ACROSTIH-URI de VASILE BELE

 

ZBOR SPRE DESFRUNZITE STELE... 

 

Ziua își cerne așteptarea prin,

Bunătatea născută în zâmbet, iar

Orizontul își culege în fiecare dimineață

Roua - trezită din alt asfințit trecut prin timp...

 

Stima vine împreună cu

Podul de toamne - pentru a-și țese

Ruginiul din cerul prieteniei și al

Eleganței - trimisă din mir și lacrimă verde-miracol...

 

Departele își plimbă privirea, iar

Euterpe încă dansează valsul luminii din cuvintele

Simple. Azi, totul, mi se pare

Frunză pictată printre gutui.

Rup gânduri și zâmbete din tăcerea

Unei clipe pentru a pune în

Neguri pustiul unui trist

Zbor spre niciunde. Doar

Inima își croiește adevărul din

Tinerețea unui vis –

Este anotimpul iubirilor pictatecu stele...

 

Spune-mi, iubire, despre prieteni.

Te strig, cer, pentru a-ți dărui

Eliberare în desfrunzite vise.

Liniștea încă adună stele într-un zbor –

Ești lângă sărutul dimineții trezite de rouă...

(a se citi pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

 

Zbor prin cerul iubirii…

 

Iubire

Îți scriu pe umbra stelelor

Desfunzite – încă un zâmbet

Țesut din cer și născut

Din cel dintâi zbor

Spre rugăciune…

 

Doar stelele își nasc

Apusul în iubire cernută

Din cer.

Azi, încă un zbor își

Pornește umbra

Desfunzită - spre tine

Prietenie…

 

 

VOI SUNTEȚI LUMINA LUMII!

 

Voi sunteți lumina lumii ce biruiește,

Ochii voștri zidesc mereu rugăciune și adevăr,

Iar glasul cuvântului sparge piatra necredinței…

 

Strângem în simplitatea cuvintelor,

Urmele glasului de clopot

Netrist – pentru veșnicia clipelor.

Tu, Cruce, ne ești putere,

Eliberare, credință și adevăr,

Ține-ne lângă tine, Cruce – de minuni făcătoare,

Iar inimilor noastre le dăruiește lumină…

 

Lumina cuvintelor țesute cu

Umbra de stele – dăruiește-ni-le în

Minunea fiecărei clipe din timpul veșniciei,

Iar ochilor le zidește zâmbet și rugăciune,

Niciodată ceață sau împotrivire –

Adevăr, credință, biruință în lumina raiului…

 

Luminează-ne, Doamne! Luminează-ne -

Umbra rugăciunii să o știm culege din

Mirul inimilor căzute în albastrul zorilor netriști

Iar gândului să-i dăruiești zidire întru sinceritate și lumină.

Iartă-ne, Doamne!, Iartă-ne!

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)