Pamflet

 

În momentul în care te-ai decis, din varii motive, să îmbrățișezi o carieră de politician, ai știut că devii, ca persoană publică, un subiect de interes, dar și o vulnerabilitate: dacă ai avut pete în soare, probleme cu educatoarea, dacă trecutul , adică, se poate întoarce împotrivă-ți, dacă nu știi gramatica limbii române,dacă nu poți lega o frază fără copiuță, dacă nu știi vreo limbă străină, dacă nu cunoști minimul de terminologie politică, principii sociale și morale, dogma partidului care te-a primit ( din motive aritmetice, nu fiindcă ești o valoare de vitrină) dacă nu ai carte citită, dacă umbli la bal în șlapi și la curve cu ciorapul rupt în dreptul deștiului mare, din cauza unghiei, crescută aiurea, dacă,dacă...de aceea, nu trebui să te isterizezi, să ameninți, să dai din tine, din haznaua neuronală, fiindcă devii și mai vulnerabil, o țintă mare, însemnată cu roșu, pentru o mai bună vizibilitate.

Nu e nevoie de lunetist, ajunge piatra din drum, oricînd va fi cineva s-o ridice.

Dacă partidul vede că tu cînți de inimă albastră, la muzeu, cu prima ocazie te pune pe liber, și nici cel care vine în scaun, nu te va păstra în ogradă.

Asa că, domnule politician, megaloman cu ecou, puțin în carte și-n sinapse, nu te supăra pe lume ! Pe ziariști, mai ales: dacă nu ai fi așa cum ești, nu te-ar băga în seamă.

Cînd oamenii sunt în pană de idei, la tine aleargă, ca însetații la țuțuroi, ca veganii la pomana porcului ! Întotdeauna le vei oferi, marfă proaspătă, prostie fragedă, fapte pe măsură.

Avea un fost coleg al meu, de la Radio Cluj, odihnească-L în bună pace Dumnezeu, o vorbă: " Rabdă, Ghenadie!". Da, ai ales politichia, du-ți-o în spinare!

Cornel UDREA

Ultima „polemică” a maestrului Udrea pe pagina sa de facebook!

 

Cel mai mult detest omul vorbind în clișee: cu ideile altora, cu cuvintele altora, cu citate din Eminescu, chestia aia cu cu Vlad Țepeș, pigulitorul din Țuțea și " săracă țară bogată...", ori " Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă".

Vorbitorul despre statul dac unitar și despre cele trei coaie cu care a pornit la drum, de-a civilizat Lumea, și...uite-l că aterizează unde îi e drag la " Mai bine săraci și cinstiți, decît slugi la UE și americani...nu vă luați cu rusul...". Pulimfliciul de 50 de ani, erect-nostalgic, la Revoluție încă acneic stagiar, vorbește de la alții, fiindcă toată viața lui a lăsat pe alții să gîndească pentru el. Nu citește, este sudat în tele-fotoliu, chitit pe unul-două programe, mereu aceleași, altă informație nu acceptă și nu crede în alții, decît în cei doi redactori care îl vrăjesc de ani buni, cu mizerii de pe piața neagră a conștiinței. Subit se declară și el suveranist, patriot prin grupa sangvină și va vota, cu siguranță unde nu ai să pui tu ștampila.

E un produs al democrației românești, mereu gravidă și ea. Ajuns în politică îngroașă rândurile mediocrației active și la un moment dat îl vezi țâșnind, ca un dop, în vârful politicesc, avînd dreptul de decizie, de a crea legi, dar se va căca tot în tîrnaț, de teama cînelui slobozit peste noapte din lanț.

Am încercat o dată și m-am lecuit, să port o vorbire cu el, venind cu opinia mea, cu argumentele necesare, cum se face într-un dialog polemic: în câteva minute eram cel mai jalnic român, neiubitor de țară, de jertfa strămoșilor, de glie și de Ilie de la sculărie.

E ora lor de glorie, acolo în guvern, în ministere, în direcții și instituții, comisii și comitete, în jurul pungii cu arginți slobozind citate după citate, privind fix ca înnecații, în obiectivul camerei, fără de care nu se mai duce acum, în ajunul de alegeri nici la căcăscătoare. E aici, e acolo: filmând cu telefonul pe toți și toate, inclusiv propriu buric prost tăiat.

E rumen în obraji ca un citat din program electoral : tocmai a terminat de memorat încă o strofă din Coșbuc, ultima din " Noi vrem pămînt"...

Cornel UDREA

A murit Cornel Udrea, cunoscutul umorist, dramaturg și jurnalist radio din Cluj Napoca

Cunoscutul umorist, dramaturg și jurnalist radio, Cornel Udrea, a murit la vârsta de 77 de ani.

Anunțul a fost făcut de Radio Cluj, post la care acesta a lucrat. Acesta a murit în noaptea de 10 spre 11 aprilie 2024.

Cornel Udrea a absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din Cluj Napoca, promoția 1964. Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie din Cluj Napoca, pe care a absolvit-o în anul 1969. La un an de la terminarea facultății, lucrează ca redactor la Radio Cluj. Vreme de mai multe decenii, Cornel Udrea s-a identificat cu mai multe emisiuni emblematice pentru Radio Cluj, care a anunțat decesul în această dimineață. Amintim doar „Umorul de la A la Z” și „Radio-duminica”. De asemenea, a realizat transmisiuni sportive și zeci de spectacole cu public.

Sursa: MONITORULCJ.RO

Foto: Gelu Dragoș

A murit maestrul Cornel UDREA

 Doliu în lumea scriitorilor. S-a stins, în noaptea de 10 spre 11 aprilie, dramaturgul, umoristul și omul de radio CORNEL UDREA, lăsând în urmă o mare de durere în rândul familiei, colegilor și prietenilor. Îi datorez totul pe plan literar. Fără încurajarea și susținerea maestrului nu aș fi îndrăznit să pornesc multe dintre proiectele literare.

Îmi urlă sufletul. Viața este atât de necruțătoare. Iar cuvintele refuză să mă ajute. Mi-e greu să accept ideea că nu-l voi mai vedea niciodată, că nu ne vom mai auzi la telefon.

Drum bun, om cu suflet minunat! Veghează-ne și zâmbește-ne de acolo, de sus!

Mariana MOGA

Din nou despre CFR 1907 Cluj Napoca...

 Metoda folosită pentru a-l îndepărta pe Mutu de la echipă, a fost costisitoare, dar nu diminuează cu nimic meritele corvineștilor, aflați în Zi de grație și la ora colectivă de glorie.

Ce am văzut ieri la CFR ? Altceva: mișcare foarte multă, elasticitate pe posturi, colaborarea atacanților la fazele de apărare. A existat și un scrîșnet neauzit de măsele, care s-a tradus în îndârjire și devotament. Dacă Muhart are probleme turnați-i o găleată cu apă rece în cap: nu este permis să sari ca un dop de șampanie din orice kkt de ciocnire cu adversarul.

Domnule Varga, nu mai căutați aiurea antrenori: aveți un cuplu, Dican& Hoban, surprinzător de dibaci și de eficient, iubit de vestiar, oameni veniți de pe iarbă și altfelștiutori de fotbal.

De ce poate fi învinsă FCSB acasă, la Cluj? Fiindcă băieții au avut libertatea de joc și decizie, au scăpat de o încărcătură nervoasă negativă: Mutu a fost un fotbalist bun, instinctual și intuitiv, dar meseria de antrenor îi depășește starea de fapt și sunt convins că în vestiar, a fost o nemulțumire, în creștere geometrică.

FCSB nu se află într-un galop de sănătate, chiar dacă cifrele clasamentului spun altceva: Coman și Olaru au dus, pînă la uzură fizică povara indicațiilor" prețioase" meci de meci. Ei sunt magneții, pentru pilitura de fier, coechipierii. Să adăugăm presiunea pusă de ciobanul travestit în antrenor, cuvintele adesea iresponsabile, jignitoare, aruncate cîte unui copil, care poate să greșească, să prindă o zi proastă. A juca cu teamă este cea mai mare nenorocire pentru un profesionist.

A fost frumos și exemplar, dar nu trebuie să îmbujorăm superlative.

Cornel UDREA

Maestre Cornel Udrea: ”La mulți ani binecuvântați!”

 

Editura Școala Ardeleanăo

#AutorulZilei: 𝐂𝐨𝐫𝐧𝐞𝐥 𝐔𝐝𝐫𝐞𝐚 (27 martie 1947, Gheorgheni, Harghita).

La mulți ani!

A publicat la Editura Școala Ardeleană:

𝑵𝒂𝒓𝒂𝒕𝒐𝒏 𝟏𝟗𝟓𝟒-𝟐𝟎𝟐𝟒. 𝑶𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊, 𝒇𝒂𝒑𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒊̂𝒏𝒕𝒂̂𝒎𝒑𝒍𝒂̆𝒓𝒊 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒊𝒏𝒅 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝑹𝒂𝒅𝒊𝒐 𝑪𝒍𝒖𝒋 (coordonator): https://www.short.ink/ntrllXyNlI4

𝑷𝒐𝒓𝒕𝒂𝒗𝒊𝒐𝒏𝒖𝒍 𝒄𝒖 𝒄𝒂𝒖𝒄𝒊𝒖𝒄𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒗𝒂𝒓𝒂̆: 𝒑𝒓𝒐𝒛𝒂̆ 𝒖𝒎𝒐𝒓𝒊𝒔𝒕𝒊𝒄𝒂̆ (carte de autor): https://rb.gy/0qzytf

𝑨𝒄𝒂𝒔𝒂̆, 𝒊̂𝒏 𝒄𝒆𝒓. 𝑶 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝑫𝒖𝒎𝒊𝒕𝒓𝒖 𝑽𝒂̂𝒓𝒕𝒊𝒄 𝒔̦𝒊 𝑪𝒐𝒅𝒓𝒖𝒕̦𝒂 𝑨𝒓𝒐𝒏 𝑽𝒂̂𝒓𝒕𝒊𝒄 (coordonator): https://bit.ly/3Dj6m62

𝑪𝒉𝒊𝒂𝒓 𝒆𝒍 𝒂 𝒔𝒑𝒖𝒔 𝒄𝒖 𝒎𝒂̂𝒏𝒂 𝒍𝒖𝒊 (carte de autor): https://bit.ly/3IHfKS0

„Scriu de 50 de ani pentru a-mi duce la capăt o iluzie materializată în cititorul perfect. Subiectele din socialul imediat sunt destule, har Domnului, mai ales în ultimii ani, cu totul altele decât cele dinainte de ’89. Cuvintele zâmbitoare, uneori, le las în favoarea celor mai posace, mai încercănate, atunci când scriu altceva, teatru, să zicem, dar nu ține mult: sunt un optimist funciar.”

(Cornel Udrea în dialog cu Robert Șerban - https://bit.ly/3utkplu).

Proiect cultural abandonat în 2012 revine în actualitate!

 În 2012, mi s-a dat de înțeles că nu prea mai am ce căuta în Radio Cluj, ca pensionar și fost consilier al fostul director Florin Zaharescu, fiindcă mîncam din fondul de salarii al angajaților, pe degeaba și am fost făcut de rușine în Piața Mare, dezvăluindu-se enormul meu cîștig de consilier: 6381 de lei pe 2011, adică vreo 521 de lei/ lună.

Spășit, rușinat, dar bucuros că n-am ajuns în gheara fiscului, am luat-o din loc și m-am întors numai în 2024, acordând un interviu după 12 ani și construind o carte aniversară și un spectacol Acusticon dedicate celor 70 de ani de Radio Cluj. Maurul și-a făcut datoria...

Aveam atunci, în 2012, pregătit un proiect de transfer cultural a unei părți din fonoteca Studioului, spre liceele umaniste, cu prioritate, realizat pe suport electronic ( CD-uri) și care să conțină

a) vocile lui Blaga, Goga, Agârbiceanu, Rebreanu, pînă la zi

b) interviuri cu personalități culturale transilvane, universitare, din domeniul teatrului, a operei - cu ilustrații-

Iată, că la spectacol, Florin Brușten, secretarul general al SRR și directorul studiourilor teritoriale, propunea un asemenea transfer spre bibliotecile județene!

Asta după ce am spus, cu anume năduf, ce valori inestimabile zac sub piciorele noastre, în fonotecă.

Despre această intenție de dotare a școlilor cu instrumente culturale deosebite, făcusem vorbire, într-una din ultimele Radioduminici, în 2011 și vroiam să propun proiectul și să îmi dedic parte de timp, realizării sale. Era ceva deosebit și rămîne deosebit: fiecare studiou teritorial să acopere geografia arondată și astfel, teoretic, școlile umanioare și nu numai, să fi beneficieze de valorile fonotecilor.

Noapte bună ! Paternitatea lui, însă, mi-o revendic.

Cornel UDREA

NARATON-ACUSTICON, RADIO CLUJ LA 70 DE ANI!

Miercuri, 20 martie 2024, cu începere de la orele 17,00, Radio Cluj găzduiește un eveniment aniversar, împlinirea a 70 de ani de existență. Am pregătit cu grijă, cu dragoste, o seamă de lucruri, pentru după-amiaza acelei zile, care să îmbrace, cu folos,lansarea de carte tipărită la Editura Școala Ardeleană. Vă veți întâlni cu frumoșii nebuni, artiști fotografi din echipa profesorului Dorel Găină, cu dumnealor, strălucitorii cantautori Florin Săsărman, Emeric Imre@Marius Roje, și cu responsabilul de bună-veselie, Sorin Tănase.

NARATON-ACUSTICON, RADIO CLUJ LA 70 DE ANI!

Îmi revine mie, plăcuta misiune de a prezenta acest eveniment cultural-major: mă întorc în Radio Cluj, după 13 ani de absență. O fac, fiindcă aici a fost și aici este locul meu, chiar dacă timpul este nerăbdător. 

Cornel UDREA

Jiji reacționează ca ciobanul la stână!

        Jiji, după înfrângerea cinică, cu Rapidul, reacționează în clar ca ciobanul la stînă, după ce lupii au dat iama în turmă, pe cînd dulăii paznici erau la pădure, după fragi și după mure.

Spuneam, în urmă cu niște zile, puține că politica de joc, instituită de adolescentul neuronal Jiji, va falimenta. Așa a și fost: uzura acelorași jucători, stereotipiile din atac, vedetismul plenar al celor doi Olaru și Coman nu au făcut față unei echipe cu un singur țel războinic.

Tîrnovanu este un portar foarte bun, dar lăsat singur, nu poate face minuni. De ce sâ îl schimbi, apis, și de ce cu unul de 16 ani ? Tîrnovanu te-a scos din maro mai mereu, a dat siguranță echipei. Rapidiștii au fost, în bloc, determinați și luptători inventivi.

Acest Becali a adus și va mai aduce energii negative în vestiar: cu amenințări, cu jigniri nu motivezi niște copii care nu au mobilier mental bogat. O înfrângere nu înseamnă un război pierdut. Grobianismul lui, paranoia, mizeria verbului îl recomandă ca pe un dușman activ al echipei sale, ca și afirmațiile megalomane, fanteziste, unele chiar halucinante și care pun la îndoială felul în care își ia medicamentele.

O să ia măsuri: de ce el și nu grecul antrenor ? Aici e misterul tainei din Balada lui Miorița.

Cornel UDREA

Toate reacţiile

Au picat Facebook și Instagram!

 

Aveam acum 25 de ani spaima că: am pierdut telefonul mobil ? Am uitat parola la Facebook? Nu ! Altele erau spaimele. Să ne recunoaștem dependența de telefonul mobil. Cu toate formidabilele lui avantaje în spațiu timp.

Defecțiunea de acum câteva minute ( nu îi cunosc sursa și nici nu mă interesează) a fost un prilej de panică micro-socială. Am dat telefoane, am întrebat, erau și alții ca mine...

În fine, s-a intrat în normalitate. Mintea mi-a alergat încolo și încoace, bâjbând printre scenarii, niciunul albastru. Da, suntem vulnerabili, cu nervii înroșiți, trăim sentimente contradictorii, alimentate de programele de știri, terifiante, violente, nu există emisiune de știri fără cuvântul " moarte". Și asta începe de dimineață.

De unde am pornit ? A ! De la aceea că o oră nu am avut facebook.

Cornel UDREA

Când ai valoare se strigă nu numai pe stadioanele clujene ci și-n cercurile literare românești! - Reeditare cartea „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi” a maestrului Cornel Udrea

 

Acum, în martie, se împlinesc 45 de ani de la apariția cărții mele dragi, " Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi", la Editura DACIA, în grija editorială a lui Mircea Oprița, sub oblăduirea lui Vasile Igna și a lui Alexandru Căprariu. Pînă azi cartea a adunat 16 ediții.

Critica literară i-a întors spatele, nu putea să strice orânduirea sacrosantă a autorilor bucureșteni, clasificați și ocupanți ai pieții umorului, la Radioul și Televiziunea, publice.

Provincia umoristică nu exista pentru critica literară, însă cartea aceasta a spart cutuma, piața: s-a citit în toate mediile sociale, se retrăiește și azi, spre imensa mea mulțumire.

Criticii, nici în fața evidențelor nu au cedat. Mult mai tîrziu l-am întrebat pe un critic literar care a dedicat pagini măgulitoare, superlative despre umorul meu, de ce la vremea respectivă nu a scris despre cangurii mei?

" E, așa a fost sugestia, Prietene! " . Și am aflat apoi că sugestia nu venise de la partid, ci de la unul dintre " corifei", care mă ducea pe la toate festivalurile de umor, prezentîndu-mă ca pe o descoperire a sa. O minciună.

Nu știu dacă tinerii de azi ar primi-o cu bucuria celor de acum patruzeci de ani. Nu cred că s-ar regăsi în ea. Știu doar că poate aici se află una dintre dolinele ivite între generații.

Editura " Școala Ardeleană" a lui Vasile George Dâncu o va reedita în acest an. Acum, în 20 martie, la Radio Cluj vom lansa, aniversara NARATON, cum am promis, 70 de ani de la înființarea acestui cel mai important post regional de radio, acoperitor de Transilvania.

Vă aștept, fiindcă cine știe....

 

Învățământul de azi este altceva?!

 

Un contemporan solzos și atoateștiutor mă trage de observație, spunîndu-mi că învățămîntul de azi este altceva, decît cel de anțărț, prin care au trecut generațiile mele, astăzi peste 70 de ani, că știința, tehnică au progresat și noi am rămas într-un anacronic, dulce legănare în hamacul iluziilor nostalgice.

Puțoiul, care la Revoluție era spermatozoid indecis, în suficiența lui de zmecher cu carte la o facultate particulară, producătoare de cartoane cu ifose de diplomă, nu ține cont de un lucru simplu și la îndemîna oricărui creier obișnuit să gîndească: matematica, algebra, geometria au rămas aceleași, mai pe înțelesul lui pitecantrop, și în comunism și în capitalism se folosește aceeași tablă a înmulțirii.

Simulările recente dau frisoane oricărui om normal. Ne pierdem tineretul pe drum, ne agităm frenetic în modificări de coajă, nu de conținut.

Învățămîntul de azi nu este atractiv și nu implică elevul, nu-l cointeresează, nu îi stîrnește orgoliul competitiv. Uite, Suedia se întoarce la carte, renunță la depozitarea prin memorare, sterilă uneori, inutilă alteori. Oamenii aceia au observat că pruncii lor nu mai știu să scrie cu creionul, nu mai știu citirea !

Sigur, fiecare generație de elevi are și va avea un număr substanțial de copii cu bună carte, bine pregătiți, de note mari, avem licee uriașe ca tradiție generoasă continuă, dar în țara asta nu sunt doar aceste licee.

În urmă cu 4 ani o cifră citită pe facebook, a trecut pe neobservate multora, dar pe mine m-a înspăimîntat și sigur că și pe mulți alții, dar nu și pe cine trebuia: 3000 de școli sunt părăsite, în ruine, moarte !

Sigur, distrugerea familiei rurale sociale, migrarea spre oraș și spre Europa, deshidratarea natalității sunt factori obiectivi. De ce îi observăm noi și îi ignoră politicienii ? Aici e buba, furunculul, ca semn de frumusețe pe obrazul politicului.

Autor: Cornel UDREA

Toate reacţiil

Aria cititorilor de carte se restrînge dramatic!

 

Odată cu trecerea timpului, aria cititorilor de carte se restrînge dramatic: da, vine o vreme cînd nu va mai fi cine să citească, vor dispărea cei care au exercițiul lecturii printre deprinderile sociale.

Tinerii nu ne citesc demult. Eu am avut nemaipomenita șansă de a fi citit de elevi, de studenți, după publicarea cărții " Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi", cu începere din 1979, apoi ani buni, cartea a fost solicitată, pînă după 1990, cînd interesul s-a stins treptat, dar motivat în parte.

Tineretul de azi nu se regăsește în ceea ce scriem noi. Sunt doar ei de vină, fiindcă stau cu spatele la noi ? Nu, există o motivație colectivă, ce întreține, în mod obiectiv, dezinteresul crescut pentru carte, pentru deshidratarea culturală accentuată.

Suntem insule plutitoare ce curg și decurg în aval, dar nu mai sunt șanse de întâlnire, pentru a forma o terra firma.

Cine mă citește? Cei de-o vîrstă cu mine, ori de vîrste din apropiere, și asta mulțumită facebook-ului care îmi oferă cititori mulți. Da, sunt cu zeci de titluri în bibliotecile semenilor mei de Aici și din Pretutindeni. Dar de cartea din bibliotecă rar se mai apropie cineva: televizorul, calculatorul, tableta, telefonul, căștile stau în rândul din față al spectacolului. Cărțile în spatele lor.

A plecat un important și greu critic literar român, Alex. Ștefănescu. Știrea, în bernă, a apărut pe internet, pe facebook. La televizor nu a mai fost loc. Am citit știrea, și eu și tanti Elvira. Oameni de aceeași vîrstă. Asta am avut de spus ( de scris).

Autor: Cornel Udrea

Sunt, deci exist!

Spre sfârșitul anului, am simțit că sunt, în fond, un privilegiat al destinului, că bunul Dumnezeu, citindu-mă, ( cît orgoliu, cîtă megalomanie, curate!) zîmbește și mă mai sponsorizează cu zile.

Pînă și în otrăvurile odicolonizate ale dușmanilor vechi, ale stagiarilor, am simțit un fel de aer sărbătoresc, de grijă în felul în care mă tăvăleau prin smoala, asortată cu pene colorate ca un alt fel de clop de Năsăud, cu evantaiul acela multicolor fascinant.

 Și eu la rîndu-mi le-am acordat acolada cuvenită, am renunțat la a  mai pune unora kaka de pisică gravidă, în cutia de poștă, sticlă spartă în parcare. Au fost îndeletniciri, recunosc, ignobile, dar scopul scuză țelul.

În schimb dezamăgirea a devenit și mai consistentă, vizavi de tantile gospodine, încinse cu șurțul masonic al elocinței îmbujorate: aceeași gîndire pedestră, același odorizant prost de habotnicie, plus, în lipsa argumentelor, apelarea la cuvinte cu nădragii în vine, ca la căcăstoarea rurală din fund de grădină demi-edenică.

Antidotul pus în șurț a rămas neschimbat: un șir congruent și lasciv extradural, de neologisme și citate latinești din filozofi antici, loviți cu cvadriga în fontanelă.

Mi-au apărut 3 cărți, am avut 2 intervenții chirurgicale și   două premiere teatrale, plus 41 de zile de spitalizare. Sunt, deci exist!

Autor: Cornel UDREA

Monica Tatoiu m-a terminat...

 Monica Tatoiu m-a terminat. Încetul cu încetul, îmi fac ordine printre amintiri, îmi reconsider testamentul nescris și după anul nou voi da câteva telefoane așa, de-a dricul cu caii triști, nu înainte de a-mi trage un picior în cur, la oglinda din hol.

Știți ce zice " celebru om de afaceri Monica Tatoiu ? Nu știți: " Bărbații mor înaintea femeilor, fiindcă nu mai sunt utili"

Vă dați seama, băi, boașelor cărunte cu cine aveți de-aface ? Și ce vă așteaptă?

Io îi răspund la celebra filozofă neo-confucianistă și profundă ca fundu' de puț, că așa suntem noi, bărbații, galanți, ieducaț !

Deci, bărbații mor înaintea femeilor...te-ai fi gîndit vreodată la chestia asta ? Nepoliticoși: în loc să le lese pe ele înainte.

De asemenea fimei române are nevoie parlamentu' european!

Autor: Cornel UDREA

Aventura...

 Majoritatea celor de vrîsta etății mele, folosește dușul, avînd și scăuieșul obligatoriu, de stat ciuci și soața, ori oareșcine din familie să egzecute spălarea pe spate. Ultima mea scăldare în vană a fost o aventură feroce și o frenetică activitate de supraviețuire în mediu ostil.

Boon! M-am băgat în vană pe rînd, în rate: întîi on picior, sprijin margine, întors cur, rotire mică, celălalt picior, buf!, în leșia cu clăbuci, pregătită din vreme, cu dichis și ceremonii de parfumare a apii, ca la curvile din serai, să puțască bine în așternuturile sultanului Baiazid, episodul 24, coitus interruptus din motive diplomatice.

Stînd întins parțial că e vană nu jacuzzi, te simțiți prunc dintîi și ideile ce vine, din contemplarea buricului navigant, e frumoase, optimiste și voinice.

Dai, așa de-o formă, cu mînușa pe anatomie, speli urmele de păr de pe anumite părți și constați cu tristă voioșie că nautilus nu mai scoate periscopul să privească în jur. Atîta bai să fie, dacă n-ar fi năvălit amintirile băii în doi, cu o sirenă fugită de la casa lui Vasile Roată. Aia spălare, ăia clăbuci!

No, gata, că s-a răcit apa, fincă n-o să ție căldură săț fie bine ție și la hemoroizii întinși leneși la hodină și ei.

Constați subit și brusc deodată că nu prea poți să eși ca ier de pildă, din scoica aia lunecoasă ! Ceva ai reușit: ai ajuns în patru labe, ca o țestoasă așteptând țestosul s-o cote pe sub capac.

Mîna dreaptă pe marjina lunecoasă, hop într-un genunche, fleoșc !, înapoi în apă rece, pe-o rînă, porcește. Ne întoarcem, riplei, mîna su' genunche, o răsucire și cealalantă mînă pă marjină, ambile tremură lovite de-un parchinsom stagiar și ne ridicăm în poziția primară, frig al naibii futu-i și nici o pînză albăn depărtare, Valentin Kataev, pg. 231 și urm.

Privim în jur, țipenie de suflet creștin să deie o mînă de ajutor, ăștia ai casei, bineînțeles, cu ale lor, ftle abonamentul la SPA !

"Singur acasă", varianta jerontolojică cu final patetic ! Animals Planet documentar despre pensionar eșind din spuma mării, ca un alt Venus cu mîna pe puțulica zgribulită și cu umerii adunați. Nu tu, puțulica amintită, RIP !

Scoatem o grisină din vană, de sprijin, dar constatăm că podeaua este foarte departe. Pînă la urmă punem piciorul jos, cu sentimentul pe care l-a avut Cristofor Columbeanu, cînd a dat de pămînt. Urmează o răsucire , cu încetinitorul, scoatem și al doilea picior, mare baftă că nu ne-a făcut Cel de Sus miriapozi și victorioș ne ridicăm în toată măreția de patruped care a învins gravitațea.

Mai bine că oglindai aburită. Ce să ne ștergem cu prosopul ? La cît suntem ne uscăm și cu föenul, într-un minut. Cînd dai și la subsorile ouțălor, nautilus numa' flutură, deshidratatu' ! Ce-ai ajuns, tu fala codrilor de-argint, haiduc hormonal, Voinicebuciumlavedere! Sersamuri draji, la revedere !

Așezaț pe capacul de la budă, facem sămălașul evidențelor. Nula pă toate linia ! Nu-i bai ! Bine că n-am beut din apă aia în care am flotat și nu numai, ca un dop fujit de-acasă...

Cornel UDREA

Mare porc ești, Cornelius!

       Țineam foarte mult la porc. Îl primisem, în dar, de ziua mea, de la un unchi neconformist, de pe când era doar purcelul Tibi și am crescut împreună, el până la Tiberius, eu până la Cornelius.

" Toți au câini, tu ai un purcel. Îl vei plimba în lesă, îl vei învăța să latre, fiindcă puțină lume știe ce capacități imitative au suinele. Să îl privești ca pe un prieten, nu ca pe o viitoare bucată de slănină ! Sigur, la un moment dat, va ajunge, de un Ignat, prin prelucrare, slănină. În ultimul an de viață, învață-l să fumeze, ca să ai slănină afumată, să bea, ca să plece din această lume ca tot omul !"

Iată, din păcate, a venit și ziua mult nedorită. Măcelarul era în bucătărie, își pregătea uneltele expiatoare. Eu eram cu Tiberius, lângă cocină. În timp ce acesta fuma și bea ( o făcea de dimineață deja, de la cafea) m-a privit cu ochișorii aceia îngropați în colesterol și mi-a spus: " Mare porc ești, Cornelius !", apoi s-a întors , disprețuitor, cu fundul piftielnic spre mine și a intrat în cocină.

Acum stau în odaia mea: fumez și plâng, beau și plâng.

Anul acesta, de sărbători, voi consuma doar verdețuri, până la fotosinteză...

Autor: Cornel UDREA

Cerul Schengen e încă întunecat!

 Bunăvoința scrîșnită a șnițelarilor care ne-au dat liber la cerul Schengen, mă duce cu gîndul la un ceva, încă abstract, aflat într-o ceață densă: țării mele, undeva în niște cancelarii discrete, i se pregătește oareșce, nu știm ce. Înseamnă că au nevoie de noi, ca o prelungire a mîinii lor, poate sunt niște castane de scos din foc.

Nu mă hazardez în supoziții, informațiile sunt doar cele pe care vor ei să le vedem, să le mîncăm cu pîinea noastră cea de toate zilele. Cele două războaie au încins și Europa. Celor din nordul țării le-au zăngănit geamurile în cercevele, în Delta, pescarilor li s-au prins în cârlige crapi de metal, inscripționați în slavona 9. Cei vechi retrăiesc,aproape fizic, halena și sudoriparele în supra-funcționare ale vreunui uzbek atârnând de kalașnikov.

Pînă la urmă, dacă Orbán se tot tușnădește, i-om da Ardealul, dar Transilvania niciodată.

Da, containerele burdușite cu disperați din țările sfîrtecate de războaie, continuă să sosească. Toți trag spre vest, niciunul spre îmbietoarea zemlia, de peste drum.

Un lucru e sigur: Istoria ne cam strânge la umeri. Hainele pe care ni le-a croit Dumneaei, Democrația, de după Marea Revoluție Socialistă din decembrie 1989, ne stau alandala. De aceea, cred că nu am mai văzut de atunci, croitorese pentru haine bărbătești, măcelărițe prin carmangerii și nici politicieni știind pe de rost cuprinsul tezei de doctorat.

Vecina mea, văduvă din primul război mondial, se așează la ore fixe în fața tastelor și cu un deget scămoșat scrie același text, despre că sub Ceaușescu ne era mai bine. Faptul că scrie " sub Ceaușescu", îmi stîrnește de fiecare dată imaginația.

50% dintre românii albi în cap, dar și mulți, mai tineri în acte, susțin că chiar așa a fost. Am trântit, de a sărit praful din ea, cartea de gramatică din a VIII-a. Nu a folosit la nimic. Nici ea nici altele, de învățătură. Învățătură de minte.

Cică ministru transporturilor, autostrăzilor și cărărilor de munte nemarcate, vrea să pună Pilonul II de pensii la baza podului de la Brăila.

Sincer, dar foarte sincer, mă tem de Marcel Ciolacu, despre care am aflat că lucrează la proiectul unui avion prezidențial, după poveștile tatălui său, comandor de aviație, pe care le asculta ca vrăjit, la vremea nădragilor scurți și care cînd vedea un avion pe cer, sau orice galiță zburătoare, aplauda fericit: " ni, acolo sus îi taticu mio !

Autor: Cornel UDREA

Bojdeuca lui Ion Creangă a fost modernizată...

 

”Băh, și să mai ziceți că nu se trăia bine, în Moldova în perioada 1872-1889! Pînă și într-o bojdeucă amărîtă era parchet, încălzire în pereți, electricitate, pereții construiți ca să reziste la vibrațiile telurice. Vă dați seama cum trăiau atunci boierii, dacă o bojdeucă era așa! Ca să se respecte întru totul povestea lui Creangă, trebuie adusă și Miss Piss, cea mai frumoasă pisică din lume, în 2023, o pisică română, să se joace, în prezența turiștilor, cu motoceii, de pe șfară, pînă crepe fizicu-n ea ! Numa ' și numa' pentru autenticul bojdeucii!!!”

Cornel UDREA