Turbarea haitei

Nu se așteptau la asta. Îngrășați de Băsescu în postura de „gardieni ai revoluției” antipesediste, îmbuibați cu sinecuri, onoruri și prestigii confecționate grosolan dar insistent, tolerați și folosiți de Iohannis până la jumătatea celui de-al doilea mandat, băsiștilor care i-au supraviețuit lui Băsescu, transformați în „hashtag rezisti” le intrase în cap că sunt un grup de aleși, o unitate de elită, un grup de inițiați/ iluminați care călăuzesc conducătorii României pe drumul neabătut al „Reformei”, al „luptei împotriva corupției”, al „democrației”.

Nu i-au clintit din „convingeri” nici mizeriile abominabile ale binomului SRI-DNA (suficiente pentru a anula orice pretenție de stat de drept), nici destăinuirile eroului lor despre „statul mafiot” al cărui șef era, nici dovedirea oficială a aceluiași  Băsescu ca turnător ordinar al Securității comuniste.

Nu i-a tulburat niciodată faptul evident că incompetența sau corupția nu erau și nu sunt apanajul unui singur partid. Minciuna, calomnia, abuzul, totul se justifică pentru „cauză”. Au exultat atunci când, într-unul din cele mai jenante momente ale vieții publice din România, președintele țării, dl. Iohannis și „boierul minții“ G. Liiceanu au reformulat, alături de un tembel oarecare, programul de țară al României: „muie PSD”.

Intelectuali împopoțonați cu toate superlativele la îndemâna semidocților, doamne jurnaliste, analiste și activiste dintre cele mai distinse, plevușca băsistă și oportuniștii peneliști (nu liberali) au fremătat, în grup, de plăcere.

În ultima parte a domniei lui Klaus, când au realizat că destinatarul lozincii suedeze se poate schimba, s-au întristat. S-au simțit „trădați”. După ce au „suferit” (tot din poziții călduțe) vreun an, un an jumătate, agonia s-a transformat în extaz. „N-a fost ușor” dar .. a fost Nicușor.

Sindrofia cu multă mâncare, băutură și selfie-uri la Cotroceni le-a întărit convingerea că, inexorabil, istoria e de partea lor.  Bolșevici cu burta plină, minți înguste cu pretenții de coana Chirița, incorecți până la josnicie, s-au bulucit, voioși și nesătui, la popota noului festin.

Nu le-a dat prin cap sau n-a contat că nu sunt mai mult de 20 la sută din electorat, că extremismul lor de doi lei generează, în fiecare zi, un alt extremism, mai adânc, mai masiv, mai grav. Că țara se desfigurează în derută, lipsă de repere, vulgaritate, insignifianță și violență surdă.

Și, deodată, hop! , tragedia „trădării” lui Nicușor! Nicușor nu-i reprezintă. Nicușor nu livrează. Nicușor nu e Băsescu. Toată uriașa criză internațională, toată suferința de zi cu zi a milioane de români săraci și ai nimănui, toată jalea din sistemul de educație, totul pălește sau chiar nu există în fața faptului că Nicușor al lor a numit niște procurori care nu sunt ai lor.

Nu-i cunosc în niciun fel pe procurorii respectivi, nu mă iluzionez pentru atâta lucru în legătură cu președinția dlui Dan, nu aș jubila prea mult în locul pesediștilor sau altor jucători politici interesați special de mersul justiției.

Dar nu pot să nu observ și să nu salut un prim gest prezidențial sănătos al lui Nicușor Dan. Indiferent de motivele alegerii sale, un mesaj e corect și binevenit: Președintele (oricine ar fi el) nu este captivul unei secte sau haite, sub motivul că membrii acesteia l-au votat.

Da, există posibilitatea, așa cum vedem, ca mulți membri ai haitei să turbeze. Dar, nici o grijă, domnule Președinte, după ce vor consuma febril și iluzia că dl. Bolojan e noul „imam ascuns” al băsismului nemuritor, se vor întoarce, scheunând, la gardul Cotrocenilor.

P.S. Spre deosebire de cei despre care am scris azi, pot face diferențe. Considerațiile de mai sus nu îi vizează pe toți cei care au comentat defavorabil sau chiar violent decizia dlui Dan. Nu i-aș putea asocia sau confunda, sub vreun aspect, pe C.T. Popescu și Andreea Pora, de pildă.

Crin Antonescu