Primiți cu plugușorul?! Ori da, ori nu, eu tot NU mai...votez!

                                                                    PLUGUȘORUL 2025

Aho, aho, copii şi fraţi,

mame, şi bunici, şi taţi,

trebile vi le lăsaţi

şi în jur vă adunaţi,

c-am venit cu Pluguşorul,

să strângem, roată, poporul,

să fim toţi un singur glas,

că atât ne-a mai rămas!

Să facem, din urătură,

moţiune de cenzură,

împotriva celor care,

când ajung la guvernare,

sunt puşi doar pe jecmăneală,

fără să dea socoteală.

Mânați, măi!

Aho, aho, bătrâni frumoși

(nu zic babe, nu zic moși,

că și eu sunt tot la fel

ca și voi - un... bătrânel!),

ia lăsați-i pe cei mici

și puneți mâna pe bici,

dacă n-aveți zurgălăi, 

puneți mâna pe tigăi,

pe bastoane, pe vătraie

și să facem hărmălaie

în față la Parlament,

cât nu-i nimenea prezent,

căci aleșii, ”surmenați”,

în vacanță sunt plecați

și vor veni iar la treabă

când va da colțul la iarbă.

Zdrăngăniți, măi, din tigăi,

să se-audă peste văi,

peste munți, peste păduri

ale noastre urături!

Hăi, hăi...

În anul care-a trecut

legi destule au făcut

pentru bunăstarea lor,

nicidecum pentru popor.

Pentru pensii și salarii

cât mai mari, parlamentarii

au votat într-un minut,

precum mușchii lor au vrut

și de români i-a durut

în zona coccigiană,

ultima de la coloană,

pe care orice ales

o folosește ades,

atunci când doarme profund,

nu pe spate, ci... în fund,

și visează că muncește

pentru leafa ce-o primește.

Roată mare, bătrânei,

și sunați din clopoței!

Hăi, hăi...

Mâine anul se-înnoiește

și de la Guvern pornește,

croindu-și drum prin nămeți,

Ordonanța ”trenuleț”, 

ca să descarce prin gări,

sacii doldora de dări.

Iarna-i grea, omătul mare,

semne nu-s de indexare,

pensia, mică sau mare,

pusă-i la refrigerare,

iar salariile, toate,

vor rămâne înghețate,

voucherele de vacanță

vor fi, de-acum,... aroganță 

și românii iau iar plasă

cu tichetele de masă,

căci ai noștri guvernanți

nu mai țin cont de votanți.

Când se-apropie votarea,

promit toți marea cu sarea,

dar, ajunși în funcții mari,

se transformă în dijmari.

Roată plugul, dragii mei,

şi sunaţi din clopoţei,

să se-audă-n largul zării,

din Carpaţi, la ţărmul mării,

o urare strămoşească

pentru stirpea românească:

Mult noroc şi sănătate,

masa plină de bucate,

pensii bine calculate,

salarii neîngheţate,

doar de astea s-aveţi parte,

fiindcă-s binemeritate!

Ia mânaţi, cu toţii, măi,

să se-audă peste văi

o urare din bătrâni:

LA MULŢI ANI, IUBIŢI ROMÂNI!