TRIPLA DELIRANȚĂ: Oprea – Barbu – Ponta

                                  de Mihai GOTIU

Niciodată societății civile din România nu i s-a recunoscut mai tranșant forța decât au făcut-o ieri trioul Gabriel Oprea – Daniel Barbu – Victor Ponta. Tonul l-a dat fostul ministru de Interne și vicepremier, într-o postare pe pagina de Facebook, în care își anunță demisia din Senat. Omul pozează în victima unei conspirații cel puțin intergalactice, al cărei scop ar fi distrugerea României și a Bisericii autohtone. ”Credeți că este o întâmplare faptul că aceleași cercuri, aceiași oameni și aceleași ONG-uri poartă un război de uzură cu Parlamentul, cu Biserica și cu toți cei care apără interesele naționale în România?”, izbucnește Gabriel Oprea (halucinația integrală aici).

Victor Ponta îi ține isonul: ”În fiecare toamnă are loc “Festivalul” protestelor – mereu despre Rusia, politicienii corupți, oameni morți a căror tragedie e tocmai bună de folosit și “salvarea” care vine mereu de undeva din afara țării sau oricum de la cineva care nu are “relele” românilor! În 2013 ne-au spus ce contracte economice să NU facem (pentru că era o afacere pe care George Soros nu a reușit să o obțină pentru el) / în 2014 ne-au spus pe cine să NU alegem/ în 2015 ne-au spus cine să NU mai guverneze / în 2016 ne spun cine să fie urmărit penal – și acum cine să NU mai fie senator (deși a fost ales direct prin votul altor oameni, cam de 10 ori mai mulți decât cei care protestează)!” (mai mult aici).

După episodul în care a comparat profesia de politician cu cea de militar în Afganistan, fostul ministru al Culturii Daniel Barbu a revenit și el cu acuzații grave la adresa celor care au ieșit în stradă în ultimii ani: ”Eu însumi am fost agresat violent de o hoardă de aşa-zişi manifestanţi. Eu personal mi-am riscat viaţa, în Bucureşti, în anul 2013 fără ca cineva să sancţioneze agresiunea la care am fost supus.” (pentru conformitate, aici).

Ce vor să transmită cei trei foști membri ai Guvernului? Că normalul e anormal. Că ar fi împotriva ”interesului național” să-ți aperi drepturile. Că ar fi un atac la adresa Bisericii ori a lor ca politicieni și ca persoane să lupți împotriva corupției, demagogiei, plagiatului ori pentru apărarea mediului și a patrimoniului cultural. Păi cine a aruncat în derizoriu ideea de ”interes național”? Oamenii care au ieșit în stradă sau cei care au distrus credibilitatea sistemului românesc de educație, transformând impostura în normă națională? Cine distruge încrederea în Biserică? Cei care luptă ca sărăcii să aibă un acoperiș deasupra capului ori dreptul la sănătate ori cei care au transformat slujbele bisericești în campanii electorale? Și chiar și-a riscat viața cu adevărat domnul Barbu în toamna lui 2013? Înregistrările video arată, dincolo de orice dubiu, că singura care a avut de suferit a fost mașina de serviciu, și aceea rămasă fără lunetă după ce s-a trântit portiera. În acel timp, colegul de Guvern și de partid a domnului Barbu închidea ochii când mașina îmi era vandalizată pe bandă rulantă, când jandarmii mă așteptau cu dubița la finalul unei lansări de carte (despre Roșia Montană) la Brașov, iar la întoarcerea acasă, la Cluj, mă aștepta un dosar penal, cică pe motiv de instigare, că mi-am permis să vorbesc într-o piață publică despre hoțiile de la Roșia Montană. Într-un mod care nu mai miră pe cineva, Victor Ponta începe cronologia evenimentelor în 2013, ”uitând” că aceeași oameni au ieșit în stradă și în 2012, ba chiar încă din vara și toamna lui 2011. Atunci îi convenea, dar tot atunci și-a dat și arama pe față, asumându-și Carta Albă a Bunei Guvernări și încălcând-o apoi în totalitate în anii care au urmat.

Ce nu înțeleg alde Oprea, Ponta ori Barbu e că a trecut vremea în care mai poți să faci din negru alb și invers. Singurul lucru adevărat în ceea ce spune Ponta e cel în care arată că oamenii care ies în stradă schimbă lucrurile, începând de la legi și până la Guverne. Da, asta e cât se poate de adevărat și corect: cei care se implică schimbă lumea! Iar asta reprezintă starea de normalitate și nimic altceva! Ăsta e începutul maturizării societății civile, nu subordonarea ei cine știe căror interese străine. Cel mult înțelegerea propriilor interese legitime și asumarea lor.

În delirul lor programatic, Oprea, Ponta și Barbu și-au mărturisit, în sfârșit, înfrângerea. Au arătat cât sunt de slabi în realitate și i-au numit și pe cei care i-au învins. Da, cei care i-au învins au fost și sunt (suntem) toți cei care au (am) ieșit în stradă în ultimii ani pentru a ne apăra drepturile și pentru a lupta împotriva mizeriilor sistemice. Felicitări!

***

P.S.: Evident, cei trei s-au adresat fanilor lor pe care își închipuie că i-ar mai avea. Și-au făcut, din nou, calcule greșite. Urmăriți reacțiile generate și veți observa că oamenii au luat ceea ce au spus drept exact ceea ce este: studiu de caz pentru psihologii și psihiatrii români. Preluare ROMANIA CURATA

Alianța Familiilor din România: "Căsătoriile homosexuale victimizează copiii"

Proiectul constitutional pentru revizuirea Articolului 48 din Constitutia Romaniei se afla in Curtea Constitutionala. Soarta celor 3 milioane de semnaturi date in sprijinul acestui proiect va fi decisa in urmatoarele citeva saptamini. Va pastra si proteja Romania casatoria naturala intre barbat si femeie, ori va decide Curtea Constitutionala, asa cum au facut alte tari, ca institutia cea mai importanta din istoria umanitatii a devenit irelevanta si fara rost in lumea post-moderna?Homosexualii Romaniei si aliatii lor din afara Romaniei deja s-au pozitionat in Curtea Constitutionala impotriva proiectului de revizuire cu memorii prin care cauta sa convinga ca familia si casatoria naturala sunt fara rost si ca discrimineaza impotriva lor. Un lucru fundamental pe care Curtea Constitutionala si parlamentarii Romaniei trebuie sa-l inteleaga este ca peste tot unde casatoriile homosexuale au fost legalizate impactul lor social a fost distrugator. Confidenta tinerilor in familie si institutia casatoriei a scazut vertiginos, tinerii devin tot mai ambivalenti fata de casatorie si familie, libertatea religioasa e in conflict cu drepturile homosexualilor, tribunalele interne si cele internationale tind sa avantajeze drepturile homosexualilor in detrimentul libertatii religioase si de constiinta, indoctrinarea in homosexualitate si promiscuitatea sexuala devine tot mai pronuntata in scolile occidentale, iar confuzia sexuala si de gen a atins proportii alarmante in rindurile tinerilor occidentali. De ce, atunci, sa fie Curtea Constitutionala influentata sa ia o decizie care inevitabil va duce societatea romana in aceasi directie? Nadajduim, insa, ca decizia Curtii va respecta vointa milioanelor de romani care au semnat pentru ca decizia finala privind casatoria ca institutie sa fie decisa de ei, de cetateni, nu de politicieni ori tribunale.  Astazi elaboram asupra unui motiv in plus pentru care casatoriile homosexuale nu trebuie legalizate. Ele nu au nimic de a face cu egalitatea, nediscriminarea ori cu dreptul la casatorie. Acolo unde au fost legalizate, casatoriile homosexuale au victimizat si continua sa victimizeze copiii. Legalizrea casatoriilor homosexuale a institutionalizat, de fapt, un stil de viata fara nici o valoare sociala caracterizat doar prin efecte negative. Victimizarea copiilor in “familiile” homosexuale e un subiect rar discutat, nu e la moda, iar atunci cind e pus in discutie, zgomotul si propaganda homosexualilor previn o discutie lucida si rationala a subiectului. Din fericire, in ultimii ani un numar in crestere de studii sociologice au fost publicate care dovedesc adevarul incontestabil ca asa numitele “familii” homosexuale vatama copiii. Acest adevar incontestabil ar trebui sa fie cel mai convingator argument impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale. Ce castiga societatea din legiferarea unei institutii care, asa cum a fost dovedit, victimizeaza copiii, le cauzeaza confuzie sexuala, si le incetineste dezvoltarea intelectuala, morala si autostima?

Sociologii isi pronunta sentinta

Dintre sociologii occidentali care au studiat si publicat extensiv privind impactul casatoriilor homosexuale asupra copiilor, s-au impus doi sociologi americani, Mark Regnerus, catolic, profesor de sociologie la Universitatea din Texas (University of Texas, Austin), si Paul Sullins, catolic, profesor de sociologie la Universitatea Catolica a Americii din Washington (Catholic University of America).

Mark Regnerus si-a publicat studiul in 2012 in Social Science Research, cu titlul How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Study. (“Cit de diferiti sunt adultii crescuti ca minori de parinti in relatii cu persoane de acelasi sex? Datele unui nou studiu”). Studiul e publicat la paginile 752-770 si l-am comentat deja in 2012 cind a fost publicat.

Paul Sullins si-a publicat primul studiu in 2014 iar al doilea recent, in iunie anul acesta. Inainte de ei au scris si alti sociologi dar la o vreme cind interesul in subiect era mult mai scazut iar miza mult mai mica. Odata, insa, ce tribunalele au devenit cimpuri de batalie pentru recunoasterea unui drept la casatorii homosexuale, sociologi de ambele parti ale subiectului au inceput sa scrie cu zel si agresiv incercind as inflenteze tribunalele, opinia publica, jurnalistii si lumea intelectuala. Unii au depus marturii de expertiza in tribunale pentru a influenta o decizie favorabila pentru homosexuali. Iar in 2012 dupa ce Regnerus a publicat cel mai influent studiu privind subiectul facut pina atunci, intelectuali pro-homosexuali s-au raliat impotriva lui, l-au discreditat si au cerut sa fie exclus din organizatiile academice din care facea parte, inclusiv din universitate, dar fara succes. Investigatiile lansate impotriva lui Regnerus si a studiului lui nu au revelat nicio iregularitate.

Studiul lui Regnerus

Importanta enorma a studiului lui Regnerus (2012) nu poate fi exagerata. Contine o bogatie imensa de date privind impactul nefast al casatoriilor homosexuale asupra copiilor, si face referinta la o multime de studii publicate in anii 90 privind copiii crescuti de cupluri homosexuale inca inainte de legalizarea casatoriilor homosexuale. E remarcabil ca rezultatele studiilor anilor 90 sunt identice cu rezultatele studiilor publicate 20 de ani mai tarziu. Studiile acestea denota urmatoarele consecinte.

O intrebare care ne preocupa pe toti este daca copiii crescuti de homosexuali tind sa devina si ei homosexuali. Din nefericire, rapunsul la aceasta intrebare, dat de aceste studii, este afirmativ – copiii crescuti de homosexuali tind spre un stil de viata homosexual ca adulti. In timp ce doar 61% dintre copiii crescuti de homosexuali se identifica ca heterosexuali ca adulti, 90% dintre copiii crescuti de parinti de sex opus se identifica ca fiind heterosexuali ca adulti. Un alt studiu, publicat in 1997, indica ca 71% dintre copiii crescuti de homosexuali se identificau ca adulti ca fiind heterosexuali. (Pagina 762)

Un impact similar, dar la fel de negativ, este nivelul ridicat de asexualitate al copiilor crescuti de homosexuali. Asexualitatea e starea de indiferenta fata de sex a copiilor. Adica copiii nu dezvolta un interes in relatii sexuale, nici cu persoane de acelasi sex nici cu persoane de sex opus. De exemplu, studiile anilor 90 reflectau ca 4.1% dintre fetele crescute de lesbiene indicau ca nu erau interesate de fel in relatii sexuale, in comparartie cu doar 0.5% la fetele crescute de parintii de sex opus. (Pagina 762)

Promiscuitatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali iar monogamia nu e o valoare de interes. Conform studiilor anilor 90, la cuplurile heterosexuale incidenta relatiilor sexuale in afara relatiilor monogame era de 13%, iar la copiii crescuti de homosexuali de 43%. In alte cuvinte 43% dintre copiii crescuti de homosexuali au intretinut, ca adulti, relatii sexuale cu persoane terte. (Pagina 763)

Promiscuitatea e deasemenea mult mai pronuntata la parintii homosexuali decit la parintii heterosexuali. Fetele crescute de mame lesbiene au raportat, in medie, de-a lungul vietii, relatii sexuale cu inca o partenera lesbiana, cit si cu (curios zicem noi) patru barbati. In contrast, fetele crescute de mame heterosexuale au raport o incidenta de doar 0.22 de relatii sexuale cu alte femei, si 2.79 de relatii sexuale cu mai mult de un singur barbat. La fel, baietii crescuti de homosexuali au raportat de-a lungul vietii, in medie, relatii sexuale cu 3.46 de femei si cu 1.48 de barbati. In contrast, baietii crescuti de heterosexuali au raportat, tot in medie, relatii sexuale de-a lungul vietii cu 2.70 de femei si 0.20 de barbati. (Pagina 763)

Violenta sexuala si abuzul sexual sunt mai frecvente la copiii crescuti de homosexuali decit la cei crescuti de heterosexuali. Un studiu publicat in 2011 indica ca 23% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au suferit victimizare ori abuz sexual, in comparatie cu doar 2% dintre copiii crescuti de heterosexuali. Un alt studiu punea incidenta victimizarii sexuale la copiii crescuti de lesbiene la 31% dintre respondenti si la 3% la copiii crescuti de parinti heterosexuali. Incidenta la copiii crescuti de cupluri de barbati homosexuali era de aproape 10%. (Paginile 762-763)

Incidenta relatiilor sexuale fortate (“forced sex”) este deasemenea mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali decit la copiii crescuti de heterosexuali. De exemplu, 31% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au confirmat ca pe parcursul vietii au fost constransi sa intretina relatii sexuale impotriva vointei lor. Incidenta la copiii crescuti de barbati homosexuali a fost de 25%, iar la copiii crescuti de parinti heterosexuali de 8%.

Studiul lui Regnerus construieste pe studiile anilor si ajunge la urmatoarele concluzii proprii. Copiii crescuti de heterosexuali, confirma el, sunt cu mult inaintea copiilor crescuti de homosexuali in toate categoriile investigate. Sunt mai educati, au note mai bune la scoala, se bucura de mai multa acceptare intre colegii de scoala, sunt mai sanatosi, parintii lor castiga mai bine, relatiile parintilor lor sunt mai stabile, relatiile lor cu parintii lor sunt mai bune, sunt mai putin impulsivi, sunt mai mult atasati de parintii, fratii si surorile lor, sunt mai putin depresati, se simt mai fericiti. Criminalitatea e deasemenea mult mai redusa la copiii crescuti de heterosexuali, consumul de tutun, droguri si marijuana mai redus, abstinenta mai frecvent practicata, iar vizionarea televizorului mai redusa.

Studiul lui Paul Sullins 2016

Titlul studiului lui Sullins e “Invisible Victims: Delayed Onset Depression among Adults with Same-Sex Parents (“Victime invizibile – depresia tardiva la adultii cu parinti de acelasi sex”), are 8 pagini, si a fost publicat de Hindwai Publishing Corporation luna trecuta. Paragrafele introductive ale studiului expun lacunele studiilor facute de sociologii prohomsexuali care opineaza ca nu exista diferente intre copiii crescuti de homosexuali si cei crescuti de heterosexuali. O deficienta a acestor studii, zice Sullins, este ca ele nu sunt longitudinale, adica nu analizeaza consecintele suferite de copii pe parcursul vietii. Unele sunt selective si se focalizeaza pe copiii crecuti de cupluri de homosexuali bogati (Australia) ori pe un grup relativ mic de repondenti. In contrast, studiul lui Sullins e longitudinal si include mii de copiii crescuti atit de heterosexuali cit si de homosexuali. Studiul e singurul de pina acuma care reflecta impactul stilului de viata homosexual al parintilor asupra copiilor odata ajunsi adulti. In alte cuvinte, studiul se focalizeaza pe adultii care ca minori au fost crescuti de homosexuali. Consecintele sunt distrugatoare. Sullins isi imparte studiul in doua grupuri, un grup format din minori intre 13 si 19 ani, si un grup format de adulti intre 24 si 32 de ani.

Principalele concluzii privind primul grup sunt urmatoarele: 21.8% dintre copiii crescuti de heterosexuali sufera de depresie, in comparatie cu 18.3% dintre copiii crescuti de homosexuali. Ideatia suicidara insa e mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali. Doar 13.6% dintre copiii crescuti de heterosexuali s-au gaindit serios la sucid, in comparatie cu 43.5% dintre copiii crescuti de homosexuali. Anxietatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (89.9%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (56.9%). Simtamintele de instrainare de parinti sunt mai ridicate la copiii crescuti de homosexuali (93.2%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (35.8%). Obezitatea e relativ scazuta la copiii crescuti de heterosexuali (13.8%) dar mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (30.8%). Abuzul copiilor crescuti de parinti heterosexuali (verbal, fizic ori sexual) e de 58.2% in comparatie cu 92% la copiii crescuti de cupluri homosexuale. (Pagina 3)

Concluziile studiului privind adultii crescuti de homosexuali sunt la fel de sombre. Incidenta depresiei e mai mica la adultii crescuti de parinti heterosexuali (19.7%) in comparatie cu adultii crescuti de parinti homosexuali (51%). Ideatia suicidara e de doar 7.1% la adultii crescuti de parinti heterosexuali dar de 30.1% la adultii crescuti de cupluri homosexuale. Doar 7% dintre adultii crescuti de parinti heterosexuali simt stigmatizare sociala, in comparartie cu 36.7% la adultii crescuti de homosexuali. Instrainarea de parinti e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (72.6%), si mult mai scazuta la adultii crescuti de parinti heterosexuali (43.5%). De asemenea, obezitatea e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (71.9%) si mai scazuta la adultii crescuti de heterosexuali (37.2%). (Pagina 3)

Putem vorbi de cauzalitate ori doar de corelativitate (corelatie) intre homosexualitatea parintilor si situatia precara a copiilor lor ajunsi adulti? Sullins nu se pronunta, dar e clar ca stilul de viata al homosexualilor se reflecta in situatia mai putin avantajoasa social a copiilor lor cind acestia ajung adulti. Sullins citeaza studii conform carora in general homosexualii (mai ales lesbienele) sufera de depresie mai mult ca heterosexualii. Obesitatea e deasemenea mai pronuntata la homosexuali (in special la lesbiene) decit la heterosexuali. La fel, homosexualii au mai putina autostima decit heterosexualii, ceea ce se reflecta si in lipsa de autostima la copiii crescuti de ei. Sentimentele de stigmatizare sunt deasemenea mai pronuntate la homosexuali decit la heterosexuali. La fel violenta. Violenta domestica e mai ridicata la cuplurile homosexuale decit la cele heterosexuale, ceea ce se reflecta in nivele mai ridicate de violenta la copiii crescuti de cupluri homosexuale decit la copiii crescuti in familiile heterosexuale. (Pagina 5) Pe scurt, deci, se poate spune ca intr-o masura pronuntata copiii crescuti de homosexuali mostenesc stilul de viata mai putin sanatos al parintilor lor homosexuali. De ce, atunci, sa fie institutionalizate in Romania, or in alte parti ale lumii, casatoriile homosexuale, o practica sociala care victimizeaza si perpetueaza victimizarea copiilor?

AFR va recomanda: Studiul lui Paul Sullins il aflati aici: http://www.hindawi.com/journals/drt/2016/2410392/. Iar aici puteti citi un comentariu privind studiul lui Sullins, publicat pe 6 iulie: http://thefederalist.com/2016/07/06/another-study-finds-same-sex-parenting-isnt-best-for-kids/

                        Alianța Familiilor din România