Majoritatea celor de vrîsta etății mele, folosește dușul, avînd și scăuieșul obligatoriu, de stat ciuci și soața, ori oareșcine din familie să egzecute spălarea pe spate. Ultima mea scăldare în vană a fost o aventură feroce și o frenetică activitate de supraviețuire în mediu ostil.
Boon! M-am băgat în vană pe rînd, în rate: întîi on picior, sprijin margine, întors cur, rotire mică, celălalt picior, buf!, în leșia cu clăbuci, pregătită din vreme, cu dichis și ceremonii de parfumare a apii, ca la curvile din serai, să puțască bine în așternuturile sultanului Baiazid, episodul 24, coitus interruptus din motive diplomatice.
Stînd întins parțial că e vană nu jacuzzi, te simțiți prunc dintîi și ideile ce vine, din contemplarea buricului navigant, e frumoase, optimiste și voinice.
Dai, așa de-o formă, cu mînușa pe anatomie, speli urmele de păr de pe anumite părți și constați cu tristă voioșie că nautilus nu mai scoate periscopul să privească în jur. Atîta bai să fie, dacă n-ar fi năvălit amintirile băii în doi, cu o sirenă fugită de la casa lui Vasile Roată. Aia spălare, ăia clăbuci!
No, gata, că s-a răcit apa, fincă n-o să ție căldură săț fie bine ție și la hemoroizii întinși leneși la hodină și ei.
Constați subit și brusc deodată că nu prea poți să eși ca ier de pildă, din scoica aia lunecoasă ! Ceva ai reușit: ai ajuns în patru labe, ca o țestoasă așteptând țestosul s-o cote pe sub capac.
Mîna dreaptă pe marjina lunecoasă, hop într-un genunche, fleoșc !, înapoi în apă rece, pe-o rînă, porcește. Ne întoarcem, riplei, mîna su' genunche, o răsucire și cealalantă mînă pă marjină, ambile tremură lovite de-un parchinsom stagiar și ne ridicăm în poziția primară, frig al naibii futu-i și nici o pînză albăn depărtare, Valentin Kataev, pg. 231 și urm.
Privim în jur, țipenie de suflet creștin să deie o mînă de ajutor, ăștia ai casei, bineînțeles, cu ale lor, ftle abonamentul la SPA !
"Singur acasă", varianta jerontolojică cu final patetic ! Animals Planet documentar despre pensionar eșind din spuma mării, ca un alt Venus cu mîna pe puțulica zgribulită și cu umerii adunați. Nu tu, puțulica amintită, RIP !
Scoatem o grisină din vană, de sprijin, dar constatăm că podeaua este foarte departe. Pînă la urmă punem piciorul jos, cu sentimentul pe care l-a avut Cristofor Columbeanu, cînd a dat de pămînt. Urmează o răsucire , cu încetinitorul, scoatem și al doilea picior, mare baftă că nu ne-a făcut Cel de Sus miriapozi și victorioș ne ridicăm în toată măreția de patruped care a învins gravitațea.
Mai bine că oglindai aburită. Ce să ne ștergem cu prosopul ? La cît suntem ne uscăm și cu föenul, într-un minut. Cînd dai și la subsorile ouțălor, nautilus numa' flutură, deshidratatu' ! Ce-ai ajuns, tu fala codrilor de-argint, haiduc hormonal, Voinicebuciumlavedere! Sersamuri draji, la revedere !
Așezaț pe capacul de la budă, facem sămălașul evidențelor. Nula pă toate linia ! Nu-i bai ! Bine că n-am beut din apă aia în care am flotat și nu numai, ca un dop fujit de-acasă...
Cornel UDREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu