de Gheorghe Pârja
Indignare pentru reacția întârziată a instituțiilor
statului, nedumerire, răsuflare ușurată, revoltă, amenințări, frustrări,
neîncredere și lipsa de speranță că lucrurile vor sta altfel la viitoarele
alegeri, partide oportuniste, televiziuni care mint, economiști care sperie
lumea, cam acesta este tabloul acestor zile. Statul intră în forță peste cei
care îi omagiază pe legionari, deși se știe că aceștia există de mulți ani în
România, coaliția proeuropeană, însăilată pentru a face față extremismului, nu
mai prea funcționează, partidele fac planuri pentru alte liste, noul parlament
nu prinde contur, unii spun că și alegerile parlamentare au fost viciate, noul
guvern nu se întrezărește, iarna crește facturile, iar gâlceava, și politică,
și socială, e pe la ușile tuturor.
Dacă bine îmi aduc aminte, era luna iunie când
ministrul de externe al României și secretarul de stat american semnau o
înțelegere privind contracararea manipulării. Ce s-a ales de ea am văzut? Unii
se tem că-și pierd privilegiile, alții că nu ajung la ele, și toți invocă
democrația, libertatea, Europa și pe Dumnezeu, pentru a alunga energiile
întunecate. Eu am crescut în credință, și cu respect pentru ea, am cultivat
prietenia și dialogul civilizat și mărturisesc că nu mă regăsesc în peisajul
acestui timp. Neînchipuit de mine. Nu-mi place politica din Carpați, și cred că
educația și cultura ne fac mai buni. Iar ele lipsesc din peisaj, nu a vorbit
nimeni despre ele în așa-zisa campanie electorală. Și totuși… M-am întâlnit
sâmbăta trecută, la Cicîrlău, cu o oază de firesc, de speranță, în mijlocul câtorva
elevi care scriu poezie și proză, care duc emoția cuvântului pe o plajă mai
calmă, mai aproape de călăuza interioară a omului viețuitor în numele așezării
unui normal râvnit. Alături de ei, profesori, artiști plastici, scriitori și
autorități locale.
Dar să revin la tensiunile cotidiene. Schimbarea, pe
care tot românul și-o dorește, e greu de produs. Vorbesc despre schimbarea în
bine, că mesajele pe care le vedem numai de bine nu arată. Alegerile care s-au
consumat au avut, și au încă, multe necunoscute. Pe mine multe întâmplări
politice actuale mă trimit cu gândul la fabulele lui Esop. Alți compatrioți, cu
un alt simț al umorului, au refugiu în Domnul Caragiale. Nu puțini comentează
farse cu iz grotesc, cu unele accente tragice, dar jocul politic actual este de
multe ori hidos. Instituții ale statului s-au dovedit ori tăcute, ori complice
la o situație dramatică, din care poporul este ocolit.
Este trist cu câtă osteneală, până asudă noua limbă
de lemn, se evocă sacra sintagmă: poporul român! În condițiile în care ni se
spune că cineva, dinspre Răsărit, are ceva pasiuni pentru România. Unele
dovedite cu discreție, altele făcând parte din folclorul înfricoșării. Cele din
urmă sunt mult mai frecventate de presă. Am cunoscut mulți români care nu
suferă din pricina politicii, dar sunt trup și suflet cu țara. Trăim vremuri
încurcate, care se cer repede limpezite. Altfel, neliniștea sporește. Dar când
a fost lumea liniștită?
Alegerile și democrația mult invocată nu trebuie să
fie pricină de discordie, ci o competiție pentru binele țării. Iar ce am văzut
în această campanie electorală nu seamănă cu binele pe care ni-l dorim. Muchia
de cuțit este simbolul acestui timp răsucit. Alegeri înfăptuite la urne,
alegeri viciate, alegeri reluate, alegeri anulate…. Un joc periculos cu
democrația în România. Cu insinuări de lovituri de stat. Cu amestec din
exterior și cu multe cozi de topor autohtone. Închei cu un cuvânt de
încurajare, rostit, recent, de președintele Academiei Române, istoricul Ioan
Aurel Pop, în Catedrala Episcopală din Baia Mare: „Forța acestui popor, în
momentele critice, s-a dovedit extraordinară. Când am fost uniți ne-a mers
bine!” Să dovedim și în aceste vremuri, suficient de confuze, solidaritate și
unitate, când țara are nevoie de oameni lucizi, competenți și curajoși cu o
realitate provocatoare și din interior, și din exterior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu