Azi e ziua în care mă gândesc la femei. E clar, am îmbătrânit, altădată mă gândeam la ele în fiecare zi :)) Oricum, femeile trebuie admirate și iubite de către noi, bărbații, chiar și pentru simplul motiv că fără ele am fi mai puțini. Parcă Fernandel zicea asta.
Am discutat zilele trecute despre o femeie pe care cei care au intrat în contact cu ea nu o pot uita. Chiar și pentru simplul motiv că trăia într-o lume a noastră, a bărbaților. Prin anii 1980 erau două antrenoare de rugby în România; Mariana Lucescu (din câte știu fără legătură cu Mircea Lucescu) și Ioana Bodea. Eram elev la Liceul Electrotehnic din Baia Mare, actualul ”Barițiu”, și Ioana Bodea îmi era profesoară de sport.
Făcusem un pic de fotbal în clasa a X-a și a XI-a, la juniorii de la FC Baia Mare, renunțasem și profesoara de sport m-a întrebat dacă nu vreau să fac rugby. Avea nevoie de un fundaș și lovitura mea de picior mă recomanda pentru postul ăsta. Talentul și familia, de asemenea :))
Habar n-aveam de sportul ăsta, cu ce se mănâncă și ce reguli are, dar mi-am zis că e bine să fac mișcare și, la urma urmei, nu are cum să fie ceva greu dacă antrenoare este o femeie. ȘI ce femeie! Un pic mai înaltă decât un chiștoc de țigară și când se încălța își dubla greutatea! Am văzut apoi la antrenamente câtă energie e în bucățica aia de humă... Nu mișca nimeni în front când vorbea ea. Era distractiv să vezi colegii de echipă care făceau parte din grămadă, bărbați la 100 de kile cel puțin, cum lăsau privirea în pământ și tăceau chitic când striga antrenoarea la ei!
Echipa liceului (din care făceam parte alături de Tibi Peștean, Dan Iștovan, Marinel Porumb - Riza, Ovidiu Ardelean, Vasile Hatos - am pomenit doar câțiva, aștept completările de rigoare) juca în campionatul pe Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor. Rugbyul era sportul oficial al acestui minister. În grupă cu noi era Liceul Auto din Baia Sprie și Liceul CFR din Satu Mare. I-am bătut și pe unii și pe alții și ne-am calificat la turneul final, ce urma să aibă loc la Constanța. În dulcele stil clasic, eu am făcut niște prostii (ce nu aveau nicio legătură cu sportul) și am fost exclus din echipa ce a plecat la mare. Chiar și pentru gestul ăsta o apreciez acum. Atunci nu prea cred :)). Acum înțeleg că viața sportivă și cea din afara terenului ar trebui să se împletească, să meargă împreună.
Vă spuneam că am pomenit-o zilele trecute. Întâmplarea face că acum sunt coleg la CSEI Baia Mare cu unul dintre copiii ei, Cristi Bodea. Mama lui a plecat prea repede să antreneze zdrahonii ăia de îngeri. Dacă auziți pe cineva strigând în rai, să știți că e Ioana, face ordine în grămadă și aranjează în teren linia de trei sferturi.
Notă. În fotografia, Vasile Lucaci și Călin Matei, doi dintre foștii elevi ai prof. Ioana Bodea.
Ioan BUDA TZETZU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu