Rămas bun, Vară!
Ultimul amurg al verii,
Astă seară-și dă obolul,
Mâine, când se ivesc zorii,
La-nceput, amăgitoare,
Ca năluca-n văl de fum,
Toarnă aur prin frunzare
Și le așterne pe drum.
Mai apoi, capricioasă,
Brodează cu flori de vânt
O horă de ceață deasă
Pe al timpului veșmânt.
Iar pe cerul plin cu nori,
Din lacrimi face cărare,
Ducând stoluri de cocori
Către lumi imaginare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu