească şi trupească, spre
urcuşul suprem al fiecărui creştin „Mântuirea”.
Cu dragoste creştinească
Preot Ortodox Român
Ilie Bucur Sărmăşanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu