O viață dedicată milităriei
„Speranța este credința care întinde mâna în negura morții.” Ștefan Popa
Un mare înțelept al lumii antice spunea: „S-ar putea ca viața să fie moarte, iar moartea - viață". Viața ne oferă atât clipe de bucurie dar și momente de încercări, de întristare și de durere. Totuși, nimic din lucrurile acestei lumi nu ne îngrozește mai tare decât perspectiva morții, care ne poate zădărnici într-o clipă toate visurile, planurile, năzuințele noastre, precum și agoniseala noastră e-o viață. Plecăm și nu luăm nimic cu noi. Moartea este o evidență de fapt, o evidență naturală și familiară. Și totuși, de fiecare dată când întâlnim această evidență, ea ne pare la fel de șocantă! Moartea este ceea ce stă între noi și Dumnezeu. Dacă ridicăm mâna la cer, distanța care rămâne până la Dumnezeu este moartea. În ultimele clipe ale vieții sale, omul rămâne singur în fața morții.
Oare, cu ce a greșit Adam așa de tare, de a intrat moartea în lume? De la o simplă neascultare? Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae ne luminează în acest sens: „A fost acea crăpătură în zidul Creației prin care s-au revărsat toate apele răutății demonice. Și astfel moartea a pătruns în toți și în tot, chiar și în cei ce n-au păcătuit cu neascultarea lui Adam.”
Orice om care trece prin această experiență, aceea de a pierde pe cineva drag, trece printr-o suferință, printr-o schimbare. Nimic nu va mai fi ca înainte. Când pierzi pe cineva drag, când viața te lovește fără avertisment, ai două variante: să te prăbușești sau să mergi mai departe. Când pierzi omul iubit, nu pierzi doar o persoană, ci pierzi o parte din tine. Am trecut prin durere pe care nu o doresc nimănui. Nu este adevărat că timpul vindecă rănile. Nu. Tu te obișnuiești cu rănile. Fie lași suferința să te definească, fie o folosești pentru a deveni mai puternic. Nimeni nu scapă de încercări, de necazuri, de dezamăgiri, dar cei care înving sunt aceia care se ridică de la pământ. Așa că indiferent prin ce încercare, necaz și durere treci, ridică-te și mergi mai departe.
Experiența creștină a morții este singura care dă certitudinea unei victorii posibile asupra morții. Regăsim la toți gânditorii creștini aceeași dialectică a morții care exprimă schimbarea reală a condiției umane, prin apariția și prin exemplul Domnului Iisus Hristos, care aduce creștinului o eliberare de moarte cu totul nouă. Și e în această jertfă a noastră, unul după altul, ca și cum n-am fi fost, o înaltă învățătură. Căci cu adevărat noi nici nu am fost. Ci numai faptele noastre au fost și ele rămân de acum înainte necontenit amestecate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, în viața celor ce vin după noi.
Nu putem îndrăzni să uităm că noi suntem moștenitorii acestei credințe creștine autentice – credința ortodoxă. De aceea, atunci când vin necazurile, nenorocirile și suferințele asupra noastră să le primim cu seninătate, căci toate sunt de la Dumnezeu. Să zicem și noi precum Iov: „Am primit cu bucurie pe cele bune și pe cele rele nu le voi primi". E o zi de jale, dar și de bucurie, bucuria întâlnirii cu viața veșnică.
Regretatul nostru camarad colonel GHEORGHE CIREAP, care a activat 45 de ani în armată, cei mai mulți în cadrul Armatei a 4-a Transilvania ne-a părăsit prea devreme, chiar atunci când promitea cel mai mult Camarazii lui spun că „Gheorghiță” avea un caracter puternic, un suflet sensibil și nobil, era un mare familist și avea o inimă mare, o poftă de viață și veselie. Era un om pe care te puteai baza, un om de toată isprava. El ne-a adus aminte că trebuie să ne întrebăm mai des: Ce este viața? El ne-a lăsat un gol lăuntric, ne-a adus întristare și durere, dar și prilej de reculegere, analiză și meditație profundă asupra stării noastre personale spirituale. Mai în glumă, mai în serios, Gheorghiță spunea că mai are un singur hop de trecut: zborul la Tatăl. A lăsat în urma sa o soție îndurerată, copii, o mulțime de nepoți și o mulțime de cărți. Gheorghiță a făcut cinste vieții, armatei, credinței. A fost un om de mare omenie și mare prietenie. M-am bucurat de prietenia lui. S-a implicat cu trup și suflet la realizarea mărețului proiect, a Capelei Militare din Cluj-Napoca. În ziua de 23 aprilie 2018, zi de mare praznic bisericesc, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul spiritual al Forțelor Terestre, am participat împreună la ceremonialul militar și religios de sfințire a picturii bisericii. Slujba de sfințire și Sfânta Liturghie au fost oficiate de I.P.S. ANDREI, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, însoțit de un sobor de preoți.
Dovezi ale sensibilității artistice și condeiului iscusit sunt multiple, amintim aici doar câteva. Din anul 2017, colonelul Gheorghe Cireap este membru al Uniunii Epigramiștilor din România (U.E.R.) și face parte din Asociația epigramiștilor clujeni. A publicat, din creațiile sale, în Revista „Epigrama”, publicație trimestrială a U.E.R, în mai multe ediții ale ziarului clujean „Făclia”, în reviste de specialitate ale cluburilor de epigramiști din țară și străinătate precum și în zeci de antologii. Epigrame ale sale au fost prezentate și la postul de radio „România actualități”, în cadrul emisiunilor „Vatra luminoasă”. A participat, în ultimi cinci ani, la concursuri naționale de epigramă, obținând rezultate remarcabile, între care se numără: premiul întâi la Festivalul Național „Strehaia Literară și Umoristică”- noiembrie 2020 și la Festivalul „Liviu OROS”- Deva, 2022; premiul pentru carte de debut – „Zâmbete în prier”, Vișeu de Sus, 2021; două premii doi; un premiu trei și opt mențiuni diferite, la festivaluri din întreaga țară. Materiale scrise de el sunt publicate și în reviste ale cenaclurilor de epigramiști din Iași, Craiova, Brașov, Sibiu, Mizil, Brăila, Târgu Jiu și din alte localități. A fost membru al ANCMRR, Filiala Cluj, a fost membru al Ligii Aeriene Române, Filiala Cluj, a fost secretar general de redacție al Revistei „Chemarea zborului”, aflată sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Închei cu câteva versuri, care sper să aducă o mângâiere și o alinare soției, copiilor, nepoților, familiei, rudelor, camarazilor, prietenilor și cunoscuților, la pierderea camaradului colonel Gheorghe Cireap pentru întărirea în credință și nădejdea mântuirii în Hristos Domnul.
Întoarcerea acasă
Știu,
într-o zi vasul acesta de lut
se va sparge
și voi scăpa ...
Voi trece cu Hristos
printr-o poartă îngustă,
voi saluta moartea
din mers,
apoi,
voi grăbi către Casă,
unde Tatăl m-așteaptă
de mult,
iertător,
cu brațele deschise.
Dumnezeu să-l ierte!
Dumnezeu să-l așeze în lumină! Amin!
Hristos, Domnul să vă binecuvânteze pe toți și, așa cum spunea Apostolul Pavel, să vă mângâiați cu aceste cuvinte. Amin.
Slujba religioasă va avea loc la Capela Militară și înmormântarea în cimitirul militar din Cluj-Napoca, vineri, 10.04.2026, începând cu ora 11.00.
Comandor (r) Ștefan Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu