Noaptea-şi plânge pe
alei poleite
Flori de mimoze ce
se leagănă-n vânt
Prin marea ce-aduce
stele căzute
Pe ţărmuri de vis se
văd tremurând.
Pietre de fier îşi
cântă nisipuri
Istoria uitată în
veacuri de mulţi
Doar pescăruşii mai
poartă pe aripi
Bucăţi de-amintiri
din timpul trecut .
Scutură marea
floarea din stâncă
Pe genele lunii întinse spre mal
Februarie-n cristale
se-avântă
Dor de iubiri învăluie-aval.
Îşi doarme iarma
insula ELBEI
Visând la
verile-nspumate de-acum
Doar tu şi eu
printre stelele-aprinse
De-un ochi de înger
ce-aşteaptă în zări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu