Un contemporan solzos și atoateștiutor mă trage de observație, spunîndu-mi că învățămîntul de azi este altceva, decît cel de anțărț, prin care au trecut generațiile mele, astăzi peste 70 de ani, că știința, tehnică au progresat și noi am rămas într-un anacronic, dulce legănare în hamacul iluziilor nostalgice.
Puțoiul, care la Revoluție era spermatozoid indecis, în suficiența lui de zmecher cu carte la o facultate particulară, producătoare de cartoane cu ifose de diplomă, nu ține cont de un lucru simplu și la îndemîna oricărui creier obișnuit să gîndească: matematica, algebra, geometria au rămas aceleași, mai pe înțelesul lui pitecantrop, și în comunism și în capitalism se folosește aceeași tablă a înmulțirii.
Simulările recente dau frisoane oricărui om normal. Ne pierdem tineretul pe drum, ne agităm frenetic în modificări de coajă, nu de conținut.
Învățămîntul de azi nu este atractiv și nu implică elevul, nu-l cointeresează, nu îi stîrnește orgoliul competitiv. Uite, Suedia se întoarce la carte, renunță la depozitarea prin memorare, sterilă uneori, inutilă alteori. Oamenii aceia au observat că pruncii lor nu mai știu să scrie cu creionul, nu mai știu citirea !
Sigur, fiecare generație de elevi are și va avea un număr substanțial de copii cu bună carte, bine pregătiți, de note mari, avem licee uriașe ca tradiție generoasă continuă, dar în țara asta nu sunt doar aceste licee.
În urmă cu 4 ani o cifră citită pe facebook, a trecut pe neobservate multora, dar pe mine m-a înspăimîntat și sigur că și pe mulți alții, dar nu și pe cine trebuia: 3000 de școli sunt părăsite, în ruine, moarte !
Sigur, distrugerea familiei rurale sociale, migrarea spre oraș și spre Europa, deshidratarea natalității sunt factori obiectivi. De ce îi observăm noi și îi ignoră politicienii ? Aici e buba, furunculul, ca semn de frumusețe pe obrazul politicului.
Autor: Cornel UDREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu