Din agenda Casei Albe: Nu primim vize. Primim arme !!!

Nu am să pierd timpul să vă explic de ce o vizită de lucru (adică rangul 3 diplomatic după vizita de stat și cea oficială, protocol restrâns, discuții strict formale pe agenda stabilită de comun acord) nu este și nici nu prea poate fi o vizită istorică. Fără nicio delegație, oameni de afaceri, lideri politici, oameni de cultură) nici măcar vizită de lucru nu prea poate fi considerată. Oricum, cred că ați înțeles deja că întâlnirea dintre Donald Trump și Klaus Iohannis a fost un mix între o șușanea de factură românească și un reality-show marca Ucenicul lui Trump.

Câteva repere de reflecție:

1. Dacă nu ați observat reacția de respingere a lui #Trump când a auzit trăsnaia cu “America are nevoie de o UE puternică” înseamnă că nu le aveți cu detaliile esențiale.

2. Nu am auzit sintagma “parteneriat strategic” în discursul liderului de la Casa Albă, dar am auzit despre eterna și fascinanta anti-corupţie și statul de drept (#Maior e happy presupun, Luluța la moaște fuguța! ).

3. În primele minute mă așteptam să aud de la Trump că după ce s-a sfătuit cu generalii lui a decis invadarea #Qatar-ului. Păcat! Abia atunci conferința asta ar fi devenită interesantă, ba chiar istorică. N-a fost să fie, dar va fi curând!

4. Să zicem mersi că nu ni se cere 2% retroactiv (încă! dar nu e timpul trecut!) și am primit și ceva laude pentru conformare !

5. Trump a fost complet dezinteresat de “amenințarea rusă” iar Johannis a spus ceva de genul “să fie bine ca să nu fie rău”. Adică mai cu descurajarea credibilă pe la granițele Rusiei, mai cu dialogul (asta a fost o glumă bună, domnule Iohannis!

6. Nu primim vize. Primim arme. Nu primim investiții care să conteze cu adevărat în economie. Primim arme. Sunt bune și astea, mai ales că va trebui să ne angajăm în lupta împotriva terorismului Statului Islamic. Pentru că România nu este Qatar-ul ! Este opusul acestuia. Mă rog, în procent de peste 80% chiar e opusul, din păcate! Din păcate pentru români!

7. Ce este cu adevărat important urmează să aflăm în perioada următoare. Ca exercițiu de imagine pentru Klaus Johannis a fost o semi-reusita. Sau un semi-esec. Depinde cum priviți lucrurile. Johannis Werner a fost “eroul” discursului liderului de la Casa Albă. Românii undeva în planul secundar. Numai că oricât s-ar strădui echipa de efecte speciale, Johannis nu are nici abilitățile și bagajul diplomatic necesar și nici măcar charisma care să suplinească parțial lipsa celor dintâi, pentru a fi negociatorul șef între Europa și America. Nu am nici măcar certitudinea că domnia sa a înțeles că tocmai a făcut o alegere. De capul său sau ghidat de Hellvig și Maior. Cât de inteligentă alegere, viitorul ne va arăta.

PS: Acum dacă tot s-a încheiat cu motivele de amânare, domnul George Maior poate reveni în țară, ca un erou, pentru a da piept cu audierile Comisiei parlamentare privind alegerile din 2009. Că așa e frumos și democratic prin Statele Unite.

Autor: Gabriela Ioniță

Sursa: Power& Politics World