Ni se spune că 2025 va fi al naibii de greu, un an cum n-am mai văzut din 2008-2009 încoace, de la ultima criză financiară care a lovit lumea. Ce bate la ochi este faptul că povestea asta a început să fie spusă după momentul 24 noiembrie. Șocul rezultatelor la primul tur al „prezidențialelor” a avut ca efect propagarea ideii că România este pe marginea prăpastiei și în vistierie nu mai sunt bani pentru pensii și salarii, de la 1 ianuarie 2025. Așa s-a născut narațiunea „Austeritate și sacrificii”.
Până în seara zilei de 23, în campania electorală și chiar înainte de asta, n-am auzit vorbindu-se despre nevoia de a strânge cureaua. Niciunul dintre candidații creditați cu șanse la turul 2 nu a venit în fața oamenilor să le vorbească despre cât de greu urmează să fie anul 2025. Dimpotrivă, Marcel Ciolacu a turuit pe subiectul continuării investițiilor în dezvoltarea infrastructurii rutiere, Nicolae Ciucă și Mircea Geoană au vorbit de sprijinul acordat Ucrainei, iar Elena Lasconi, așa cum o știm, a amestecat puținele cunoștințe economice pe care le are cu promisiunea că va curge lapte și miere pe Dâmbovița dacă… nici nu mai are sens să spun ce. Cuvinte ca „austeritate”, „sacrificii”, „risc”, „faliment” nu s-au regăsit în discursurile pompos prezentate pe la emisiuni cu întrebări dinainte livrate și răspunsuri atent pregătite de strategii din echipa de campanie.
Cum n-a ieșit scorul așteptat de fiecare în parte, cum s-a schimbat și retorica. Brusc, peste noapte, la început de decembrie am aflat că România stă pe marginea prăpastiei și trebuie luate o serie de măsuri dure. Altfel, nu vor fi bani pentru salarii; de majorări și indexări ale pensiilor și alocațiilor copiilor, nici pomeneală! Și bine s-au mai aliniat planetele pentru politicienii noștri: pe când se vorbea la București despre o coaliție pro-Europa, care să stea zid în fața valului suveranist amenințător și aducător de sărăcie, agenția Fitch a și scăzut ratingul de țară, un ajutor binevenit, la momentul oportun. În fața pericolului, PSD, PNL și UDMR s-au „sacrificat” acceptând să continue la guvernare, iar USR, din Opoziție, a înțeles că poate păpa la fel de bine și dacă joacă rol de „silent partner”.
Guvernul „Ciolacu 2” a trecut lejer și s-a pus pe treabă. Prima măsură – „Ordonanța trenuleț”. Scopul declarat l-ar reprezenta stoparea creșterii deficitului bugetar. Și se tot vorbește de câteva zile despre cum în 2024 au crescut exponențial cheltuielile pe zona bugetară, dar totul a venit în cel mai nepotrivit moment, când România, după 30 de ani de nefăcut nimic, a forțat investiții majore pe zona de infrastructură rutieră. Dar, cine a majorat salariile și pensiile în 2024 în același timp cu aprobarea construirii de drumuri și autostrăzi? Când s-au mărit lefurile, de ce nu s-a scos un cuvânt despre pericolul deficitului?
În același timp, dacă pensiile trag în jos balanța bugetară, de ce nu se uită guvernanții la „speciali”? A, nu au curajul să o facă, de teama repercusiunilor? Pensiile speciale primite de magistrați, procurori, polițiști, parlamentari, primari nu intră la cheltuieli nesustenabile? Sau românul de rând are obligația, din naștere, să muncească, împreună cu toată familia sa, pentru bunăstarea acestui stat paralel? Este o altă Românie, de fapt, a celor care s-au pus cloșcă pe bugetul țării!
Anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale nu numai că a aruncat cu noroi pe obrazul României, dezvăluind lumii întregi haosul și corupția de la București, dar a adus o nouă povară/cheltuială la buget. Nu sunt bani de salarii și pensii de la 1 ianuarie 2025, ni se spune, dar pentru o altă campanie electorală sunt?! Partidele au „spart” undeva la 100 de milioane de euro în 2024, pe „parlamentare”, bani decontați de stat. Iar acum se pregătesc pentru runda a doua. Ca la box, doar că noi, „nespecialii”, vom fi cei numărați după atâtea lovituri primite (vot anulat, lefuri înghețate, prețuri mărite). Ei, „specialii”, vor număra – un milion, două milioane, 10 milioane. De euro.
La banii de campanie pentru alegeri nu va fi austeritate. Plătește cineva toate cheltuielile astea? Nu, evident că nu! Nicușor Dan ne-a mințit că mai are nevoie de un mandat la Primăria Capitalei ca să-și arate valoarea, dar planurile lui erau altele – Palatul Cotroceni și funcția de președinte. Una e să tai frunze la câini din fotoliul de primar general, alta să freci menta ca șef de stat, nu-i așa?! Totuși, și în cazul lui, lansăm aceeași întrebare – cine plătește, acum, pentru un nou tur de alegeri la București?
Între timp, ungurii stau cu ochii pe resursele energetice ale României. Să fie, cumva, cedarea fostei Distrigaz Nord prețul pe care Bucureștiul a acceptat să-l plătească în schimbul accederii la Schengen… plus oareșce alte înțelegeri, cum ar fi și acceptarea tacită de către Bruxelles a anulării alegerilor prezidențiale din România?! Lumea întreabă, vede ce se întâmplă, numai că nimeni nu răspunde. Actuala conducere, care este, de fapt, cea veche, se preocupă zilele astea de împărțirea cașcavalului. Fiecare caută să-și facă partea cât mai mare, iar negocierile sunt cu pistoalele pe masă.
Autor: Nicholas Cezar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu