Nu, nu doar „monstruoasă”…

„Machiavelică” a fost acum un secol și jumătate… Astăzi, peste un timp al altor nepăsări născând monștri somnului rațiunii, este de-a dreptul criminală… Chiar dacă, „încă”, doar criminal politică… Va urma uciderea de națiune, de țară, de românism… Și nu, nu va fi un „lezmajestate” contra noastră, ca națiune suverană, într-o înturnare a Istoriei care se tot repetă, nu-i așa?!… Pentru că nu Istoria este de vină… Nu ea se repetă obsesiv… Ci oamenii își repetă erorile și învrăjbirile date de frustrări, nepăsare, chiar neputința de a înțelege rostul lucrurilor… Inclusiv a acelora care par a se repeta doar pentru a ne pune în gardă… Și pe lângă care, pășind la fel de nepăsători, ca într-un retard istoric, devin condamnări ale generațiilor următoare… Pentru că nu noi vom avea de suferit cu adevărat… Și nu ne vom putea pune cămașa muceniciei acestor încercări, nu ale timpurilor, ci ale altor oameni (pe care îi mai și numim „semeni”), neputând să ne grozăvim cu încercări ce ne-au fost date să le ducem, pentru că, noi, noi măcar am știut cum este să fii de cealaltă parte… Cea a speranței, a planurilor… Pe când, cei ce ne vor urma nu vor mai fi nici măcar pe linia mereu roșie pentru noi, ca neam (dar nu și, a priori, ca generații după generații), nu vor mai staționa dară alte sferturi de timp în iluzii și amăgiri… Ci vor fi de-a dreptul părți în devorare de către aceia pe care nepăsarea noastră i-a „născut”, i-a crescut și dezvoltat, i-a impus a ne ajunge chiar nouă decidenți. Pentru noi, încă decidenți (azi; mâine poate dictatori), dar pentru cei ce vor veni după noi, de la oricare următoarea zi a ultimului ceas de șansă, de ocazie a neatârnării, tirani…

Mizeria agresivă pe care a produs-o CCR -ul este incontestabilă… Dar, totuși, este departe de răul major, suprem, și final poate, pe care îl poate revărsa aceasta asupra noastră, oricând… Asta ar trebui să conștientizam acum… Faptul că înlăturarea, eliminarea unui candidat a reprezentat doar un vârf de unghie față de pumnalul pe care ni-l poate înfige CCR, acolo, unde se pricepe, iată, cel mai bine: în spatele nostru… Pentru că de alegeri suspendate, anulate, de candidați dați de o parte, cu alte poliții de sistem, am mai avut parte. Și, le-am supraviețuit… Așa cum vom supraviețui și acum… Pentru un timp… Oricât va fi el de îngust pe fășia rămasă în albia istoriei pe care am lăsat-o a ne fi acaparată de alții… Dar ce va urma?… În fond, am văzut ce putere are acest CCR. Acum, ca instanță supremă a listelor politice… Și „delistărilor”… Decizând cine mai poate candida… Și mai ales, pentru cine… Căci și aici a fost rostul acestei impozații a sistemului contra noastră… Acum a fost vorba „doar” despre niște alegeri… Dar ce vom face în clipa în care partea politică a monstruoasei coaliții a sistemului ne va arunca poate în război?… Când tocmai ultima redută împotriva deciziilor și impunerilor, ultima instanță a rațiunii, va fi aceea care ne va da lovitura de grație?… Pentru că, nu anularea alegerilor și nici împiedicarea unor candidați (de ea deciși, de cabala de sistem, ca fiind nepotriviți) ar trebui să ne îngrozească de acum, ci faptul că nimic nu poate răsturna deciziile atât „de definitive”, „nediscutabile”, ale CCR -ului…

Ce vom face dacă, dinspre partidele care ne-au trădat de atâte ori, se va sugera poate chiar necesitatea punerii la frâiele țării a unor „regenți”, nu de viță nobilă renegată (nici măcar), ci a acelora care așteaptă ca porcii în troaca grofilor ce vor a ne smulge carnea țării de pe noi? Acești detractori și instigatori… Pe care i-am ținut lângă noi până au intrat între noi și ne-au împânzit cu pecinginea lor mizerabilă… Cu feluritele lor coaliții politice, nu doar mai „monstruoase” în chip, în glăsuire, ci tot mai machiavelice la adresa ființei noastre…

Ce vom face dacă politicienii și guvernanții scăpați de sub orice control, și putință de înfrânare, vor decide că avem atâtea datorii, atâtea bugete goale, că nu ne mai putem redresa dacă vom continua a ne conduce singuri… „Refrenul” îl știm… Dacă l-am uitat, putem privi înapoi în istorie… Nu doar în urmă cu 160 de ani, ci la atâtea coaliții care, în numele „binelui” cu de-a sila au impus, au batjocorit… Deja semnalele sunt evidente… Cu prea mulți miniștri maghiari, raportat la un minim criteriu de reprezentare (și) a noastră ca majoritate, aflați în fruntea instituțiilor de forță… Dar și în CSAT -ul care poate decide aproape orice… Iar unde este „nesigur”, îl completează CCR -ul… Ce vom face dacă intruziunea ungurească, deloc cu perdea, peste afacerile românești falimentate pentru a fi preluate doar de firme ungurești, cu bănci, cu fluxuri financiare acaparate, va da cărțile pe față, iar Budapesta va cere UE, poate contra gazelor pe care astăzi le pregătim pentru a le livra, dreptul de a transforma România, și nu doar „ținutul secuiesc” (pentru că, vorba aceea, dacă poți, ia tot, nu?!) în „protectorat”…

De aceea, urgența astăzi, acum, nu o mai reprezintă nici „Turul 1, înapoi!”, nici lamentarea pe marginea candidaților eliminați… Acest părți ale răului au fost deja săvârșite… Urgența o constituie identificarea mijloacelor de corectare a modului de a fi al acestei curți constituționale. De redefinire, nu doar a atributelor sale, ci și a acelui din urmă a priori cuvânt pe care îl are de spus, pre limba politică, prin deciziile sale. Pentru că o curte constituțională este un for de analiză. Și ar trebui să aibă în compunerea ei doar specialiștii. Nu reprezentanți ai partidelor, decizând legalitatea juridică prin ridicarea mâinilor în voturi blătuite…

 

 Autor: Adonis Mihalache  

Sursa: Natiunea

 

Cornel Nistorescu: Armata obligatorie, patriotismul, nu

Am parcurs cîteva răspunsuri ale unor tineri privitoare la serviciul militar și la apărarea țării. Unii mai că n-au zis, hai sictir! Oricum, toți erau împotrivă. Să ne apere NATO că suntem membri și ne bucurăm de „cea mai mare securitate din istorie”. Nu asta ne zic fantomaticii noștri președinți și premieri de fiecare dată cînd este vorba despre NATO și despre achiziții de tehnică militară sau despre exerciții și posibile pericole?

Atîta ne-am lăudat cu NATO că în mintea tuturor noi nu mai trebuie să facem nimic. De-aia și plătim. Să ne apere. Din bugetul României, o mare parte se duce pe cheltuieli militare și pe armament. Plătim și mai vedem.

Pregătire militară? Anii de gărzi patriotice și pregătire militară a fetelor au lăsat în urmă un gust amar amestecat cu secvențe comice. Și educația patriotică s-a făcut praf. Poezie patriotică, marii scriitori români cu textele lor înflăcărate, muzica, istoria României, geografia, toate au fost minimalizate sau scoase din uz. Sau se fluieră după ureche. Să meargă Liiceanu și Patapievici, și Andrei Pleșu, și Cărtărescu să-i îndemne pe cei tineri să se pregătească pentru vreme de război și pentru apărarea țării. Și Tudor Chirilă cu orchestra! Și la revista de front să le spună Patapievici că sufletul românesc este ca un cur și că trebuie să lupte pentru a apăra onoarea lui Traian Băsescu și a lui Klaus Iohannis, să apere numele lor scris cu oi pe dealuri și cu coloane de mașini BMW pe Valea Oltului. Și să vină toți de prin spitale și de pe șantierele din Europa de Vest și din universitățile engleze și americane să apere Bucureștii! Nu vine nici Dracu pentru că tineretul a fost crescut și injectat cu dispreț, cu libertăți de tot soiul și cu bășcălie față de tot ce vine din trecutul țării noastre. Iar cei bătrîni, chiar dacă unii și-ar pune pieptul la bătaie, au luat prea multe țepe. Sunt prea uzați de discursurile behăite ca să se mai pornească pentru cauze sfinte.

În aceste zile, de la Ciolacu și Ciucă, la fantome politice, toți pledează pentru pregătire militară. Dar să nu speriem poporul. Cu calm, cu seriozitate, cu dăruire, dar fără a „agita spiritele total inadecvat” (panseu de trăitoarea politică la TV Cristina Trăilă-PNL). Să adoptăm o reglementare modernă, eficientă pentru apărare, dar și de drag, sau pe bani, bani. Știți pe cît? Pentru soldați 2.236 lei net, plus sporuri de tranșee, de izolare, de pericol și de bombe și de nu mai știu eu ce. Să văd eu cîți parlamentari și miniștri, cîți mahări și-ar trimite copiii cu 2.236 să se încorporeze ca voluntari! Sau ca sergenți, cîți vor pleca din facultăți cu 2.618 lei pe lună ca să execute ordinele lui Angelicu de Tîlvăr sau ale lui Ciolacu sau ale căprarului de Iohannis?

„Nu trebuie să vă speriaţi. Şeful Apărării va trebui să detalieze un pic, nu a fost foarte bine înţeles. Eu am înţeles exact ce a vrut să spună pentru că a fost vorba de o lege de pregătire a teritoriului şi a populaţiei pentru apărare, care există deja, dar e vorba de una care să fie primenită şi adaptată la contextul şi la condiţiile actuale.”

Ați înțeles că n-ați înțeles ce-a vrut să zică generalul Gheorghiță? Nu trebuie să vă speriați!

„România are nevoie de tot ceea ce este necesar pentru a fi în măsură să se apere”. Cumpărăm avioane, drone, tancuri, rachete, iar cei care iubesc haina militară le mînuiesc și le declanșează. Dacă sunt plecați, le mișcă pensionarii! Trebuie să vă obișnuiți cu gîndul, cu armele, cu prețurile, cu linia roșie a lui Ciolacu. O sare numai cine are pile. Noi ne jucăm, dar de apărat de dușmani ne apără NATO, deși moș Ciucă strigă de la cazanul Senatului că „România are nevoie de tot ceea ce este necesar pentru a fi în măsură să se apere”.

Avem plutoane de generali și de șefi, dar ne lipsesc soldații care să moară pe front. La asta le stă gîndul cînd vor să schimbe legea. Unii cu linguroiul, alții cu pușca, dar toți pregătiți de război, chiar dacă ar fi să luptăm aplaudînd sau blestemînd ca CTP.

Cum să luptăm la ordinele lor cîtă vreme cele pe care le-au dat ne-au dus la disperare și ne-au făcut viața un infern?

Cum să luptăm cu o putere cînd Căprarul nostru n-a fost în stare să scrie trei-patru reguli simple pentru grădiniță și învățămînt?

Cum să facem pregătire militară conduși de idioții care au întors țara cu curul în sus și ne zic că asta-i democrație? Oricît ne-am pregăti de luptă, eu tot n-o văd pe madam Von der Leyen călare pe tanc sau sărind obstacole pe terenurile de instrucție ale Europei!

Tot pe copiii noștri pică!

 

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: https://www.cotidianul.ro/armata-obligatorie-patriotismul-nu/

ESTE UNIUNEA EUROPEANA O FORMATIUNE NE-DEMOCRATICA?

„Arcana imperii” este un termen care apare frecvent în scrierile lui Tacit și înseamnă „secret de stat / state secret”. Un secret deghizat ca o pacaleala. Astazi intrebam: ne păcălește elita politică a Uniunii Europene cu arcane imperii?!

Luuk van Middelaar

Dacă ar fi sa dăm crezare olandezului Luuk van Middelaar, politica de integrare a Uniunii Europene, deciziile de a adăuga noi membri și când, și politicile esențiale care afectează aproape jumătate de miliard de europeni sunt și au fost rezultatul unor arcane imperii spectaculare ale elitei politice europene. Desigur, o elită politică exclusiv occidentală.

Ceea ce, spune Middelaar, este un lucru bun. Ne întrebăm, totuși, cum poate fi un lucru bun considerând importanța enormă și impactul profund pe care aceste decizii le au pentru sutele de milioane de cetățeni europeni? Categoric, ele nu sunt decizii luate în mod democratic și nici de persoane desemnate în mod democratic și specific să le ia. Se fac „în culise”, dincolo de accesul cetățenilor.

Middelaar este olandez, autorul influentei Passage to Europe, publicată în olandeză în 2009, și rezultatul unor ani de muncă intensă din partea autorului. În 2013 cartea a fost republicată în engleză și este cvasi unanim văzută ca încă fiind cea mai influentă carte scrisă în Europa privind mecanismul de funcționare a Uniunii Europene, dar în special al modului în care deciziile esențiale privind Uniunea Europeană sunt luate și de cine. Recent am dat peste un rezumat vast al cartii, făcut de eseistul britanic Perry Anderson pentru London Review of Books și publicat în decembrie. Vă recomandam lecturarea acestui articol. [Link: https://www.lrb.co.uk/.../perry-anderson/the-european-coup]

Titlul eseului lui Anderson este, la fel de notabil, The European Coup / Lovitura de Stat Europeană. La fel ca Middelaar, Anderson e convins că singurul mecanism care funcționează la nivelul UE pentru a menține unitatea experimentului unional sunt periodicele lovituri de stat (coups) ale politicienilor europeni. Adica pacaleli pe care cei din jur le trec cu vederea in interesul "binelui comun", chiar daca deciziile nu sunt luate in conformitate cu regulile jocului.

Este Uniunea Europeană o formațiune nedemocratică?

În săptămânile de început de an, in plina pandemie si penurii de vaccinari, e potrivit sa ne intrebam daca nu cumva UE ne-a păcălit și dacă nu cumva trăim într-un sistem despotic benevolent. Întrebările acestea inevitabil vin in minte citind eseul lui Perry Anderson. [Link: https://www.lrb.co.uk/.../perry-anderson/the-european-coup] Conform lui Anderson, olandezul Luuk van Middelaar, da lumina asupra acestui subiect in Passage to Europe.

Middelaar discută patru lovituri de stat (pe care Anderson le numește, în spiritul lui Tacit, arcane imperii) care au format Uniunea Europeană și au pus-o pe traiectoria integrării. Prima lovitură au fost deciziile Curții Europene de Justiție din 1963 și 1964 care au impus supremația Comunității Europene asupra legislației naționale, cu toate că Tratatul de la Roma nu exprima această noțiune ori obiectiv. Ca urmare, de atunci încoace, regulamentele unionale suprimă regulamentele interne.

A doua lovitură a fost formarea Consiliului European, un rezultat al summiturilor anuale ale liderilor țărilor membre UE, inițiate la insistența francezilor. Intenția acestor summituri, iar apoi a Consiliului European, a fost eliminarea forțelor și tendințelor centrifuge și asigurarea ireversibilității procesului integrării europene. În plus, erau desemnate să mențină echilibrul politic și economic între Franța și Germania prin, în primul rând, manipularea Marii Britanii să adopte poziții când pro-germane, când pro-franceze.

A treia lovitură de stat a fost summitul Consiliului European din Milano din 1985 care a transformat Comunitatea Europeană într-o „uniune”, cunoscută până azi ca Uniunea Europeană. Cu toate că deciziile Celor Zece (de atunci) trebuiau luate în unanimitate, decizia de a transforma Comunitatea Europeană în „uniune” a fost luată cu un vot de 7 la 3, împotrivă fiind Danemarca, Marea Britanie și Grecia.

Middelaar numește acest eveniment „a coup disguised as a procedural decision / o lovitură deghizată ca decizie de procedură”. Iar de atunci, procesul de integrare a „uniunii” continuă în mod agresiv, la un pas susținut, fără a permite dizidenți de tipul Orban ori Duda.

A patra lovitură de stat a fost lansarea monedei euro, un compromis între Franța și Germania ca urmare a acordului Franței pentru unificarea Germaniei de Vest cu Germania de Est. Francezii erau îngrijorați de transformarea Germaniei într-o superputere economică după unificarea celor două Germanii, și a propus eliminarea mărcii germane în favoarea unei monede europene, euro.

Middelaar caracterizează fiecare dintre aceste acțiuni „as an action taken suddenly, by stealth, catching its victims unawares, and confronting them with a fait accomplit that cannot be reversed. It is not a term associated with any form of democratic politics ... / o acțiune luată subit, prin surprindere, care își prinde victimele fără ca ele să își dea seama, și confruntându-le cu o situație deja înfăptuită care nu poate fi inversată. Este un termen care nu poate fi asociat cu nicio formă de politică democratică ...”

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile si valorile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.  

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

 

Lăsați să se audă în difuzoare Liturghia de la biserici!

Ceea ce este de apreciat la musulmani reprezintă faptul că nu se lasă rușinați de a-și manifesta public religia. În difuzoare, muezinii cheamă la rugăciune în tot orașul sau la sate, ca o formă de afirmare a credinței și a dragostei față de Dumnezeu. Dreptul la libertatea religioasă este un câștig al epocii contemporane, pe care trebuie să-l promovăm și apărăm. Așa cum islamul nu ține cont de agresiune secularismului globalist ateu, nici creștinii nu trebuie să devină discreți până la anihilare în manifestările lor religioase legate de cult. Din păcate, în România ultimilor ani, de când avalanșa secularismului acid și gălăgios ia cu asalt Biserica, oarecum creștinii și clerul ortodox au dat înapoi în manifestările exterioare ale credinței. Mai mult, de ceva vreme, de când tot felul de analiști teologi trimiși de ong-urile seculariste, cu voie de la noua securitate europeană, predau în conferințe la biserici cum să se comporte mirenii la slujbe și în viața religioasă sau civică, preoții au devenit timorați în afirmarea publică a cultului. Una dintre aceste manifestări exterioare: preoții nu mai pun la difuzoare slujba oficiată la liturghia duminicală, fapt ce afectează pe enoriașii care nu reușesc să intre în biserica plină sau pe cei cu copii, nevoiți să stea afară, în tinda bisericii. În ultima vreme, faptul că am un băiat de trei ani năzdrăvan, ca toți copii sănătoși, nu reușesc să stau prea mult la Liturghie în biserică, ci afară în fața porților închise ale lăcașului.

Din păcate, preoții reclamați de ong-urile seculariste sau de către vecinii atei nu mai dau drumul la difuzoare să se audă afară slujba la difuzoare ca să nu se perturbe liniștea publică, de parcă Dumnezeu poate fi cenzurat. S-a ajuns ca două ore în afara orelor de liniște să deranjeze pe românii secularizați. Chiar Duminica aceasta am fost la o biserică dintr-un cartier muncitoresc clujean. Slujba a fost frumoasă, oficiată cu multă dăruire de preot, din păcate nu se auzea în difuzoarele montate afară. Erau oprite. Sigur că un copil de trei ani nu poate fi ținut mai mult de o jumătate în biserică așa că am ieșit afară, pe platoul din fața sfântului lăcaș, să nu deranjeze cel mic Liturghia. Prin ușa solidă de lemn, care era închisă, fiind iarnă,, nu se auzea slujba. L-am rugat pe un curator să pornească difuzoarele măcar să aud predica părintelui. Sfios curatorul mi-a spus că nu se deschid difuzoarele pentru ca să nu fie deranjați vecinii care fac reclamații. Aici a ajuns creștinismul în România creștină! Așa că nu am auzit predica preotului. Am plecat întristat. Păcat că, măcar duminica, preoții nu deschid difuzoarele în funcțiune din afara bisericii pentru ca și cei care stau afară cu copiii sau nu mai încap în lăcașul de sfânt să audă slujba. Ar trebui ca Sântul Sinod al BOR să dea o circulară pentru ca să se audă din difuzoarele montate afară pe zidurile bisericilor, Liturghia și chemarea la Hristos. Credința este un drept al libertății religioase în democrație, câștigat cu sânge, iar dacă ne rușinăm de Hristos atunci și El se va rușina de noi la Judecata de Apoi. Datoria Bisericii este să propage Cuvântul nu să-L pună pe mute la difuzor.

Ionuț Țene

CAZ UNIC ÎN LUME

CÂȚI CETĂȚENI  ȘTIU UN LUCRU CARE ESTE MENȚIONAT MAI JOS ?!

Poate nici 1% 

Într-o țară a trăit un mare poet,însă acesta în timpul vieții sale n-a fost răsplătit după valoarea poeziilor pe care le-a scris,nici măcar cu un premiu pe plan literar.Însă prin dimensiunea și excepționalul său talent poetic a devenit poetul național al statului în care a trăit....Dar ce a spus el atunci ...”Ce-ți doresc eu ție scumpă Românie....fală și mândrie...Sigur că dacă azi un anumit literat ar scrie poezii de valoarea celor pe care le-a scris acest mare poet, ar fi fără dar și poate lipsit de concurență spre a fi laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.Cred că știți despre cine este vorba! ” La steaua care a apărut...” e vorba despre o mare stea a literaturii mondiale  MIHAI EMINESCU

                                             Vasile Dan Marchiș

Obiceiurile la fel de periculoase precum fumatul, cărora nimeni nu le acordă suficientă atenţie

Fumatul reprezintă unul dintre cele mai periculoase obiceiuri ale omului din prezent, însă există mulţi alţi factori care pot provoca boli la fel de periculoase precum cele asociate fumatului.

Potrivit Descoperă, există cinci obiceiuri mai periculoase decât fumatul: 

Singurătatea

Dezvoltarea reţelelor sociale şi descreşterea contactului interuman l-au îndemnat pe chirurgul Vivek Murthy să catalogheze singurătatea ca fiind o epidemie globală, care ar putea fi letală. Julianne Holt-Lunstad, profesor de psihologie din cadrul Universităţii Brigham Young, a descoperit în cadrul cercetării sale că singurătatea reduce speranţa de viaţă a oameniilor. Conform Science Alert, senzaţia de singurătate poate reprezenta echivalentul a 15 ţigări consumate zilnic.

Sedentarismul

Sedentarismul pe o perioadă lungă de timp poate duce la apariţia diferitelor forme de cancer, susţine un studiu din 2014. Cercetătorii au inclus în datele lor infomaţii provenite de la patru milioane de persoane privind perioada în care stăteau aşezaţi în faţa televizorului, la muncă sau în timpul călătoriei. Cu fiecare două ore în plus de stat aşezat creştea riscul de dezvoltare a cancerului de colon, endometrial sau de plămâni, indiferent dacă aceştia realizau şi o serie de exerciţii în timpul zilei.

Lipsa somnului

Centrul pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor din SUA a clasificat lipsa somnului ca fiind o problemă a sănătăţii publicului. Profesorul Valery Gafarov, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, nota în 2015 că lipsa odihnei poate duce la creşterea riscului apariţiei accidentului cerebral vascular sau a atacului de cord, într-un mod similar cu cel provocat de consumul de ţigări regulat. ''Lipsa somnului poate fi încadrată ca un factor de risc pentru apariţia bolilor cardiovasculare, printre alţi factori numărându-se lipsa de exerciţii, fumatul şi o dietă neechilibrată,'' afirmă el.

Bronzatul artificial

Bronzatul în interior pare a fi o versiune mult mai uşor de controlat decât cea realizată în natură, însă ambele pot fi considerate mai periculoase decât fumatul. În 2014, cercetătorii au publicat un studiu care sugera că bronzatul la salon a provocat mai multe cazuri de cancer ale pielii decât cancer pulmonar provocat de fumat. ''Având în vedere numărul mare de cancer de piele provocat de utilizarea solarului, aceste date sugerează un caz major de pericol pentru sănătatea publică,'' au declarat specialiştii.

O dietă neechilibrată

Mai multe studii au descoperit că zahărul şi mâncarea procesată bogată în grăsimi saturate pot expune cosumatorii la un risc mult mai crescut de dezvoltare a bolilor fatale similar cu riscul provocat de fumat.

În 2016, cercetătorii au studiat riscul mortalităţii provocat de o dietă neechilibrată şi au concluzionat că acesta este mult mai crescut decât cel provocat de consumul de alcool, droguri sau sex neprotejat combinat cu consumul de tutun. 

Sursa: www.gandul.info 

Să ne ruşinăm că suntem români?

Sunt primele versuri ale unei admirabile  poezii  de George Coşbuc.  Cine îşi mai aminteşte astăzi de ele? Cine îşi mai aminteşte de Coşbuc, marele nostru poet? Odinioară  citeam poeziile lui, le învăţam pe dinafară, le iubeam, le recitam la serbările şcolii, ne mîndream cu dragostea pentru poporul nostru, pentru curajul şi demnitatea lui,

Învăţam şi de la părinţii noştri: să cinstim pe cei care ne-au lăsat moştenire patria  pe  care aveam motive să o respectăm, pe  eroii care se sacrificaseră pentru ea, credinţa care ne modela ca urmaşi, respectîndu-i istoria, tradiţiile demne. Nu ne-ar fi trecut niciodată prin cap să ne punem întrebarea de mai sus. Nu aveam motive să ne ruşinăm că sîntem români, dimpotrivă. Mediile nu cunoscuseră „dezvoltarea”  de azi. Dar ceea ce citeam în presă corespundea  celor simţite de oameni, corespundea  adevărului. Erau informaţii corecte, oneste…

Şi astăzi? Oricît se afirmă  că există diferite feluri de adevăr, adevărul fundamental este unul singur, care nu poate fi combătut sau azvîrlit de-o parte  Din nefericire, povestea lui Andersen, în care  numai un copil are curajul să recunoască: „împăratul e gol”, nu se mai poartă.  Curajul adevărului ar fi prea mare…De altfel dacă Andersen ar fi trăit astăzi,  n-ar mai afirma că există împăraţi „goi”. Nu, împăraţii de astăzi,  încoronaţi sau nu, consideraţi ca atare, deşi în deplină ilegalitate a titlului, sînt bine îmbrăcaţi, bine înzestraţi. Ei nu mai cad pradă unora care să le ofere haine invizibile… Îmbrăcămintea lor (la propriu şi la figurat) e plasată pe alte nivele… Iar goliciunea lor e interioară, cu grave consecinţe pentru toţi.

Noi avem astăzi alte preferinţe, adevărul fundamental nu mai e de actualitate, sîntem  supuşi, după propria noastră opinie,  unei  „dezvoltări  inovative” care ne permite să devenim „subtili”, de o „inteligenţă rafinată, „europeni”, ce mai încoace şi încolo. …Aşa numim  ceea ce în realitate înseamnă inconştienţă bine plătită, dorinţa de distrugere a propriului nostru popor, cultivarea necredinţei, a imoralităţii, a dezmăţului,  tot felul de „acţiuni vindecătoare”, cu care unii concetăţeni distinşi vor să distrugă România.

Din păcate nici nu mai există acea atitudine  de  „cum am fi vrut”, în accepţiunea poetului. Pe vremea lui Coşbuc aceasta însemna  onest, demn,  cu dragoste faţă de tradiţiile, de istoria neamului, în înţelegere şi iubire pentru  ceilalţi oameni. Aşa se străduiau să trăiască oamenii. Cîţi mai vor astăzi aşa ceva? De aceea aş propune să înlocuim în poezie versul  şi anume: „cînd n-o trăieşti aşa cum s-ar cuveni, cum am învăţat de la strămoşii noştri, de la părinţii noştri, de la cei care au construit o ţară cu care ne-am putea mîndri.”… Dar iată, sînt destui care nu vor să trăiască astfel. De ce, oare?

Ce-i drept, se mai găsesc pe alocuri compatrioţi care nu şi-au schimbat gîndirea. Ea a rămas ca model de existenţă mai ales la cei mici, modeşti, păstrători ai valorilor eterne, fără de care omul nu este om în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci o ironie imbecilă, mincinoasă,  pentru care noţiuni ca adevăr şi corectitudine nu există.  Da, mai sînt încă cei mici şi modeşti, nemolipsiţi de arivism. Din păcate şi printre ei se întinde morbul ignoranţei arogante, al unei necunoaşteri a realităţii, a dorinţei de publicitate coruptă. Din păcate ei sînt manipulaţi de alţii la fel de inconştienţi ca ei, adevărate pericole ale omenirii, pentru că îşi ascund  imbecilitatea şi reaua voinţă sub sloganuri cuvioase, sub atitudini destinate să impresioneze, mascînd  maladia sinistră a unei false „reuşite”, a unei false „poziţii înalte în societate”, la  care aspiră cu orice preţ. Care mint afirmînd că trăiesc la alt pol decît oamenii obişnuiţi şi doresc să fie etichetaţi ca altfel decît oamenii obişnuiţi.  Şi uită că,  aşa cum spunea Rilke, dacă te cunosc oamenii, nu te mai cunoaşte  Dumnezeu…

Nu ducem lipsă nici de  „politicieni” care fură cu sete, care ar trebui să reprezinte suveranitatea noastră, suveranitatea intangibilă a unui popor, dar care nu fac nimic pentru el,  subminîndu-i  fanatic credinţa şi care se gudură cu capul plecat şi încîntaţi că li se întinde de sus o mînă dispreţuitoare, ca unor sărăntoci. Apar umili la mese şi festivităţi „nobiliare” , ai unora care n-au făcut niciodată nimic esenţial pentru poporul căruia se autociugulesc cu falsa mîndrie că îi aparţin, dar cu care n-au nimic în comun, nici credinţa, nici limba, nici mentalitatea, nici înţelegerea vieţii. Coboară falnic scările avionului,  ridicoli în convingerea  că sînt respectaţi, că sînt prezenţi în opinia celor care ar trebui să-i respecte dacă ar avea motive, ca şi cum ar fi realizat  cît de puţin pentru poporul lor. Iată societatea  noastră de „elită” cu care vrem să ieşim în faţa altor neamuri. Ne mai mirăm că acestea ne dispreţuiesc? Ne mai mirăm că sîntem tentaţi să ne ruşinăm că sîntem români? Ne mai mirăm că nici măcar nu mai sîntem pomeniţi, atunci cînd se vorbeşte de Europa?

Să sperăm deci că mai trăiesc oamenii „de rînd”, modeşti, de bună credinţă care nu vor titluri de nobleţe, dobîndite prin minciună şi falsitate, nu vor funcţii în care se poată decide soarta celorlalţi , sau  falsificarea istoriei, nu vor corupţie şi necinste, hoţie şi fals patriotism, bine mascate sub afirmaţia unei corectitudini care nu mai înşeală pe nimeni. Oameni modeşti care vor să fie oameni, care ştiu că, aşa cum spunea Decebal în poezia de mai sus, ceea ce trebuie să vrei este un bun dobîndit pentru tine şi pentru ceilalţi. Şi cu gîndul la ei, să ne dăm seama că nu trebuie să ne ruşinăm că sîntem români. Trebuie doar să ne ruşinăm că în mijlocul nostru cresc atîtea ierburi otrăvitoare, că îi tolerăm să ne distrugă pe noi, tradiţiile, credinţa noastră, adevărul nostru, care există, aşa cum l-a rînduit Dumnezeu, oricît ar dori unii să-l distrugă.

„Decebal către popor” se intitula poezia de mai sus. Da,  menţionez  titlul ei pentru că, fără îndoială, nobleţele fabricate, „excelenţele” nu au auzit de ea. Nu cred că vor fi citit o carte de poezie. Nu cred că ştiu numele unor mari poeţi români, nu cunosc numele celor care ne-au adus şi pe noi între popoarele pentru care cultura, învăţătura, cunoştinţa, sînt coordonate existenţiale. Şcoala noastră nu se mai preocupă de asemenea mărunţişuri. Şcoala noastră scoate icoanele din clase ca să nu mai credem că sîntem creştini. Ea face educaţie sexuală copiilor de cîţiva anişori. Doamne fereşte, e în jos nereuşita în aventurile lor sexuale!  Asta le-ar produce mari tulburări psihice!

De altfel, chiar dacă printr-un miracol, şcoala ar începe să  pomenească numele adevăratelor valori, chiar dacă s-ar putea ca în şcoală să afli cîte ceva substanţial, să fie şcoală cu adevărat, elitele n-au avut ocazia să treacă decît scurt, pentru cîţiva anişori prin ea, atîta cît  să înveţe să citească.  După care urmează  titlul, pseudo-doctoratul, o funcţie înaltă, conducerea unui minister despre care nu prea ştiu cu ce se ocupă. (Oricum, mai tîrziu e nevoie de a fi învăţat să citească, pentru ca să se afle cum ştiu să perie cei asemănători lor, cu  temenelele celor  care speră să ajungă şi ei la înălţime.)

Nu e nevoie de frecventarea unei şcoli. Titlurile, doctoratele, ministerele, strălucirea exterioară, se pot primi şi altfel. La ce servesc oare unele medii ale noastre? Ca să mintă, ca să dea informaţii false, ca să ridice în slăvi ignoranţe cu luciu, ca să tămîieze imbecilitatea mascată sub pseudostrălucire, ca să falsifice istoria, viaţa, ca să inventeze biografii şi merite care n-au existat niciodată, sau o istorie fabricată ad-hoc şi ca să facă abstracţie de dorinţa de progres real al unui popor, de dorinţa lui de a cunoaşte adevărul. Ca să-l facă să-i fie ruşine de numele de român şi să se închine altor mentalităţi, altor credinţe.

Să mai ascultăm  oare, să mai privim emisiuni ale unor medii care ar fi moralmente obligate să-şi respecte menirea, corectitudinea? Care nu sînt în stare să renunţe la minciuni, la tămîieri, cu  regretul că uneori „binefăcătorii generoşi” folosesc încă limba română,  pe care n-o prea cunosc.

Nu putem repeta destul: ascultînd sau văzînd faimoasele emisiuni, citind contribuţiile „inteligente”, înţelegem că nu e cazul să ne fie ruşine că sîntem români. Ruşinea s-o simţim pentru cei care mint, deformează şi strîmbă realităţile, pierzîndu-şi ultimul dram de demnitate şi onestitate profesională. Ruşinea s-o simţim pentru lipsa de cinste a unora care ar trebui să ne fie exemple şi nu sînt, care ar trebui să ne arate drumul spre înalt şi se îndeletnicesc cu minciuni şi afirmaţii prosteşti. Pe care să nu-i mai acceptăm , aşa cum nu trebuie să accepţi mizeria fabricată de mintea lor bolnavă, aşa cum nu trebuie să accepţi degradarea ridicată la rang de mod de existenţă.

Un vechi proverb din Peru spune că dacă vrem să creştem şi să înflorim, trebuie să ne îngrijim rădăcinile. Să începem să ne îngrijim şi noi gîndirea, dorinţa de  adevăr şi demnitate, curajul de a gîndi, curajul  existenţei în general, aşa cum l-au avut rădăcinile noastre, înaintaşii noştri, marile noastre personalităţi, cei care s-au sacrificat pentru ca noi să nu ne ruşinăm de numele nostru, de trecutul şi de viitorul nostru. Ruşinea s-o simţim pentru falsurile, absurdităţile cu iz de aroganţă, pentru autorii dezinformărilor, ale minciunilor care ating imoralitatea şi să nu cădem pradă lor.

Autor: Lidia Stăniloae

Sursa: Foaie Nationala

Blocaj la sistemul de eliberare a permiselor auto

 Din cauza unor probleme tehnice, luni, 8 august, nu s-au putut susţine proba teoretică pentru obţinerea permisului auto, nu s-au putut face înscrieri la proba practică şi nu s-au soluţionat nici cererile de preschimbare, anunţă Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înamtriculare a Vehiculelor (DRPCIV).

Primele probleme tehnice au apărut încă de duminică noapte, la nivelul întregii ţări, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX.

"Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor aduce la cunoştinţă faptul că din cauza unor probleme de ordin tehnic, astăzi, 8 august 2016, nu se poate susţine proba teoretică în vederea obţinerii permisului de conducere, nu se pot face programări la proba practică, nu se pot soluţiona cererile de preschimbare a permisului de conducere şi nu se pot emite autorizaţii de circulaţie provizorie.În acest moment se pot depune doar dosarele în vederea înmatriculărilor de autovehicule şi se efectuează operaţiuni de radiere", se notează în comunicatul DRPCIV.

Reprezentanţii DRPCIV susţin că se lucrează, la ora transmiterii acestei ştiri, la remedierea situaţie.

Blocajul la sistemul de eliberare a permiselor auto survine în condiţiile în care peste 1,3 milioane de permise de conducere, certificate de înmatriculare şi autorizaţii provizorii au fost eliberate în primele şapte luni ale acestui an, cu 17% mai multe decât aceeaşi perioadă din 2015.

Medicii de familie nu au semnat noul contract cadru

Deși sperau să iasă învingători din disputa cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, medicii de familie rămân într-o situație incertă. Aceștia nu au semnat noul contract cadru în data de 1 iulie, așa cum era prevăzut, dar au decis să semneze un act adițional care prelungește contractul vechi pentru încă o lună de zile, timp în care speră să se soluționeze și problemele noului contract.

Supărarea medicilor a pornit de la noul contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate  pe care trebuiau să îl semneze la sfâșitul lunii martie. Aceștia sunt nemulțumiți de finanțarea tot mai mică pe care o primesc cabinetele medicale, dar și de normele de aplicare ale contractului. Timp de o lună medicii au inițiat mai multe acțiuni de protest și au amenințat că nu vor semna contractul dacă situația nu se va schimba. La sfârșitul lunii iunie noul contract cadru a fost publicat în Monitorul Oficial, fără să cuprindă însă toate modificările cerute de medici. Aceștia au refuzat semnarea contractului, dar au prelungit vechiul document ca să nu fie afectați pacienții.

„E un act adițional care prelungește contractul din ultimii doi ani. Deoarece Casa Națională de Asigurări și Ministerul Sănătății nu au reușit să termine la timp documentele ca să putem intra în contractare au ales această cale de a face un act adițional care prelungește cu încă o lună contractul cel vechi urmând să intrăm în contractare prin depunerea actelor care înseamnă faptul că ne arătăm intenția să contractăm în următorul contract de acum încolo. Contractul nou se va semna în cursul lunii iulie dacă se decide acest lucru”, a arătat Sandra Alexiu, vicepreședinte la Societatea Națională de Medicină a Familiei.

Medicii de familie au timp încă o lună să ajungă la un numitor comun cu Casa Națională de Asigurări de Sanatate în ceea ce privește normele prevăzute de noul contract.

„Contractul cel nou a fost publicat în Monitorul Oficial împreună cu normele sale de aplicare fără să respecte termenii transparenței decizionale, lucru pe care l-am și atenționat. De asemenea în contractul cel nou nu s-au regăsit solicitările noastre, cele mai importante nici nu au fost luate în seamă, au fost luate în seamă doar câteva corecturi de formă și nu de fond, de aceea acum, deși se depun mapele de contractare, practic nu este o semnare a contractului cel nou și este timp până la 1 august să decidem dacă vom face acest lucru sau nu”, a explicat vicepreședintele Societății Naționale de Medicină a Familiei.

Medicii de familie continuă acțiunile de protest și acuză nerespectarea transparenței decizionale dar și discriminarea, pentru că finanțarea în medicina familiei, spun ei, nu a crescut la același nivel cu finanțarea medicilor din sistemul bugetar.

Judecătorii au decis: Iohannis nu mai este președintele PNL !!!

Magistrații Tribunalului București au decis că alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de președinte al PNL nu a fost făcută conform legii. De asemenea, judecătorii au decis și că întreaga conducere a partidului aleasă la congresul de la sfârșitul lunii iunie nu a fost aleasă potrivit legii.

Potrivit Realitatea TV, motivul principal al contestației, formulată de primarul PNL Pucioasa, Danuț Badea, se referă la faptul că Iohnnis nu are vechimea necesară pentru a fi președintele partidului. Prezidențiabilul ar fi primit o derogare pentru acest lucru, însă judecătorii au ignorat-o.

„Din consultarea pe internet a Biroului Politic Municipal Sibiu şi a Biroului Judeţean Sibiu nu reiese faptul că domnul Iohannis este membru, mai ales că primarul de municipiu face parte de drept din aceste organisme. (...) Statutul PNL nu face derogări de vechime pe numirea pe funcţii, ci numai pe candidaturi (...).

Ştim bine că domnul Iohannis şi-a dat demisia la un moment dat din funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului, funcţie pe care a obţinut-o la congresul partidului şi pe listă. Dându-şi demisia nu mai făcea parte din Biroul Politic Central sau din Delegaţia Permanentă, nu putea să ocupe nici locul altuia. Nefiind prim-vicepreşedinte nu putea fi nici membru, că ar fi însemnat o structură mai mare care însemna modificare de statut şi în acest fel nu putea să fie şi numit pe funcţia de preşedinte interimar. Aşa că toate acţiunile, demersurile sale, actele juridice statutare pe care le-a elaborat în această perioadă, inclusiv convocarea congresului, spun eu, că sunt nevalabile”, a declarat Dănuț Bădău, în momentul depunerii contestației, potrivit stiripesurse.ro.

                                                                                    C.L.

COMUNICAT al zecilor de ONG-uri creştine din ROMÂNIA: Societatea Civilă Creştină NU va vota pentru REVIZUIREA CONSTITUȚIEI NICIODATĂ!!!

Iată și de ce:

Societatea civilă creştină din România, fidelă principiilor de apărăre a familiei, vieţii şi demnităţii umane şi a identităţii naţionale, protestează împotriva modului  în care decurge actualul proces de revizuire a Constituţiei.

Organizaţiile din Coaliţia pentru Familie şi Constituţie anunţă că nu îşi vor da votul pentru revizuirea legii fundamentale a statului român, întrucât aceasta nu reprezintă interesele cetăţenilor români şi ale societăţii în general.

 În contextul în care cererile sale, exprimate atât în Forumul Constituţional, cât şi prin mass media, au fost ignorate, Coaliţia pentru Familie şi Constituţie, organism informal care cuprinde organizaţiile semnatare, nu poate decât să respingă acest proiect de lege fundamentală.

Principala revendicare a noastră a fost aceea ca în legea fundamentală să se recunoască o realitate de neconstestat, anume că la temelia familiei şi a stabilităţii sociale stă căsătoria între un bărbat si o femeie.

Din păcate, reprezentanţii noştri în Parlament au ales să răspundă unor ordine venite de la grupări de presiune internaţionale şi nu dorinţei majorităţii creştine a ţării, refuzând această solicitare.

Astfel, se lasă cale liberă legiferării uniunilor contra firii, în contextul unei direcţii vizibile la nivel internaţional, în care „orientarea sexuală” a devenit un criteriu de impunere ideologică a unor şabloane „politic-corecte”. O astfel de situaţie ar duce la schimbarea agresivă a normelor comportamentale şi sociale, aşa cum se întâmplă deja în alte ţări ale lumii, având drept consecinţă dizolvarea unor instituţii fundamentale pentru prosperitatea şi buna funcţionare a societăţii, în primul rând a familiei.

Prin intervenţia directă pentru stoparea definirii familiei în Constituţie şi prin declaraţiile sale din ultima perioadă, prin care arată că doreşte o „schimbare accelerată” a unei Românii „plină de prejudecăţi”, d-l premier Victor Ponta se îndepărtează de majoritatea creştină absolută a românilor, care, la rândul ei, se înstrăinează astfel de cei care au votat actuala Putere politică a ţării. Nu putem permite transgresarea criteriilor unor minorităţi prin care se doreşte impunerea, în cel mai pur stil totalitar, a unei ideologii străine de ethosul românesc.

Introducerea în proiectul legii revizuite a recunoaşterii importanţei cultelor şi a minorităţilor în istoria ţării nu poate compensa introducerea unor amendamente cel puţin bizare, precum cel care afirmă aşa-zise „drepturi ale animalelor”! Considerăm această menţiune ca nepotrivită şi sfidătoare, într-o ţară în care copilul nenăscut nu este protejat în niciun fel şi în care avortul este legal până la naştere.

În acelaşi timp, constatăm cu uimire că anumite minorităţi etnice  primesc supra-drepturi, fără precedent în Europa. Partidele parlamentare vor ca statul român să mai dăinuie? Care este direcţia pe care vrea să ducă România actuala clasă politică în integralitatea ei? Există un proiect sau o viziune pentru dezvoltarea şi afirmarea statului român, sau politicienii noştri răspund pavlovian la directivele unei birocraţii externe, lipsită de aderenţă la realitatea românescă? Sunt întrebări la care Coaliţia pentru Familie şi Constituţie ar dori un răspuns.

Deunăzi, de Ziua Eroilor, politicienii s-au întrecut în declaraţii pompoase, menite a onora memoria celor care s-au jertfit pentru acest popor. Văzând însă propunerea de Constituţie pe care ne-o fac, realizăm că şi aceste afirmaţii ale lor au fost doar vorbe goale, lozinci pentru încântat electoratul.

Coaliţia pentru Familie şi Constituţie salută, în schimb, preocuparea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române pentru felul în care clasa politică intenţionează să schimbe Constituţia şi pentru efectele acestor modificări asupra vieţii tuturor românilor.

Coaliţia pentru Familie şi Constituţie a luat decizia de a respinge o Constituţie care nu reprezintă aspiraţiile poporului român, care ne îngrădeşte libertăţile fundamentale şi care lezează tradiţia românească. 

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Semnează,

1 Alianța Familiilor din România

2  Federatia Organizatiilor Ortodoxe PRO VITA din Romania (FOOPVR), Sibiu

3  Asociaţia Pro Vita filiala București

4 Alianţa pentru Demnitate Naţională

5 Asociatia „Basarabii”

6 Liga de Utilitate Publică

7 Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului

8 Asociația „Familia Ortodoxă”

9 Asociația Dascălilor din Romania

10 Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

11 Asociaţia pentru Libertatea Românilor, Bacau

12 Asociația „Rost”

13 Liga pentru Identitate Națională

14 Asociația „Cercul Studențesc Floarea de foc”

15 Asociaţia Christiana

16 Asociația Provita Media

17 Fundaţia „Sfânta Irina”, Voluntari

18 Asociația pentru Revigorarea Tradiției (ART), Bucuresti

19 Fundația Sf. Martiri Brâncoveni

20 Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creştini-Ortodocşi          

21 Asociatia pt. Cultura si Educatie “Sfantul Daniil Sihastrul”)

22 Fundația Creștină Elim – Marghita

23 Fundatia Crestina Hanielim – Beius

24 Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni.

25 Asociației ”PRO BURDUJENI”,  Suceava

26 Asociatia “Centrul Iochebed”, Alba Iulia,

27 Asociatia Gaspar, Baltasar & Melchior

28 Asociaţia Familia şi Viaţa, Roman

29 Asociatia PROVULCAN, Abrud

30 Asociatia “Parintele Galeriu”,  Bucuresti

31 Fundaţia Culturala “Doina şi Ion Aldea Teodorovici”, Pitesti

32 Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, Brasov

33 Asociația „Bucovina Profundă, Suceava

34 Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni” filiala Suceava

35 Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”, Galaţi

36 Asociatia “Sfântul Impărat Constantin cel Mare”          

37 Asociatia “Predania”

38 Asociatia Chronos XXI

39  Asociatia Anamnesis

40 Institutul “Fraţii Golescu” pentru relaţii cu românii din străinatate

41 Asociatia pentru cultură “Alfa”, Fieni

42 Asociatia Pro Vita Sfântul Stelian, Teleorman

43 Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, Cluj Napoca

44 Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, Târgu Jiu 

45  Asociatia Mesterilor Populari din Moldova, Iaşi

46 Asociatia Tradiţia Românească, Bucuresti

47 Asociatia “Civic Media”, Bucuresti

48 Fundatia Crestină Părintele Arsenie Boca

49 Asociația Casa Gratis Pro Deo

50 Asociatia DARUL VIETII

51 Liga Distributistă Română “Ion Mihalache”