Dacă vi se pare exagerat titlul, aruncați un ochi pe Globul pământesc de pe birou sau pe Google Earth de vi-i mai la îndemână. La nord și nord-est avem un război, foarte aproape. Practic în vecini, doar ne-au căzut drone în curte.
La Sud și Est, avem nu unul, ci 3-4 războaie. Israel
în Gaza, Israel în Liban, SUA și Israel în Iran și Pakistan-Afganistan. În Sud,
avem în Africa opt focare de conflict vii, deschise. Să nu uităm că nici în
Siria nu e încheiat conflictul. La Vest, deși Europa e bine mersi, peste ocean
nu e chiar așa: sunt conflicte în Mexic, Haiti, Venezuela și se pare c-ar urma
Cuba. În fine, în Nord e liniște deocamdată, cineva a uitat de Groenlanda… Unde
batem? La cei 5-6-7 septuagenari care pornesc și întrețin conflicte pentru
că…pot, pentru a-și ține popoarele în șah, pentru a testa arme noi, dar și
pentru a se ascunde de litera legii, cercetați sau suspecți fiind de diverse.
Da, vorbim de Trump, Putin, Netanyahu, Erdogan, Khamenei etc. În fundal se
încălzesc Xi și Jong Un.
Și dacă sunteți foarte destinși c-am fi sub umbrela NATO
sau a „partenerului strategic”, v-am aminti câteva realități. Partenerul
strategic a pierdut deja tehnică de două miliarde dolari, iar predicțiile sunt
că războiul din Iran va costa economia americană 210 miliarde dolari, conform
Penn Wharton Budget Model. Pe noi ne costă deja la pompă, ba se vorbește în
șoaptă în Europa de o revenire la gazul rusesc, dacă mai durează. Strâmtoarea
cu pricina se va debloca, e clar, fie cu protecție internațională, fie cu
forța. Se vorbește deja că războiul ar putea dura o lună, poate mai mult, ba
Hegseth, cel care vorbește aiurea de un război sfânt, fără a înțelege pericolul
prostiilor spuse, a sugerat că ar putea pune bocancul american în Iran. Ori
deja se schimbă povestea, drept pentru care atașăm harta țării. Ia uitați-vă, e
o țară muntoasă, mai bine apărată chiar ca Transilvania, de genul
Afganistanului. Greu, de nu imposibil de ocupat, mai ales dacă mai bombardează
populația și chiar se transformă în „război sfânt”. Poate că tinerii nu mai vor
Ayatollah și burka, dar nici bocanc american nu vor, ba poate nici McDonalds.
Iar de la rușii care au abandonat deja Siria, Venezuela, Cuba și-acum Iran, nu
mai au așteptări.
Europa a jucat deocamdată cartea abținerii, cât va
mai putea. Are și vești bune, ce sunt omise deocamdată de buletinele de știri:
după blocajul Starlink, dar și trecerea inconștientă de la Telegram la… nimic,
Rusia a pierdut comunicarea pe front, iar Ucraina a profitat, a făcut un efort
supraomenesc și a recucerit 460 de kilometri pătrați! Și de-ar avea cu cine, nu
s-ar opri până la țărmul Mării Negre! Dar Europa știe, înțelege. De aici
discuțiile serioase, ferme, despre un scut nuclear asupra Europei, asigurat de
Franța, dar și de Marea Britanie. E îngrijorător sau dimpotrivă, liniștitor? Se
vorbește de asemenea de „zid de drone” spre Est, la fel, cum e? Suntem ca-n
bancul cu pesimistul și optimistul: – Mai rău nu se poate/ – Ba se poate.
Iar cu-adevărat rău va fi dacă vom continua să ne
căcăim, să fim „și cu, și cu”, să zicem Mda tuturor. Până se decide Trump ce
face, noi am fi mai liniștiți cu zidul și cu scutul, nu? Germania, Anglia,
Polonia, Olanda, Belgia, Grecia, Suedia, Danemarca au spus DA din prima, fără
urmă de îndoială. Noi… vedem ce zice Nicușor, apoi CSAT, apoi PSD, apoi… apoi…
apoi. Poate are și Ciolacu ceva de spus, să nu-l uităm pe Băsescu, reactivat.
Nu de alta, dar din cele opt războaie cu care se laudă Trump c-ar fi oprit,
trei sunt în curs. Iar Melania a vorbit despre pace, se crede, că nu era foarte
coerentă nici măcar la citit de pe foaie, prezidând o întâlnire ONU, o sfidare
de zile mari. Chiar așa, ce se făcea fără prompter?
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu