Un om care a făcut îngeri

          de Gheorghe Pârja

Despre neobositul Gavril Babiciu am scris cu admirație și recunoștință pentru contribuția esențială la cunoașterea comunei natale, Șișeștii de Maramureș, a istoriei locului, a personalităților care au marcat vremea. Neobosit în căutare, cu sufletul pus lângă altarul memoriei străbunilor, Gavril Babiciu este colonel în dreapta profesie, și general al dăruirii întru istoria neamului. A înțeles cum se cuvine mersul istoriei acasă la el, avându-l ca far pe părintele Vasile Lucaciu. A scris despre statura lui intelectuală, despre cei din preajma lui, despre faptele care au dat un sens românesc istoriei. A refăcut drumul memorandiștilor, dar și al ostașilor români care au ajuns în Munții Tatra. Prin clepsidra vieții lui a curs vremea istoriei, din care a decupat evenimente și personalități de referință.

Recent, Gavril Babiciu ne-a dăruit o carte despre un om mai puțin cunoscut, care a făcut îngeri. Adică i-a pictat pe pereții bisericilor și în icoane. Este vorba despre cartea „Ștefan Zugravu – Șișeșteanu” (Editura Marist, Baia Mare, 2025), un personaj al unei vremi din care ne-a lăsat spiritul ei, sub formă de pictură bisericească. M-a cucerit răbdarea cu care Gavril Babiciu a răsfoit filele vremii, documente apocrife care consemnează prezența lui Ștefan Zugravu în viața satului și a zonei. În sprijinul argumentării, autorul publică file din Matricola parohiei satului Șișești, unde figurează membri ai familiei zugravului.

Au fost identificate lucrări, iconostase și interioare, ale lui Ștefan Zugravu, la un număr mare de biserici de lemn. La Șișești, la Biserica Ortodoxă, au fost identificate icoane din vechiul iconostas, datate în anul 1783. Peste doi ani, pictorul semnează iconostasul de la Cetățele. Alte lucrări sunt identificate la bisericile din Plopiș, Cărpiniș, Baia Sprie, Dănești, Șurdești. Este chemat spre argumentare arhitectul Alexandru Baboș, specializat în interpretarea textelor vechi în scriere cu litere chirilice. Fotografiile sunt însoțite cu explicații care sporesc valoarea documentării, a cărții despre care scriem.

În anul 1722, se formează la Șișești un centru religios important, o școală de ucenici, unde lucrează zugravul Ștefan. Lucrările lui sunt identificate în mai multe localități din jurul Băii Mari, dar și din alte județe. Cartea mai cuprinde demersurile autorului pentru identificarea unor lucrări semnate de pictor. Așa sunt scrisorile adresate Muzeului Național de Artă al României. Aici descoperă lucrarea ‚Profetul Ieremia’, care face parte din Iconostasul Bisericii vechi de lemn din Șișești, cu toată istoria ei călătoare. Într-un capitol al cărții, Gavril Babiciu scrie despre activitatea de copist a diacului Ștefan Zugravu – Șișeșteanu. Manuscrisele datorate acestui copist se află la instituții adecvate din Baia Mare: Arhivele Statului și Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”.

Despre Ștefan din Șișești, zugrav de icoane și suflete din nordul Transilvaniei, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, scrie într-o documentată postfață Mihai Covaci, pictor de biserici și restaurator și un cunoscut comentator al acest fenomen. Mihai apreciază că Ștefan a fost un zugrav ale cărui lucrări îmbină fidelitatea canonică a tradiției ortodoxe cu sensibilitatea populară și influențele decorative ale barocului central-european. Domnul Covaci stabilește data probabilă a nașterii, în jurul anului 1750, într-o epocă în care meșteșugurile sacre se transmiteau din generație în generație în contextul vieții bisericești. De remarcat că Mihai Covaci s-a ocupat de restaurarea unor lucrări ale lui Ștefan Zugravu, așa că îi cunoaște planul artistic și stilul abordat. Omul de artă, născut în Desești, spune că „în plan artistic, Ștefan din Șișești aparține acelei categorii de zugravi iconari locali, care, fără a fi academicieni sau pictori de curte, posedau o cultură vizuală solidă, o cunoaștere riguroasă a iconografiei ortodoxe și un instinct artistic autentic. Stilistic, este un reprezentant tipic al sintezei postbizantine din Transilvania.”

Un exemplu revelator al măiestriei sale este icoana „Mântuitorul Iisus Hristos”, în ipostaza Pantocratorului. Autorul Gavril Babiciu a scris o carte extrem de necesară cercetătorilor, și ne-a dăruit, printr-o documentare bine strunită, figura Zugravului, fără nume de familie, dar cu o identitate artistică pregnantă. Un pictor care, prin lucrările sale, a ilustrat o epocă, dar și un om care a făcut îngeri care luminează bisericile Maramureșului și alte lăcașuri de cult din nordul Transilvaniei.