sâmbătă, 30 decembrie 2017

Nimic nu va fi ca înainte! Mi-a murit mama Ana!




Născută în 11 decembrie 1932, CRISTIAN ANA, fiica cea mai mare dintre cele 3 fiice ale morarului Cristian Laurenţiu din Lucăceşti, Pribileşti, raionul Şomcuta Mare, pe 17 septembrie 1952 s-a căsătorit cu Dragoş Aurel, fiul cel mai mic a lui Dragoş Gheorghe, originar din Gârdani. Au avut împreună, cu bune şi rele, doi fii: Ioan, n. în 13 septembrie 1955 şi Gelu, n. în 22 februarie 1967 şi 65 de ani de căsătorie!
Ieri şi astăzi am stat la căpătâiul dumneaei mai toţi membrii familiei: fii, nurori, nepoţi şi cu toată strădania medicilor de la secţia Interne, Spitalul Judeţean "Constantin Opriş" Baia Mare cărora le mulţumim pentru profesionalism şi devotament, inima ei octogenară a încetat să mai bată! Nu a dorit să intre în Anul Nou 2018 bolnavă, deşi noi, aşa grav bolnavă cum a fost de vreo trei ani încoace, o doream vie, o doream acasă lângă noi! Câtă durere este în sufletul nostru! Pentru mine mama a fost prima fiinţă dragă de pe pământ şi cel mai bun sfătuitor până săptămâna trecută când mai putea să vorbească lucid cu mine şi apropiaţii dânsei! De aceea este şi va rămâne UNICĂ în inima mea, a familiei noastre, în inimile celor care au cunoscut-o!
Rugăm pe bunul Dumnezeu să-ţi dea odihna veşnică şi lumina fără sfârşit!!!

                                                                     Familia  DRAGOŞ




O, mama...

O, mama, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutura salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi o dată umbrind mormântul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.


                                                    Mihai EMINESCU








8 comentarii:

  1. Dumnezeu s-o aşeze de-a dreapta Lui! O femeie botezată în Domnul, o femeie creştină cu adevarat, o femeie cerebrala si trecuta prin greutatile vremurilor! Condoleante familiei greu incercate! M. S. F.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragii mei
    Sunt cu tot sufletul alături de voi, acum la plecarea MAMEI...
    Parcă vă simt ca făcând parte din familia mea...
    Când pleacă Mama, casa înseamnă mai puțin acasă...
    Domnul din Cer să-I facă parte de mântuire!
    Cu tristețe în inimă,
    Nelian Georgescu

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi pare rău...
    Îți doresc putere să depășești amarul acestui moment (inerent, totuși, condiției noastre de om), cu credință în binele etern.
    Dumnezeu să o odihnească în pace și să-i rânduiască loc între sfinții Lui.
    Angela-Monica J.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sincere condoleante familiei ,rudeniilor ,prietenilor si celor cunoscuti!!Dumnzeu sa o odihneasca in pace!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Viorel! Sunt atata de trist si neputincios...Sunt ferm convins ca v-a ajunge in Raiul cel Luminos, cum spune colinda!

      Ștergere
  5. Gelucu, impartasim durerea ta si-ti transmitem inca odata condoleante.
    Acolo, la slujba din curte, am stat mai feriti, intr-o latura, acolo unde e acum casa noua si era odata casa veche, unde am vazut-o pe mama prima oara. Am stat mai izolati, nu am vrut sa stricam mersul lucrurilor prin indiscretie si implicare nepotrivita. Din slujba mi-a placut pilda cu preotul catolic care a fost intrebat daca adevarul se afla numai la el si biserica lui. Iar preotul a spus cu simplitate: Dumnezeu e peste tot. Apoi am vazut acolo si oameni din sat care-si faceau cu evlavie inchinaciunea ortodoxa. Deci penticostalii nu sunt asa de inflexibili si de fanatici cum se spune. Pastorul a tinut o slujba foarte frumoasa, daca poti, transmite din partea noastra toata pretuirea.
    Ideea cu moartea ca pedeapsa pentru neascultare, m-a contrariat, eu am invatat ca moartea e o trecere dintr-un taram in celalalt. Apoi biata mama ce neascultare putea avea biata mama, torturata de suferinta. Si tot asa cum stiu eu si consimt, pe mama a chemat-o Dumnezeu la cer si a mantuit-o. A scapat saracuta de atat chin pe lumea asta poate nedrept.
    Dumnezeu s-o odihneasca!

    La cimitir am mers pana la cotitura pe dreapta, am tinut drumul in rand cu lumea, dar cu masina, la caldura. Mai mult nu am mers, stii bine ca nu pot sta nici in picioare si nici in frig. Se declanseaza criza de nevralgie de trigemen. Nu era foarte frig, dar era umezeala multa.
    Am fost foarte marcati de trista celebrare, poti invata multe din asa ceva.
    Ai grija de tine, de tata si de Ana.
    PS Ai niste fii foarte frumosi, i-am admirat amandoi.
    VIRGINIA PARASCHIV si MIHAI GANEA

    RăspundețiȘtergere
  6. Gelule, mamele sunt îngeri transferaţi din Rai pe pământ.Asa ca iti inteleg durerea! Gheorghe B.

    RăspundețiȘtergere