Să ne ruşinăm că suntem români?

Sunt primele versuri ale unei admirabile  poezii  de George Coşbuc.  Cine îşi mai aminteşte astăzi de ele? Cine îşi mai aminteşte de Coşbuc, marele nostru poet? Odinioară  citeam poeziile lui, le învăţam pe dinafară, le iubeam, le recitam la serbările şcolii, ne mîndream cu dragostea pentru poporul nostru, pentru curajul şi demnitatea lui,

Învăţam şi de la părinţii noştri: să cinstim pe cei care ne-au lăsat moştenire patria  pe  care aveam motive să o respectăm, pe  eroii care se sacrificaseră pentru ea, credinţa care ne modela ca urmaşi, respectîndu-i istoria, tradiţiile demne. Nu ne-ar fi trecut niciodată prin cap să ne punem întrebarea de mai sus. Nu aveam motive să ne ruşinăm că sîntem români, dimpotrivă. Mediile nu cunoscuseră „dezvoltarea”  de azi. Dar ceea ce citeam în presă corespundea  celor simţite de oameni, corespundea  adevărului. Erau informaţii corecte, oneste…

Şi astăzi? Oricît se afirmă  că există diferite feluri de adevăr, adevărul fundamental este unul singur, care nu poate fi combătut sau azvîrlit de-o parte  Din nefericire, povestea lui Andersen, în care  numai un copil are curajul să recunoască: „împăratul e gol”, nu se mai poartă.  Curajul adevărului ar fi prea mare…De altfel dacă Andersen ar fi trăit astăzi,  n-ar mai afirma că există împăraţi „goi”. Nu, împăraţii de astăzi,  încoronaţi sau nu, consideraţi ca atare, deşi în deplină ilegalitate a titlului, sînt bine îmbrăcaţi, bine înzestraţi. Ei nu mai cad pradă unora care să le ofere haine invizibile… Îmbrăcămintea lor (la propriu şi la figurat) e plasată pe alte nivele… Iar goliciunea lor e interioară, cu grave consecinţe pentru toţi.

Noi avem astăzi alte preferinţe, adevărul fundamental nu mai e de actualitate, sîntem  supuşi, după propria noastră opinie,  unei  „dezvoltări  inovative” care ne permite să devenim „subtili”, de o „inteligenţă rafinată, „europeni”, ce mai încoace şi încolo. …Aşa numim  ceea ce în realitate înseamnă inconştienţă bine plătită, dorinţa de distrugere a propriului nostru popor, cultivarea necredinţei, a imoralităţii, a dezmăţului,  tot felul de „acţiuni vindecătoare”, cu care unii concetăţeni distinşi vor să distrugă România.

Din păcate nici nu mai există acea atitudine  de  „cum am fi vrut”, în accepţiunea poetului. Pe vremea lui Coşbuc aceasta însemna  onest, demn,  cu dragoste faţă de tradiţiile, de istoria neamului, în înţelegere şi iubire pentru  ceilalţi oameni. Aşa se străduiau să trăiască oamenii. Cîţi mai vor astăzi aşa ceva? De aceea aş propune să înlocuim în poezie versul  şi anume: „cînd n-o trăieşti aşa cum s-ar cuveni, cum am învăţat de la strămoşii noştri, de la părinţii noştri, de la cei care au construit o ţară cu care ne-am putea mîndri.”… Dar iată, sînt destui care nu vor să trăiască astfel. De ce, oare?

Ce-i drept, se mai găsesc pe alocuri compatrioţi care nu şi-au schimbat gîndirea. Ea a rămas ca model de existenţă mai ales la cei mici, modeşti, păstrători ai valorilor eterne, fără de care omul nu este om în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci o ironie imbecilă, mincinoasă,  pentru care noţiuni ca adevăr şi corectitudine nu există.  Da, mai sînt încă cei mici şi modeşti, nemolipsiţi de arivism. Din păcate şi printre ei se întinde morbul ignoranţei arogante, al unei necunoaşteri a realităţii, a dorinţei de publicitate coruptă. Din păcate ei sînt manipulaţi de alţii la fel de inconştienţi ca ei, adevărate pericole ale omenirii, pentru că îşi ascund  imbecilitatea şi reaua voinţă sub sloganuri cuvioase, sub atitudini destinate să impresioneze, mascînd  maladia sinistră a unei false „reuşite”, a unei false „poziţii înalte în societate”, la  care aspiră cu orice preţ. Care mint afirmînd că trăiesc la alt pol decît oamenii obişnuiţi şi doresc să fie etichetaţi ca altfel decît oamenii obişnuiţi.  Şi uită că,  aşa cum spunea Rilke, dacă te cunosc oamenii, nu te mai cunoaşte  Dumnezeu…

Nu ducem lipsă nici de  „politicieni” care fură cu sete, care ar trebui să reprezinte suveranitatea noastră, suveranitatea intangibilă a unui popor, dar care nu fac nimic pentru el,  subminîndu-i  fanatic credinţa şi care se gudură cu capul plecat şi încîntaţi că li se întinde de sus o mînă dispreţuitoare, ca unor sărăntoci. Apar umili la mese şi festivităţi „nobiliare” , ai unora care n-au făcut niciodată nimic esenţial pentru poporul căruia se autociugulesc cu falsa mîndrie că îi aparţin, dar cu care n-au nimic în comun, nici credinţa, nici limba, nici mentalitatea, nici înţelegerea vieţii. Coboară falnic scările avionului,  ridicoli în convingerea  că sînt respectaţi, că sînt prezenţi în opinia celor care ar trebui să-i respecte dacă ar avea motive, ca şi cum ar fi realizat  cît de puţin pentru poporul lor. Iată societatea  noastră de „elită” cu care vrem să ieşim în faţa altor neamuri. Ne mai mirăm că acestea ne dispreţuiesc? Ne mai mirăm că sîntem tentaţi să ne ruşinăm că sîntem români? Ne mai mirăm că nici măcar nu mai sîntem pomeniţi, atunci cînd se vorbeşte de Europa?

Să sperăm deci că mai trăiesc oamenii „de rînd”, modeşti, de bună credinţă care nu vor titluri de nobleţe, dobîndite prin minciună şi falsitate, nu vor funcţii în care se poată decide soarta celorlalţi , sau  falsificarea istoriei, nu vor corupţie şi necinste, hoţie şi fals patriotism, bine mascate sub afirmaţia unei corectitudini care nu mai înşeală pe nimeni. Oameni modeşti care vor să fie oameni, care ştiu că, aşa cum spunea Decebal în poezia de mai sus, ceea ce trebuie să vrei este un bun dobîndit pentru tine şi pentru ceilalţi. Şi cu gîndul la ei, să ne dăm seama că nu trebuie să ne ruşinăm că sîntem români. Trebuie doar să ne ruşinăm că în mijlocul nostru cresc atîtea ierburi otrăvitoare, că îi tolerăm să ne distrugă pe noi, tradiţiile, credinţa noastră, adevărul nostru, care există, aşa cum l-a rînduit Dumnezeu, oricît ar dori unii să-l distrugă.

„Decebal către popor” se intitula poezia de mai sus. Da,  menţionez  titlul ei pentru că, fără îndoială, nobleţele fabricate, „excelenţele” nu au auzit de ea. Nu cred că vor fi citit o carte de poezie. Nu cred că ştiu numele unor mari poeţi români, nu cunosc numele celor care ne-au adus şi pe noi între popoarele pentru care cultura, învăţătura, cunoştinţa, sînt coordonate existenţiale. Şcoala noastră nu se mai preocupă de asemenea mărunţişuri. Şcoala noastră scoate icoanele din clase ca să nu mai credem că sîntem creştini. Ea face educaţie sexuală copiilor de cîţiva anişori. Doamne fereşte, e în jos nereuşita în aventurile lor sexuale!  Asta le-ar produce mari tulburări psihice!

De altfel, chiar dacă printr-un miracol, şcoala ar începe să  pomenească numele adevăratelor valori, chiar dacă s-ar putea ca în şcoală să afli cîte ceva substanţial, să fie şcoală cu adevărat, elitele n-au avut ocazia să treacă decît scurt, pentru cîţiva anişori prin ea, atîta cît  să înveţe să citească.  După care urmează  titlul, pseudo-doctoratul, o funcţie înaltă, conducerea unui minister despre care nu prea ştiu cu ce se ocupă. (Oricum, mai tîrziu e nevoie de a fi învăţat să citească, pentru ca să se afle cum ştiu să perie cei asemănători lor, cu  temenelele celor  care speră să ajungă şi ei la înălţime.)

Nu e nevoie de frecventarea unei şcoli. Titlurile, doctoratele, ministerele, strălucirea exterioară, se pot primi şi altfel. La ce servesc oare unele medii ale noastre? Ca să mintă, ca să dea informaţii false, ca să ridice în slăvi ignoranţe cu luciu, ca să tămîieze imbecilitatea mascată sub pseudostrălucire, ca să falsifice istoria, viaţa, ca să inventeze biografii şi merite care n-au existat niciodată, sau o istorie fabricată ad-hoc şi ca să facă abstracţie de dorinţa de progres real al unui popor, de dorinţa lui de a cunoaşte adevărul. Ca să-l facă să-i fie ruşine de numele de român şi să se închine altor mentalităţi, altor credinţe.

Să mai ascultăm  oare, să mai privim emisiuni ale unor medii care ar fi moralmente obligate să-şi respecte menirea, corectitudinea? Care nu sînt în stare să renunţe la minciuni, la tămîieri, cu  regretul că uneori „binefăcătorii generoşi” folosesc încă limba română,  pe care n-o prea cunosc.

Nu putem repeta destul: ascultînd sau văzînd faimoasele emisiuni, citind contribuţiile „inteligente”, înţelegem că nu e cazul să ne fie ruşine că sîntem români. Ruşinea s-o simţim pentru cei care mint, deformează şi strîmbă realităţile, pierzîndu-şi ultimul dram de demnitate şi onestitate profesională. Ruşinea s-o simţim pentru lipsa de cinste a unora care ar trebui să ne fie exemple şi nu sînt, care ar trebui să ne arate drumul spre înalt şi se îndeletnicesc cu minciuni şi afirmaţii prosteşti. Pe care să nu-i mai acceptăm , aşa cum nu trebuie să accepţi mizeria fabricată de mintea lor bolnavă, aşa cum nu trebuie să accepţi degradarea ridicată la rang de mod de existenţă.

Un vechi proverb din Peru spune că dacă vrem să creştem şi să înflorim, trebuie să ne îngrijim rădăcinile. Să începem să ne îngrijim şi noi gîndirea, dorinţa de  adevăr şi demnitate, curajul de a gîndi, curajul  existenţei în general, aşa cum l-au avut rădăcinile noastre, înaintaşii noştri, marile noastre personalităţi, cei care s-au sacrificat pentru ca noi să nu ne ruşinăm de numele nostru, de trecutul şi de viitorul nostru. Ruşinea s-o simţim pentru falsurile, absurdităţile cu iz de aroganţă, pentru autorii dezinformărilor, ale minciunilor care ating imoralitatea şi să nu cădem pradă lor.

Autor: Lidia Stăniloae

Sursa: Foaie Nationala

Ninel Peia: “Ruşine Iohannis, ruşine Cioloş. Pentru voi glasul maselor, al poporului nu există, vă apasă chestiunea homosexualilor!”

Cu mare încântare am privit manifestanţii pro-unire care au încercat să deschidă un dialog către o poziţie politică unică vizavi de faptul că Basarabia va fi a României, aşa cum îi este menit istoric să fie. Am admirat felul deschis în care aceştia au ştiut să pună problema şi să îşi ridice glasurile către inima mare a României Întregite. Minunată explozie de speranţă şi dârzenie, optimism şi dăruire, într-o luptă inegală. Inegală în faţa uriaşei nesimţiri a regimului Iohannis-Cioloş.

Ruşine Iohannis, ruşine Cioloş.

Pentru voi glasul maselor, al poporului nu există. Vă apasă chestiunea homosexualilor şi a toleranţei religioase şi rămâneţi surzi la vocea Neamului, a străzii, cum spuneţi voi, mizerabili ai zilei.

Cioloş, mâncătorule de bani străini, ai milionul de euro pus deoparte şi acum te crezi transnaţional? Vrei să fii apatrid? Du-te atunci în ţinutul apatrizilor, dar nu uita că ai ajuns premier pe baza morţii dubioase a unor copii şi după manifestaţii de stradă bine manipulate într-un context care ţi-a căzut mănuşă, Cioloşule. Şi acum, când glasul copiilor de peste Prut îşi strigă adevărul istoric în piaţă, nu mai auzi? Tu, cel venit pe puterea străzii, tu, tehnocrat de bibliotecă cu inimă de şoarec corporatist. Tu, vândutule. Tu, care nu ştii decât cum se pun panseluţele peste morminte de tineri.

Tu, surdule, tu, care nu auzi dorinţa poporului, democratule de mucava.

De cealaltă parte, dulapule însufleţit cu nume nemţesc care te crezi preşedinte, scoate-ti ceara săsescă din trompeta lui Eustaţiu şi cască cepele la doleanţele poporului. Crezi că pusul batistei pe ţambal e diplomaţie? Nu e. Ţara a aflat cât curaj îţi zace-n vintre, pălugă vândută străinilor, ce eşti. La Cotroceni nu eşti pe persoană fizică, eşti acolo pentru români, în sprijinul lor, scut şi lance pentru sufletele lor, incapabilule. Lipsit de sentimente, de cuvântul „dor” şi pustiit de slugărnicia faţă de oropsitorii noştri, te du de la noi. Nu simţi ca noi, nu trăieşti ca noi, pentru tine Basarabia e o bucată de pământ, undeva departe.

Pentru noi e suflet şi identitate şi cultură şi Neam, pierdutul, care eşti tu, pierdut.

În scurtă vreme, pentru unionişti te-ai transformat din speranţă în cucuveaua legendară de la Cotroceni, chemătoare de rele şi blestem.

Şi tu, şi Cioloş, sunteţi demni de un singur lucru: de dispreţul fiecărui român în parte, ingratule!

Autor: Ninel PEIA, Deputat de Ilfov
Sursa: Ninel Peia Blog

Ce scrie presa externă despre reţinerea viceguvernatorului Bogdan Olteanu

Ştirea potrivit căreia viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, a fost reţinut, joi noapte, de procurorii DNA pentru trafic de influenţă a făcut înconjurul presei străine, iar publicaţii, site-uri sau agenţii de ştiri precum The New York Times, Daily Mail, Reuters, Bloomberg au relatat despre acest subiect.

"România: Bancher important, reţinut pentru fapte de corupţie". Astfel titrează The New York Times despre cazul Bogdan Olteanu, care reprezintă o premieră negativă pentru Banca Naţională a României, fiind primul viceguvernator reţinut pentru posibile fapte de corupţie.

"Procurorii anticorupţie l-au reţinut pe viceguvernatorul băncii centrale a României pentru trafic de influenţă, acuzat că ar fi primit în mod ilicit 1 milion de euro pe vreme când era preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Potrivit procurorilor, Bogdan Olteanu a fost reţinut într-un dosar în care este acuzat că ar fi pretins şi primit bani de la un om de afaceri, în perioada iulie-noiembrie 2008, pentru ca în schimb să-şi exercite influenţa în cadrul Guvernului pentru numirea unei persoane în funcţia de guvernator al Deltei Dunării", scris The New York Times.

"Instanţa va decide dacă îl plasează în arest sau nu. Banca centrală a anunţat că atribuţiile sale vor fi preluate de alţi oficiali. Nu a existat nicio reacţie din partea lui Bogdan Olteanu. Acesta a fost numit în funcţia de viceguvernator al BNR în 2009. A fost preşedintele Camerei Deputaţilor din 2006 până în 2008.

Daily Mail: "România îl arestează pe viceguvernatorul Băncii Centrale într-o anchetă ce vizează fapte de corupţie"

Publicaţia britanică Daily Mail alocă un spaţiu ceva mai larg acestui subiect. In introducerea ştirii, sunt menţionate acuzaţiile care i se aduc lui Olteanu, dar şi declaraţia unui procuror pentru Reuters, prin care confirmă reţinerea viceguvernatorului BNR.

"Există date şi probe care arată că...în 2008 Bogdan Olteanu, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, ar fi cerut şi primit 1 milion de euro şi spriijin electoral din partea unui om de afaceri pentru a-i persuada pe membrii Guvernului în privinţa numirii unei persoane în funcţia de guvernator al Deltei Dunării", mai precizează Daily Mail, citând din comunicatul procurorilor DNA. 

"Olteanu a fost preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului în perioada 2006-2008. A fost membru al Partidului Naţional Liberal, partid al fostului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu şi care deţinea majoritatea, la acel moment, în Parlament. Liviu Mihaiu, administratorul Deltei în perioada 2008-2009, susţine, potrivit presei locale, că nu ar fi luat la cunoştinţă de existenţa unei asemenea tranzacţii în vederea numirii sale", continuă Daily Mail.

În final, publicaţia britanică trece în revistă procedurile existente în cazul revocării lui Olteanu din funcţia de viceguvernator al BNR, precum şi reacţia BNR în acest caz.

"România este considerată una dintre cele mai corupte state din Uniunea Europeană. Cei de la Bruxelles menţin sub o atenţie monitorizare sistemul de justiţie, cu toate că au adus laude procurorilor şi magistraţilor pentru progresele făcute în domeniul combaterii corupţiei. Numai în ultimii doi ani, procurorii au demarat anchete pe numele unor persoane extrem de influente în România. Anul trecut, fostul premier, Victor Pontam a fost pus sub urmărire penală de DNA pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată,complicitate la evaziune fiscală în formă continuată şi spălare de bani. Acesta şi-a dat demisia în noiembrie, în urma unui incediu devastator care a avut loc într-un club de noapte, ce a atras numeroase proteste de stradă faţă de corupţia din sistem", încheie publicaţia britanică. 

Reuters: "România îl arestează pe viceguvernatorul Băncii Centrale Olteanu pentru fapte de corupţie"

Agenţia de presă Reuters alocă două paragrafe ştirii privind reţinerea lui Bogdan Olteanu.

"Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România l-au arestat pe viceguvernatorul băncii centrale, Bogdan Olteanu, vineri, într-un dosar privind posibile fapte de corupţie şi solicită plasarea sa în arest preventiv pentru 30 de zile".

Mai departe, Reuters citează o declaraţie din partea DNA. "'Bogdan Olteanu se află la sediul nostru central, în detenţie', a declarat, la telefon, unul dintre procurorii DNA pentru Reuters".

Bloomberg: "Bancher român, reţinut pentru fapte de corupţie"

Bloomberg prezintă ceva mai detaliat cazul, menţionând şi despre "campania anticorupţie" din România şi oferind drept exemplu, în acest sens, şi cazul fostului premier, Victor Ponta. În introducerea materialului este precizat motivul reţinerii lui Bogdan Olteanu, completat de un citat din comunicatul DNA, iar ulterior sunt date informaţii despre BNR. 

"'Banca centrală susţine că activitatea sa nu va fi afectată, iar atribuţiile lui Olteanu vor fi preluate de ceilalţi membri ai conducerii executive, conform procedurilor interne', susţine purtătorul de cuvânt al instituţiei, Dan Suciu. Olteanu este ultimul oficial român de rang înalt atins de campania anticorupţie demarată de procurori la nivel naţional, campanie care l-a vizat şi pe fostul prim-ministru, Victor Ponta, în timp ce încă era în exercitarea funcţiei, anul trecut, dar şi pe alţi politicieni şi oameni de afaceri, ce au ajuns în detenţie", încheie Bloomberg.

                                                                    Autor Raluca PANCU

DEUTSCHE WELLE: România, o pată de ruşine pe harta Europei

La Bucureşti continuă cronica marilor neadecvări ale puterii USL-iste la democraţie, stat de drept, separarea puterilor, justiţie independentă. În consecinţă, imaginea externă a României se resimte în continuare grav.

Mai nou, Consiliul Europei s-a văzut nevoit să reacţioneze faţă de noua lovitură grea aplicată justiţiei de mai marii USL-işti. În reacţie la „legea super-imunităţii parlamentare”, după cum se poate intitula amendamentul adoptat în această săptămână de majoritatea USL-istă din forul legislativ, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjörn Jagland şi-a manifestat preocuparea. Liderul organizaţiei create de vesteuropeni după cel de-al doilea război mondial pentru ca să vegheze la menţinerea democraţiei, la respectarea libertăţilor cetăţeneşti şi a drepturilor fundamentale ale omului, le-a cerut experţilor săi juridici să examineze amendamentul adoptat la Bucureşti. „Sunt alarmat că schimbarea operată ar putea merge prea departe în protejarea parlamentarilor urmăriţi penal”, a spus el textual.

Avem de -a face aici, evident, cu o formulă diplomatică. În fapt, tentativele parlamentarilor de şterge limitele puterii legislative şi graniţa care-o desparte de puterea judecătorească sunt flagrante. Cum flagrante sunt şi încercările lor de a se face stăpâni peste justiţie, de a-şi supune procurorii, de a-i tutela pe judecători şi de a strâmba actul de justiţie.

Aceste încercări sunt cu atât mai revoltătoare, cu cât corupţia la nivel înalt în România face ravagii nu de azi de ieri. Iar în parlament şi guvern se lăfăiesc şi se ascund de braţul justiţiei zeci de penali, de demnitari corupţi, sau prezumtiv corupţi, cu condamnări penale definitive, sau cercetaţi şi daţi în urmărire pe motive cât se poate de întemeiate.

Că majoritatea zdrobitoare a USL nu i-a trimis la plimbare pe corupţii din rândurile ei, că n-a ales drumul epurării lor de candidaţi incompatibili s-au incapabili să reziste unor minime criterii de integritate, aşa cum a încercat măcar să facă, în PDL, comisia Monicăi Macovei, se ştie.

Dar această opţiune nu obliga, teoretic, formaţiunile promovate de Antena 3 să dea curs politicii impuse de penali şi să amendeze în Parlament reglementările în vigoare spre a produce legea superimunităţii parlamentarilor.

Dar, deputatul penal este, prin definiţie, inventiv. El ştie bine cum trebuie manipulată o instituţie democratică. De pildă instituţia imunităţii parlamentare. De ea a fost şi e nevoie NU pentru ca să-i apărăm pe hoţi, mituitori şi mituiţi, într-un cuvânt pe mafioţi, de braţul legii. Ea ne trebuie limitat, doar pentru ca reprezentanţii poporului, cei aleşi liber şi în cunoştinţă de cauză de către popor, să nu-şi vadă opiniile cenzurate dacă nu fac parte din grupările aflate la putere, ci sunt în opoziţie.

Dar lucrurile stau aşa numai într-o democraţie autentică. Şi într-un stat de drept demn de acest titlu. Dar cum e într-o ţară în care i se oferă deputăţia unui condamnat definitiv ca Verginel Gireadă? Sau un portofoliu de ministru unor inşi precum Relu Fenechiu, cel despre care se afirmă că a luat transformatoare vechi de trei decenii spre a le vinde statului la preţ de piese noi?

De câtă credibilitate se mai bucură oare un astfel de parlament şi de guvern, sau ţara care are parte de asemenea instituţii, aflate la cheremul postului tv patronat efectiv sau din umbră de un fost turnător al securităţii ceauşiste?

E foarte posibil ca PSD să fi reuşit să suprime din noua reglementare varii prevederi voiculescian - antonesciene care să fi fost încă şi mai flagrante în privinţa protejării de justiţie a parlamentarilor penali. Dar rezultatul efortului PSD-ist e departe de ce-ar trebui să fie.

Se aude că săptămâna viitoare Preşedintele Camerei Deputaţilor, Zgonea, se va întâlni cu secretarul general al Consiliului Europei. Zgonea ceruse anterior Consiliului Europei să nu difuzeze un comunicat de presă pe tema imunităţii.

Tăcerea presei e de aur pentru orice regim certat cu democraţia, cu libertatea, cu justiţia independentă şi nepolitizată sau cu măsurile anticorupţie. La fel şi tăcerea experţilor competenţi şi autentici, în stare să alarmeze opinia publică internă şi internaţională.

În genere, cum se întâmplă adesea în situaţiile în care lupii ajung paznici la stână şi nu se jenează să mai sfâşie din oile în mod iresponsabil încredinţate lor, vina li se atribuie mesagerilor ştirilor rele. Adică tocmai presei. Şi experţilor pe care-i citează.

Pe moment, mai-marii de la Bucureşti se războiesc cu agenţia Reuters. Şi cu Monica Macovei. Care, deşi e cea mai credibilă voce a României, în străinătate, şi a făcut mai mult decât oricare alt om politic român în afară de Traian Băsescu pentru o justiţie românească independentă şi pentru integrarea ţării în UE a fost calificată, culmea, drept „trepăduş” de către liderul PNL Antonescu. În cazul său e vorba, nota bene, de un politician care s-a distins în trecut prin talentul ieşit din comun de a dormi, de a chiuli din parlament şi de a se răţoi la personalităţi reale şi demnitari respectaţi de o lume întreagă, precum şi de a se afişa în postura unuia care se trage de şireturi cu Angela Merkel.

În opinia liderilor USL-işti, agenţia Reuters ar fi fost prea critică. Sau, altfel spus, ar fi „deformat adevărul”, după cum a afirmat textual Zgonea, susţinut de premierul plagiator Ponta. Ceauşescu rezolvase problema presei internaţionale în modul cel mai simplu şi mai convenabil. Dictatorul interzisese corespondenţilor de presă străini să mai pună piciorul pe teritoriul României. E atât de simplu să te lipseşti de ei!

Chiar, ce nevoie să mai fie de agenţii de presă străine? În fond, naţiunea dispune de un TVR proaspăt restructurat pe criterii USL-iste, cu ziarişti îndepărtaţi de bună seamă din motive politice, precum Feri Predescu, de la Constanţa. Sub bagheta magică a penalilor din USL din plin reprezentanţi atât în parlamentul supraponderal al ţării, cât şi în obezul său guvern, România redevine în viteză mare ce-a fost sub Ceauşescu: o pată de ruşine pe harta Europei.

În plus, ţara mai posedă şi guvernul paralel de la Antena 3, o televiziune de ştiri aflată la cheremul unui dat în judecată precum „Felix”, a cărei obedienţă, ca „Minister al Adevărului”, este notorie şi nu mai presupune de mult nevoia vreunor recomandări speciale…