Odată cu trecerea timpului, aria cititorilor de carte se restrînge dramatic: da, vine o vreme cînd nu va mai fi cine să citească, vor dispărea cei care au exercițiul lecturii printre deprinderile sociale.
Tinerii nu ne citesc demult. Eu am avut nemaipomenita șansă de a fi citit de elevi, de studenți, după publicarea cărții " Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi", cu începere din 1979, apoi ani buni, cartea a fost solicitată, pînă după 1990, cînd interesul s-a stins treptat, dar motivat în parte.
Tineretul de azi nu se regăsește în ceea ce scriem noi. Sunt doar ei de vină, fiindcă stau cu spatele la noi ? Nu, există o motivație colectivă, ce întreține, în mod obiectiv, dezinteresul crescut pentru carte, pentru deshidratarea culturală accentuată.
Suntem insule plutitoare ce curg și decurg în aval, dar nu mai sunt șanse de întâlnire, pentru a forma o terra firma.
Cine mă citește? Cei de-o vîrstă cu mine, ori de vîrste din apropiere, și asta mulțumită facebook-ului care îmi oferă cititori mulți. Da, sunt cu zeci de titluri în bibliotecile semenilor mei de Aici și din Pretutindeni. Dar de cartea din bibliotecă rar se mai apropie cineva: televizorul, calculatorul, tableta, telefonul, căștile stau în rândul din față al spectacolului. Cărțile în spatele lor.
A plecat un important și greu critic literar român, Alex. Ștefănescu. Știrea, în bernă, a apărut pe internet, pe facebook. La televizor nu a mai fost loc. Am citit știrea, și eu și tanti Elvira. Oameni de aceeași vîrstă. Asta am avut de spus ( de scris).
Autor: Cornel Udrea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu