Reuniune culturală „ISTORIE și CREDINȚĂ” Mănăstirea Sf. Mina-Sărmașu 15-16 august 2023

În zilele de 15 și 16  august, anul Domnului 2023, de ziua „Adormirii Maicii Domnului” și „Moartea Brâncovenilor”, la Mănăstirea Sf. Mina de pe Dealul Comoara din orașul Sărmașu, a avut loc o reuniune culturală în cinstea celor mai sus amintiți, sub denumirea: „ISTORIE și CREDINȚĂ”. Mărețul eveniment a început cu Sf. Liturghie, oficiată de părintele iconom stavrofor Ocneanu Ioan din parohia Sărmășel Gară și subsemnatul. Evocarea evenimentului a fost făcută de către: profesorul, teologul și scriitorul Neacșu Costel, Părintele Ocneanu Ioan și subsemnatul. În cadrul programului religios și istoric și-au adus aportul: corul mănăstirii condus de doamna profesoară Bucur Mioara, cântăreața de pricesne Sărac Tereza, eleva Morar Cosmina, „octogenara” Baciu Maria și îngerașul de 5 anișori Mureșan Maria Damiana, în frumoasele noastre costume tradiționale locale. După oficierea Sf. Liturghi am înconjurat Sf. Mănăstire cu mulțimea de buni credincioși prezentă, în cântec bisericesc, care ne-a înălțat sufletește și ne-a făcut pentru câteva momente să simțim că viața în Hristos și cu Hristos, poate să fie frumoasă și fericită. La bustul martirului Sfânt Constantin Brâncoveanu, în cânt și rugăciune ne-am adus aportul de mulțumire și respect pentru toți înaintașii demni ai Neamului Românesc, dar și pentru cei 60 de bravi români  care sunt reprezentați prin tot atâtea busturi ridicate la Mănăstirea nostră dragă și de suflet românesc. Ei, eroii neamului ne reamintesc că  nu sunt morți, că trăiesc cu noi și prin noi, și că „tot ce-i românesc nu piere și nici nu va pieri”. În colaborare cu Parohia Ortodoxă Sărmașu-Mănăstirea Sf. Mina, a fost Asociația „Graiul Câmpiei”  al cărei președinte este doamna Pop Aurica, dimpreună cu moderatorul doamna directoare Dinuca Burean. Agapa frățească organizată de doamnele Liliana, Mihaela, Gabriela, dimpreună cu soții Florin, Vasile și Florin, care poartă și cununa anului la Sfânta noastră mănăstire, ne-au adus un plus de bucurie trupească după cele sufletești, dar ne-au și întărit credința că numai uniți în dragoste de Dumnezeu, Neam și Țară, putem învinge vicisitudinile vieții și că vom fi demni urmași marilor noștri martiri, eroi și cărturari. Mulțumiri pentru o zi de neuitat, Bunului Dumnezeu, tuturor credincioșilor, reprezentanților asociației „Graiul Câmpiei”, și nu în ultimul rând părintelui paroh dr. prof. dirijor, Camară Daniel, pentru înțelegere și colaborare.

 

               Motto:

           „Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creştină nu mă las! În ea m-am născut şi am trăit, în ea vreau să mor. Pământul ţării mele l-am umplut cu biserici creştineşti şi, acum, la bătrâneţe să mă închin în geamiile voastre turceşti? Nu, Împărate! Moşia mi-am aparat, credinţă mi-am păzit. În credinţă mea vreau să închid ochii, eu şi feciorii mei“

 

                  Domnitorul Constantin Brâncoveanu a trăit în perioada 1654-1714 și a domnit între anii 1688-1714, când a fost mazilit de către turci în ziua de 15 august de  marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului. A fost canonizat  de către Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, împreună cu cei patru copii: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienachie. Capetele lor au fost purtate de turci pe străzile orașului, în vârful sulițelor, iar trupurile lor au fost aruncate în apele Bosforului. Niște pescari creștini le-au găsit trupurile și le-au îngropat în mănăstirea din Insula Halki. Doamna Maria, și cele 7 fiice, ginerii și nepoții au fost închiși într-o cetate din Asia Mică de unde după 2 ani s-au întors în țară. În anul 1720 doamna Maria a reușit să aducă în ascuns rămășițele pământești ale soțului martir pe care le-a îngropat în Biserica Sf. Gheorghe Nou din București. Deasupra mormântului  există o candelă care arde permanent, cu o inscripție care consemnează aceste lucruri. Domnitorul Constantin Brâncoveanul rămâne în istorie ca și ctitor de biserici alături de Ștefan cel Mare și Matei Basarab. A ridicat bisericile din Potlogi și Mogoșoaia. A zidit mănăstirea Hurezi din județul Vâlcea, Sf. Ioan cel Nou, Sf. Sava și Sf. Gheorghe din București, mănăstirea de la Sâmbăta de Sus și bisericile din Făgăraș și Ocna Sibiului, Mănăstirea de la Surpatele și Polovraci. A ridicat o biserică în Ismail dincolo de Prut, o mănăstire-Sf. Pavel în Muntele Athos și o biserică în cartierul Galata din Instambul. Toate bisericile ortodoxe din Balcani și Orientul Apropiat au fost ajutate cu bani, veșminte, obiecte de cult, cărți în limbile folosite la cult.  A înființat mai multe tipografii iar perioada lui a fost una de înflorire din punct de vedere religios, cultural și artisitc prin stilul său numit „brâncovenesc”. A domnit 26 de ani, ani, care au fost  de înflorire din toate punctele de valoare. Sub el s-a tipărit Biblia de la București în anul 1688, prima ediție în limba română și alte 80 de cărți de slujbă, de teologie de zidire sufletească în limba română, slavă, greacă și arabă. Peste toate aceste mari realizări are un merit de necontestat în istoria patriei: Nu s-a lepădat de credința ortodoxă, primind mai degrabă moartea  împreună cu cei 4 copii și sfetnicul Ienachie. Iată scrisoare care atestă moartea martirică a acestora:

Plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, Andreea Memmo, a fost de faţă, în dimineaţa lui 15 august 1714, la scena execuţiei lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale, ucişi din porunca sultanului Ahmed al III-lea. În scrisoarea sa către dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său raportează astfel: „Execelenţă, Duminică, 15 august, de dimineaţă   s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineaţă sultanul Ahmet se puse într-un caic împărătesc (luntre turcească uşoară) şi veni la seraiul zis „Foişorul lui Jalikiosc", pe canalul Mării Negre, în faţa căruia era o mică piaţă unde l-au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu, I-au pus în genunchi unul lângă altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap şi sultanul întâi i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.

Înainte de a se ridica securea asupra capului lor, au fost întrebaţi de vor să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi.Glasul cel înăbuşit al bătrânului Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat: „Fiii mei" Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem încă şi sufletele! Staţi tari şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea trupului. Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici nu vă clătinaţi din credinţa cea pravoslasnică, pentru viaţa şi lumea aceasta".

La aceste cuvinte, Ahmet se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistier Enachie Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi se începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr al domnului Mateiaş, de numai 12 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap căzu la urmă, dojenindu-l pe fiul său îi zise: „Din sângele nostru n-a fost nimeni care să-şi lepede credinţa, mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ".

Copilaşul ascultă şi, ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: „VREAU SĂ MOR CREŞTIN, LOVEŞTE!" La urmă îl uciseseră şi pe Brâncoveanu. O, Doamne! O, Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu, Excelenţă, ceea ce am văzut. Mă întreb: Putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului... părând a-l îmbrăţişa. Gâdele stropit de sângele creştinesc, face un salut sultanului Ahmet şi se retrage. Sultanul, însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Austriei, Rusiei, Angliei, se ridică să plece. Văzîndu-mă cu ochii înlăcrimaţi sultanul spuse că regretă acum ceea ce a săvîrşit".

Preot Arsenie Boca - „Omul, zidire de mare preţ"

 

P.S. Constantine Brâncovene, / Nu-mi grăi vorbe viclene, / De ți-e milă de copii / Și de vrei ca să mai fii / Lasă legea creștinească / Și te dă-n legea turcească. // Facă Dumnezeu ce-0 vrea, / Chiar pe toți de ne-ați tăia / Nu mă las de leghea mea! ”.(Baladă populară).

 

Cu dragoste de Dumnezeu, Neam și Patrie,

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul