Gluma zilei - Mă Gheo...

 

Politicieni, huiduiți la Iași, de Ziua Unirii. Protestatarii scandează „Hoții! Trădătorii! Georgescu, președinte!”

Autoritățile locale și reprezentanții PNL și PSD au fost primite vineri, 24 ianuarie, cu huiduieli în piață, la Iași, la manifestările de Ziua Unirii Principatelor.

S-a strigat „Hoții!”, „Trădătorii!”, „Georgescu președinte!”, „Noi la votat, voi la furat!”, „Ciuma roșie, PSD!”, „Poporul se ridică!”, „Turul doi, înapoi!”

Lumea a început să huiduie la sosirea primarului Mihai Chirica.  Costel Alexe a absentat, l-a trimis pe vicele Marius Dangă.

Este prezent la Iași și generalul Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Armatei, care a primit onorul.

„Ieși afară, javră ordinară”, s-a strigat în timpul ceremonialului religios, conform presei locale.

În paralel, AUR a organizat un marș la care au participat aproximativ 3.500 de oameni. Aceștia au plecat în marș spre Palatul Culturii.

„Clasa politică trădătoare a ales să fugă de Ziua Unirii”. Cu aceste cuvinte i-a salutat George Simion pe ce prezenți în Piața Unirii. Președintele AUR, George Simion a cerut „Turul 2 înapoi”, lozincă scandată și de cei din piață.

Sursa: Napocanews.ro

Arthur Suciu: „Un politician nu are voie să dea vina pe nimeni.”

 Îmi sunt nesuferiți acei șefi care dau vina pe subalterni, îi acuză că nu muncesc, că fentează etc. E și un principiu în management: nu dai vina pe subalterni. Când e vorba despre un politician, mi se pare că lucrurile stau și mai rău. Cum să fii șeful aparatului de stat și să dai vina pe funcționari? Cum să conduci România și să dai vina pe românii care nu muncesc, pe săracii care fură bani de la stat? Un politician trebuie să fie întotdeauna un om care inspiră, care încurajează, care motivează, care oferă un drum, o speranță. Dacă ar avea de condus o țară de puturoși, ar trebui să știe cum să-i facă să muncească de bunăvoie. Un politician nu are voie să dea vina pe nimeni. Dacă o face, asta înseamnă că el nu are puterea de a conduce. Chiar și dacă ar lua măsuri împotriva unora sau a altora, trebuie să știe să explice care este binele comun atins prin aceste măsuri. Discursul negativ nu este potrivit unui om politic, a cărui meserie este aceea de a-i uni pe oameni în jurul unei speranțe.

Autor: Arthur Suciu

Ce au făcut politicienii români în ultimii 30 de ani? 10 exemple!

 Habar n-avea Ion Cristoiu atunci când a lansat știrea, acum aproape treizeci de ani ce viitor poate avea o banală ieșire din comun cu ceva. Ce era acel ceva? Era un orice cu caracter bizar, scandalos, indiferent că n-avea nimic de-a face cu adevărul, care putea să atragă atenția prezumtivului cititor din vremea aceea, în care era obișnuit cu altfel de presă. Cristoiu a studiat în biblioteci presa de scandal din perioada interbelică, după propria-i mărturisire, și a venit cu ceva potrivit pentru un nou tip de presă. Așa s-a născut năstrușnicia cu găina care, vezi Doamne, făcuse pui vii, nu din ouă, cum credea tot omul, ci prin contact direct, ca mâța să zicem. Ce a ieșit erau tot pui, dar niște pui ciudați.

Cam tot pe vremea aia au ieșit și politicienii cu partidele lor politice, pe o cale  oarecum asemănătoare și care, dacă ne uităm bine, seamănă bine cu puii în discuție. După cât au făcut, n-au depășit mintea cocoșului. Au creat o viață socială? Nu, au creat doar o supraviețuire. Nici puii nu trăiesc. Ei doar supraviețuiesc  până la sacrificare. Sub acest aspect avem o mare deosebire. Politicienii noștri sunt salvați de așa-zisa democrație care, parcă le răsplătește subdezvoltarea. Mergând mai departe, cu comparația, mai aflăm o asemănare. Ambele categorii  nu simt decât prezentul cu nevoia lui. Mai exact, în ziua de astăzi nu interesează decât acum, acest nenorocit de prezent continuu care-i ține în găoace pe politicienii noștri, lipsindu-i de organul pentru ieri și alaltăieri și, desigur, nici pentru mâine și poimâine, adică pentru istorie și perspectivă. Istoria conține valori și învățăminte pe care le poți folosi pentru viitor. De aici vine durerea. Ei n-au organ pentru istorie. N-au avut niciodată. Acum, în amărâta școală care se mai face, pur și simplu au desființat disciplina trecând-o la științe sociale, o generalitate care costă și va costa  teribil.

Haideți să vedem, ce au făcut ei în treizeci și ceva de ani? Să ne oprim doar la  zece exemple:

– Primul lucru a fost să  le restituie oamenilor  pământul colectivizat, dar să desființeze fabricile de tractoare și de unelte agricole obligându-i să-l muncească manual ca să se sature foarte repede de ce înseamnă ideea de proprietate privată.

– Al doilea lucru a fost  desființarea industriei românești definită atunci  ca „o grămadă de fier vechi”. Într-adevăr, totul a fost  dărâmat, iar „fierul vechi” a fost trimis în străinătate să-l topească alții. Drept consecință foștii muncitori calificați au rămas șomeri care, văzând cum se muncește la țară au luat calea bejeniei și au devenit servitori în  străinătate.

– Al treilea lucru a fost să se privatizeze ce a mai rămas. Uitându-se în jur, puii găinii lui Cristoiu au constatat că petrolul și gazele nu fac bine României și le-au vândut pe nimic austriecilor care mai fuseseră obișnuiți cu treaba asta de-a lungul timpului. Alții au mai descoperit că  prin unele mine mai era aur și alte metale rare de care lumea avea nevoie așa că s-au gândit să le facă un bine și canadienilor cărora le-au dat Roșia Montană stabilindu-se drept plată ca aurul să fie scos de acolo cu cianuri care să gonească de bună voie supraviețuitorii din zonă.

– Al patrulea lucru a fost cu banii. Dacă tot s-a rezolvat problema aurului, puii s-au gândit că băncile românești nu mai au ce număra și că de îndeletnicirea asta plicticoasă  e bine să se ocupe alții care au fost invitați degrabă pe locul rămas gol, iar Banca Națională, rămasă fără sigiliul cu care nu mai avea ce face și cu tezaurul ce mai rămăsese dus la Londra, trebuia să se ocupe cu înțelegere și cu toată blândețea necesară de a împăca interesele băncilor străine venite să facă bine în primul rând românilor.

– Al cincilea lucru a fost descoperirea că o sursă principală a bugetului național sunt așa-zisele utilități, consumul continuu de apă, gaze și de energie electrică și că acesta, nefiind bine organizat acasă, trebuie să fie neapărat vândut altora, lucru făcut repede și definitiv astfel încât dacă te speli pe mâini, banii se duc în Franța, dacă aprinzi becul, plata se face italienilor, germanilor sau cehilor, iar dacă faci o  cafea, tot prietena noastră Franța pune mâna pe bani.

– Al șaselea lucru s-a consumat în jurul sloganului  „vreau o țară ca afară!”. Aici s-a produs un schimb reciproc. Românii și-au căutat fericirea afară și au devenit servitorii europenilor. În schimb, corporațiile multinaționale  au zis, da, și noi vrem o țară ca România și au venit aici să le vândă românilor ce acum le lipsea: alimente, produse și servicii. Din acest schimb reciproc fac bani cât mai mulți  și cât mai repede și  nu plătesc impozit aproape deloc în România, ci rebotezat, îl trimit acasă la corporația mamă. Ce n-a putut fi dărâmat a fost dat pe mâna rușilor cum ar fi industria națională de aluminiu drept recompensă probabil că doar topiseră o parte din industria siderurgică. Restul a fost dat  britanicilor reprezentați de un indian, recompensă ironică pentru nota lui Churchill care ne-a dat pe mâna rușilor, ce-i drept împreună cu americanii care sunt astăzi partenerul nostru strategic în exploatarea gazelor de la Marea Neagră, altă grijă căzută pe capul românilor.

– Al șaptelea lucru a fost o lege mult așteptată de puii găinii: pământul și pădurile românești. Ca să rezolve problema terenurilor lăsată de comuniști încurcată, un  prim ministru român a venit cu o lege de la Budapesta care rezolva nedreptățile istorice comuniste, astfel încât mai întâi s-a dat verde la vânzarea terenurilor agricole în toată țara și toți românii aflați la ananghie s-au  putut scăpa de pământuri pe niște bani care le-au permis să  trăiască fără griji  cam o jumătate de an. În plus, s-au scăpat și de pădurile pe care le primiseră în proprietate, iar în Ardeal au dat lovitura: au restituit ungurilor toate proprietățile pe care statul roman le mai plătise o dată în aur prin legea optanților, după Marea Unire,  fapt de care puii găinii n-au vrut să-și mai amintească. Pentru ca gestul de mărinimie să fie complet, ungurii au mai primit câteva milioane de hectare de pădure, refăcându-se o realitate cam de pe la 1600. Așa credeau  cei cu legea în cauză că se pot repara ororile comunismului. Această lege a avut și un final apoteotic, ca orice chestie măreață: toate centrele istorice  ale orașelor ardelenești aflate în proprietate publică în timpul habsburgilor au devenit proprietăți private ale organizațiilor ungurești, într-un gest care să lichideze probabil toate amintirile imperiale.

– Al optulea lucru a fost  permisiunea acordată  unui om de afaceri austriac, cu prieteni la vârf în România, să taie toate pădurile românești și să facă afaceri cu lemnul, în condițiile știute că distrugerea unui singur copac în Austria se pedepsește cu închisoarea. Consecințele acestui gest au fost schimbările fundamentale ale climei pe teritoriul românesc și frecvența tot mai mare a prăbușirilor de teren și a inundațiilor.

– Al nouălea lucru a fost o găselniță elementară în domeniul proprietății publice: posibilitatea de a fi împărțită în domeniul public al  statului și domeniul privat al statului. În al doilea caz,  de la primar în sus, poți să faci orice, chiar să-l dai cui vrei, începând de la pășuni, construcții, până la munți, da munți! Două exemple sunt mai mult decât semnificative. Un primar din Brașov  a dat Castelul Bran, monument istoric și arhitectonic românesc, unui prinț din dinastia habsburgilor, fiul principesei  Ileana a României rezultat din căsătoria ei cu Anton de Habsburg, de care aceasta a divorțat și s-a recăsătorit cu un român, Ștefan Isărescu, de care a divorțat peste zece ani. De ce castelul Bran n-a fost restituit nepotului acesteia din București, nu știm.

O a doua ispravă a aceluiași primar a fost vânzarea unei părți din munții Făgăraș, începută cu Piatra Craiului, Iezer-Păpușa și munții Leaota și continuată cu restul. Da, e adevărat! Au fost vândute unui grup de miliardari europeni  care vor să facă acolo „afaceri verzi”, între ei, iar românii să fie în peisaj, doar niște curiozități umane.

– Al zecelea lucru, în plină desfășurare și la ora actuală, este că puii găinii lui Cristoiu, certându-se între ei pe ce cred că li se cuvine, au stârnit prin tot ce au făcut, ura  și sila socială între românii care au mai rămas în interiorul granițelor și între ei și cei din afară.

Am arătat o mică parte din ce s-a petrecut în România  în aceste  trei decenii. Unele din acestea atârnă greu în situația țării, care a ajuns o pradă ușoară în mâna oricui și dacă tot am scris cuvântul pradă nu putem ocoli gândul că dacă nașterea puilor ar putea fi văzută ca o întâmplare, creșterea lor n-a fost  deloc întâmplătoare.

Autor: Dumitru Ioncică

Sursa: art-emis.ro

Li s-a îngroşat şoriciul, le-au crescut urechi şi cozi!

În politica românească e ca la bal mascat. Politicienii poartă tot timpul măşti hoaţe şi şmechere, iar votantul nu prea ştie cu cine are de-a face. „Omul făţarnic are două feţe şi nici un obraz”, spunea Nicolae Iorga. Mai ales acum, în campanie!

Cam toţi au măşti de patrioţi falnici şi naţionalişti profunzi şi o dau cu „trăiască Republica” pentru a păcăli „plebea”, care, de cele mai multe ori, ştampilează în ignoranţă şi complicitate.

Din păcate, în România  nu se mai face politică, ci dans la bară pe banii românilor. 227, 7 milioane de lei a cheltuit Guvernul pentru parlamentare. Am, totuşi, încredere că românii nu sînt atît de naivi şi manevrabili pe cît îi crede babalîcul Soroş, care a declarat într-un interviu că nu-i pasă dacă acţiunile sale imorale au executat naţiuni întregi.

Mă uit mirată şi la franţuzoaica Clotilde Armand, care, cu dispreţ şi tupeu soroşist a umplut televizoarele, îşi arată colţii, emite pretenţii, dă  lecţii de democraţie, jigneşte şi-i prieşte, n-o ia nimeni la rost, uitînd că aici e Patria Română, nu Franţa. Ale cui jocuri le face franţuzoaica şi cîte muşte are pe căciulă, nu-i greu de ghicit. De pe urma afacerii murdare „Bechtel”, Clotilde Armand, în calitate de director al „Egis România” a avut şi ea beneficii prin contractul de 213 milioane de lei. Dacă se consideră atît de bună, de ce n-a candidat la ea, acasă, în Franţa? Veneticii trebuie să-şi cunoască bine locul în societatea românească! Toleranţa şi ospitalitatea noastră şi, de ce n-am spune, condamnabila noastră obedienţă, le-au îngăduit străinilor să se amestece ilegal şi nepermis de mult în treburile interne ale României.

Dar de ce ne-am pierde timpul cu manipulatorii din oengeurile soroşiste sau cu volumul lui Iohannis tradus de chinezi, nu înainte de a fi fost fezandate capitolele prin care băltăreţu bate cîmpiile?! Am mai scris despre mizeria de carte, „pas cu pas”, cu pretenţie absurdă de literatură, în editorialul „Iohannis a picat în literatură ca bomba la Hiroshima”. De reţinut că nu chinezii n-au putut trăi fără paraliteratura lui Iohannis, ci lacheii săi au mers cu jalba-n băţ la chinezi. Ce aşteptări să avem de la Iohannis, cînd acesta şi-a dat mintea la curăţat (de cinste e cam greu de discutat) şi a pierdut bonul de casă? Pentru a fi cinstit i-ar trebui morală şi dăruire, însă are doar talentul de a se preface în toate. Problema gravă este că alegerile vin şi trec, iar cetăţeanul român va fi păstorit cam tot de aceleaşi puşlamale, interesate de buzunarul lor şi de slugăreală la curtea puterilor şi finanţelor mondiale. Votul, în sine, nu e decît o fructuoasă colaborare între victime şi călăi, pentru că, din păcate, a început să fugă suflul naţional şi patriotic din noi şi-am devenit maşinării cu telecomandă! O telecomandă care, din păcate, nu e la îndemîna noastră, ca popor, ci e manevrată de cineva străin de interesele şi nevoile sărmanului nostru popor. Eu aştept nu ziua alegerilor, ci ziua în care parlamentarii corupţi şi preşedintele ţării vor primi un nou mandat. Nu de la alegători, ci de la DNA. Toţi promit în campanie verzi şi uscate, de nici ei nu le cred, toţi promit marea cu sarea (aşa cum au promis Iohannis şi Cioloş, apoi ne-au întors dosul), pentru că li s-a îngroşat şoriciul şi le-au crescut urechi şi cozi. Sigur, şi porcii sînt animale domestice, dar dintre toate animalele porcii sînt cei mai porci. Porcii ăştia cu două picioare care guiţă în fel şi chip ca să ne smulgă votul, au făcut viaţa românului o treucă şi încă nu s-a inventat un antibiotic care să ne scoată din mizerie, batjocură şi sclavie. Pe Iohannis şi Cioloş îi frămîntă problemele Europei, în timp ce peste ei cade, tot mai vlăguită, propria ţară. România se clatină precum clădirile din Fukushima în timpul cutremurului. Mintea lor e ca un elastic, se întinde doar cît o praştie. Acum, cînd nesiguranţa şi temerile de cătuşe l-au cam cuprins pe Iohannis, a trecut la un limbaj de violent, de cartier: „politicienii şmecheri s-au căţărat pe mine”. A învăţat lecţia  de la Băsescu. Vai de el, săracul nevinovat, a dat-o în bară a mia oară, într-un mod condamnabil! Şi-a permis, cu aroganţa prin care îi sfidează zilnic pe români,  să privatizeze Ziua Naţională a României (cu invitaţi după pohtele sale), care este de fapt sărbătoare a românilor, nu a unui preşedinte penal, care a moştenit imunitatea de la Băsescu, imunitate care trebuie contestată la Curtea Constituţională. Cum să nu-i dăm dreptate lui Geo Bogza, care spunea că „cele mai nobile idealuri sunt compromise, dacă la ele aderă jigodiile” .Cît îi priveşte pe miniştrii tehnocraţi, li s-a dat pe mînă o patrie, iar ei şi-au bătut joc de răbdătorul popor român. Căci fără cei doi măgari din frunte, oile tehnocrate s-ar fi bulucit direct în rîpă.

„Dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia cetăţeanului, şi pui în stînga lui un spectacol de circ, nu va observa portavionul din dreapta lui”, spunea un fost şef al CIA. Ca să vedeţi că nimic nu este întîmplător, şi am în vedere startul tîrgurilor de Crăciun, mult mai devreme decît anul trecut, cumva în scopul unei manipulări. Şi tot aşa, cîte un devans, de la an la an, vom ajunge să împodobim bradul în piaţa publică de ziua recoltei, în octombrie. Au ştiut ei de ce aleg luna Decembrie pentru parlamentare… piaţă mare, turtă dulce, încîntare, lume multă, sfîrîit de grătare, talcioc naţional, unde se ştie dinainte cine trage lozul cel mare, iar  românii pot fi duşi mai uşor de nas o cană de vin fiert sau cu vata de zahăr ars pe băţ. (”Cu iaurt, cu gogoşele, te făcuşi vornic, mişele…”).  Pesede afirmă că dacă vor cîştiga alegerile, vor plăti toţi: „Iohannis pentru casele luate cu acte false, Cioloş pentru falsa chetă şi supraevaluarea Cuminţeniei Pămîntului şi ministrul Sănătăţii, că nu a vrut să ieftinească medicamentele”. Bine ar fi să fie aşa, dar teamă-mi e că după alegeri îşi vor vedea tot de haitele lor. Ei cu adunatul averilor, românii cu sărăcia şi nevoile zilnice. Şi, pe deasupra, cu riscul unor atacuri teroriste la orizont. În acest sens agenţia D.P.A. informează că există avertizări din partea Departamentului de Stat al SUA cu privire la creşterea riscului de atacuri teroriste în Europa în timpul sărbătorilor de iarnă. Departamentul de Stat a cerut americanilor „să dea dovadă de precauţie la festivaluri în timpul vacanţei, evenimente şi în pieţe în aer liber”, motivînd că există „informaţii credibile” că Statul Islamic, Al Qaida şi filialele lor „continuă să planifice atacuri teroriste în Europa, în special în sezonul sărbătorilor (de iarnă) şi la evenimentele asociate”.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Ziarul Natiunea

EPIGRAME CU POLITICIENI şi POLITICI

Porcul şi politica

Politica - zic eu - din toate
O cale de-ngrăşare e,
Căci în politică se poate
Şi-i bine să mănânci... orice!

                      STELIAN IONESCU ASTRALUS

În politică

Se dă la gioale cu putere,
Minciuni, trădare, ne-ndoios
Pentru borcanul plin de miere,
In sport politic... cu folos!

                       GABRIELA GENŢIANA GROZA

Doamna avocat Iacob l-a proclamat pe câinele Bosquito "deţinut politic"

Nu vreau pe doamna să o critic,
Dar, când un câine e "politic",
Am tras concluzia firească:
Politica e... pur câinească.

                           NICOLAE GONŢ-TOPOR

Unor politicieni

Colo, sus, în Parlament,
S-a votat o lege nouă:
Deputatul somnolent
Va fi numărat la ouă.

                          VASILE ILIN-MIHOVEANU

Duplicitate politică

Nu e chiar un mizilic,
Marea ta duplicitate.
La putere, eşti nimic!
Opozant, le ştii pe toate!

                           ION BUTULESCU

Axe (Ce susţin unii)

Politica e de bon ton,
Pe Axa Londra – Washington;
Cu gazul însă-i altceva,
Căci Axa e spre... Moscova!

                         LIVIU ZANFIRESCU

Campania România curată. Azi, datoriile către stat ale politicienilor

Ne-am ocupat, până acum, de traseiști, de contractele cu statul și decolaborarea cu Securitatea sau serviciile secrete. Astăzi vom vorbi despre datoriile pe care politicienii le au către bugetul de stat, fie prin firmele pe care le dețin, fie în nume personal, atunci când sunt foarte mari.

Datoriile companiilor pot să vină, firesc, din cauza slabei capitalizări inițiale, a problemelor trecătoare de flux de numerar (cash flow) sau pot să fie semne prevestitoare ale falimentului. Dar pot și să fie făcute intenționat, prin plata cu prioritate a altor cheltuieli. În ceea ce privește persoanele, marile datorii apar atunci când se fac afaceri în nume personal, pentru a beneficia de un regim fiscal mai blând, cum a fost cazul dezvoltatorilor imobiliari „pe persoană fizică”, pe care statul i-a reîncadrat ulterior ca plătitori de TVA.

Datoriile mari către stat ridică probleme în legătură cu moralitatea politicianului, dar repreintă și un mare risc pentru contribuabili. Și asta pentru că, odată ajuns la putere, politicianul respectiv s-ar putea folosi de poziția sa pentru a obține anumite înlesniri la plată sau chiar o „ștergere” completă a datoriilor, prin lege, cum s-a mai făcut și s-a mai încercat, de-a lungul vremii, prin așa-numitele amnistii fiscale.

Slab administrator sau patriot până la bani

Când un politician ne cere votul, nu ne cere doar să punem ștampila pe un semn electoral, ci și să îi lăsăm pe ei să decidă ce se întâmplă cu circa o treime din ceea ce produc toți cetățenii și toate firmele, cât este bugetul raportat la PIB. Dacă acei bani sunt prost administrați, avem toți de suferit, serviciile publice sunt proaste, datoria publică crește și va trebui s-o plătim mai târziu cu dobândă.

Și chiar dacă am considera că nivelul taxelor este prea mare în România, acele cheltuieli sunt obligatorii, așa că orice întreprinzător și orice persoană sau familie trebuie să și le prevadă în buget și să le plătească. Un politician care a acumulat datorii mari către buget este foarte probabil să fie un prost administrator de bugete – și de ce l-ai mai vota, atunci, pentru că va avea de administrat bugetul țării. Sau, mai grav, să nu fi vrut să le achite, punându-i astfel pe cei cărora le cere votul să plătească și pentru el.

În condițiile în care, anul trecut, Ministerul Finanțelor a acordat o amnistie fiscală (prin anularea unei cote de 54,2% din dobanzil corespunzătoare datoriilor către bugetul de stat), orice contribuabil de bună-credință ar fi putut să-și achite ceva mai ușor datoriile. Dacă nu a făcut-o, iar acum vine și ne cere votul, de ce i l-am da?

Riscuri de corupție

O anchetă publicată de România Curată în urmă cu un an evidenția pericolele unor astfel de amnistii fiscale. Un deputat în Parlamentul României a cerut bani de la contribuabilii cu datorii către bugetul de stat pentru a promova o lege prin care aceste debite să fie stinse. Din fericire, a fost prins și astfel o lege care i-ar fi nedreptățit grav pe ceilalți contribuabili a fost oprită.

Ce pierde contribuabilul

România are unul dintre cele mai mici bugete raportate la PIB și una dintre cele mai reduse cote de colectare dintre țările UE, în parte din cauza nivelului redus al taxelor, necesar pentru competitivitate economică, pentru atragerea investitorilor și stimularea economiei, în parte din cauza slabei calități a legislației în domeniu și a slabei pregătiri sau determinări a celor ce se ocupă de colectarea taxelor.

Numai că din banii care se strâng la buget se achită toate cheltuielile statului, de la salariile bugetarilor și pensii până la lucrările de reparații curente în școli și spitale. Și mereu sunt bani prea puțini pentru ceea ce ne-am dori. În aceste condiții, un politician incorect sau nepăsător în raport cu bugetul de stat – pe care este chemat să-l aprobe în Parlament – ar fi cel puțin ipocrit atunci când s-ar declara interesat de nivelul salariilor profesorilor sau medicilor.

Nişte alegeri triste, care se pot înveseli

15 miliarde de euro, mai mult de un miliard de euro pentru fiecare lună a anului, bani din care să tot plăteşti; pe de altă parte mă gândesc că nici dacă ar rămâne cu toţii în administraţie, grupul interesant (eufemism, da?) de care vorbeam mai sus şi care îşi are, sunt convins, corespondenţi în mai toate localităţile din ţară nu ar mai putea schimba mersul lucrurilor în bine.

Spun asta pentru că un mic sondaj pe care l-au făcut colegii mei arată că 44% dintre oameni, un procent destul de important, spun că localitatea lor s-a schimbat în bine, iar 47% cred că lucrurile se vor schimba în mai bine şi după alegerile locale. Mă gândesc că dincolo de figurile aparte ce caută să iasă în faţă, urcă şi un val de schimbare, menit să primenească kakistocraţia.

Un sociolog pe nume Diego Gambetta a scris o carte numită Codes of the Underworld: How Criminals Communicate, în care analizează multele faţete ale fenomenului mafiot şi ajunge la o concluzie interesantă, o confirmare pentru mine: este vorba de incompetenţa criminalilor, de faptul că mafioţii nu se pricep la nimic, în afara faptului că inspiră şi guvernează prin teamă. Mai mult, aşa cum unele specii de animale comunică prin culoare sau mirosuri sau zgomote, mafioţii comunică prin incompetenţa lor.

Incompetenţă care inspiră încredere: „iată-mă, sunt bătut în cap, deci nu o să fac nimic pentru a-mi depăşi poziţia, o să fac orice şi o să îmi plătesc datoriile la timp“, iar grupul îl adoptă şi îl apără pentru aceste aşa-zise calităţi.

Gambetta a descoperit aceeaşi schemă în sistemul academic italian, unde ierarhiile şi promovările se fac printr-un sistem asemănător. Şi, fireşte, cei mai puternici din sistem sunt cei mai puţin înzestraţi intelectual.  „O kakistocraţie academică, adică guvernarea celui mai prost“, spune Gambetta.

Lumea ar trebui convinsă să înceapă, sau poate o fi început deja, să ignore politicul şi puterea aparentă pe care o are. Suntem tentaţi să credităm politicul ca fiind mult mai influent în afaceri decât este în realitate; la fel de adevărat este că în România politicul te poate pisa cu taxe, controale, idei absurde sau legi aiurite. Dar, eliminând bombardamentul media, perspectiva se poate schimba radical, în bine.

România nu trebuie condusă asemenea unei companii. Asta o spun analiştii care vor să pară originali, că un stat poate fi condus numai după principii corporatiste, de eficientizare maximă şi de profit. Statul trebuie să folosească aşa ceva, dar nu trebuie să fetişizeze astfel de principii. Un stat trebuie să dovedească empatie şi să lucreze cu noţiuni precum cheltuieli sociale, persoane defavorizate, educaţie, egalitatea de şanse. Un stat ar trebui să comunice cu cetăţenii şi să se comporte asemenea unui administrator şi nu ca un stăpân. Trebuie să fie risipitor, dar trebuie să aibă o viziune pe termen foarte lung şi să accepte minusuri astăzi pentru a obţine plusuri peste ani.

Putem fi tentaţi să confundăm apariţiile televizate sau comunicatele de presă pline de clişee şi emfază cu comunicarea efectivă, tot aşa cum putem crede că dacă ne adunăm periodic într-o sală şi vorbim unii cu alţii, ţinând ceea ce se cheamă şedinţe, asta înseamnă colaborare. Atâta vreme cât companiile sau statul se vor învârti în jurul unui lider autocrat – şi în general în România acesta este modelul, totul pe un fond agresiv şi gratuit-competitiv – iar entităţile nu vor învăţa să colaboreze şi să comunice, să caute idei care să se completeze şi să se împerecheze, rezultatul poate fi pozitiv, dar în niciun caz nu va fi favorabil. Concluzia firească este că un lider luminat şi o democraţie reală trebuie să încerce să amestece, în proporţii corecte şi bine determinate, autoritatea, comunicarea, presiunile şi empatia.Dincolo de cele 61.462.942.941 de lei, aceasta poate fi miza unor alegeri triste, care se pot înveseli.

                                                                                   Dorin OANCEA

Editorial. NOI ȘI NOI ”DETAȘĂRI ” DE POLITICIENI

Putem să ne facem planuri de pe acum că pe cine vom pune ștampila la următoarele alegeri ?! Nici vorbă! Priviți cum zi de zi D.N,A-ul face ”detașări” de politicieni ( în funcție de ”profilul ”lor infracțional) în obiective cu decor penitent,unde trebuie să dea seamă pentru faptele lor ilegale. În altă ordine de idei,cine cunoaște toate substraturile legate de tot ce au înfăptuit, mai puțin bun unii politicieni, nici acum când se pârăsc unii pe alții în fața instanței că cine și cât au putut sustrage fiecare, fie prin mită sau prin acte false.Văzând ce se petrece pornind de la cei mai mici funcționari din sfera politică (șoferi, asistenți, consilieri, etc) și până la cei mai mari (primari, președinți de consilii județene, parlamentari, miniștri,)care trebuie să dea seamă în fața legii pentru faptele lor ilegale, plus că mai sunt și alții vizați, cu dosare penale pe rol ,nu ne rămâne decât să așteptăm, și iar să așteptăm până vor mai rămâne 15 zile sau chiar mai puțin până la următoarele ”presupuse” alegeri de orice fel, fiindcă numai atunci vom ști cu aproximație că pe cine să votăm, dacă și atunci pe ultima sută de metri ”electorală ”vom avea pe cine alege cu tragere de inimă pentru a ne reprezenta comunitatea în fruntea instituțiilor statului, bineînțeles dacă D.N.A v-a da curs liber simpatizanților noștri să-ți expună dispoziția pentru a ocupa o funcție. Poate nici atunci nu vom avea un favorit pe care să-l putem vota cu tragere de inimă ci vom pune ștampila pe cutare sau cutare cu speranța că cel ”nimerit ”de alegători nu va fi ca actualii sau foștii ocupanții de funcții ce au săvârșit infracțiunile pentru care sunt audiați sau reținuți.

                                                                      VASILE DAN MARCHIȘ

De ce se minte atît de mult în România?!

De mai multă vreme, lucrurile merg prost în România. De ce? În primul rînd, din cauza politicienilor şi a sistemului, parcă diabolic, pe care l-au creat. Dar, de ce avem asemenea politicieni, în cel mai bun caz mediocri, unii dintre ei păşind chiar în sfera penalului? De ce ne facem de rîs în atîtea ocazii, în străinătate? De ce sîntem trataţi, uneori, mai rău decît o colonie, nu doar de marile puteri, ci şi de acelea mai mici, ai căror reprezentanţi au ajuns să ştie că pot obţine de la mai-marii noştri cam tot ce îşi doresc, la preţuri foarte mici? De ce se minte atît de mult în România? Flota maritimă a dispărut. În ceaţă, am putea zice, dacă am putea reduce la absurd o asemenea entitate şi i-am spune, bunăoară, măgar! Acest animal are bunul-simţ, cu toate invectivele inventate despre el, să se facă nevăzut, atunci cînd îi vine vremea. Numai că vapoarele noastre n-aveau termen pentru sucombare. Şi, ca dovadă că erau bune, stă mărturie funcţionabilitatea lor prin porturile din cele străinătăţuri. Aşa s-a mai pus o cărămidă la temelia a ceea ce se numeşte paradox: noi avem ieşire la mare, avem şi fluviu navigabil, dar nu avem flotă. Pe cînd alţii fac dintr-un lac un ocean şi au în dotare vase comerciale, de război, pescadoare şi alte împigătoare. Ei, dar ce să-i faci cînd dosarul este clasat! Căci eram prea-prea cu flota noastră cea vestită. Pentru care, să nu uităm, am flămînzit cu toţii înainte de ’89. Ca de altfel şi pentru fabricile şi uzinele care, cu hîr, cu mîr, au început să fie la concurenţă cu acelea care, nu-i aşa, ne voiau binele. Drept pentru care, patrioţii naţionali, în cîrdăşie cu ce eşalon doriţi dvs. – dar ziceţi-le cozi de topor! – au reuşit eliminarea lor din peisaj. Acum, toată lumea monitorizează Justiţia. Dar n-are rost să vă agitaţi, să vă izbiţi violent de întrebări existenţiale, să despicaţi firul în patru cu satîrul. De ce de atîta amar de vreme ne tot mirăm de ineficienţa guvernelor care promit marea cu sarea, după care apa mării se evaporă miraculous, iar sarea e vîndută la export? Gata, la culcare şi somn liniştit! După dezvăluirile unor foşti miniştri strînşi cu uşa Parchetului, nu-ţi mai trebuie nici ceai de tei, nici valeriană şi începi să vezi viaţă cu mai multă îngăduinţă, de parcă ai fi la începuturile lumii. N-aţi auzit ce a declarat Gabriel Sandu, fost ministru? Că, pentru a rămîne în funcţie, avea de cotizat din greu (şi cînd spun din greu, mă refer la sute de mii de euro, nu la un săpun şi un deodorant, acolo) către zona politică de unde primea propteaua guvernamentală. Traseul bănetului cuprinde halte în care veneau, la Primărie, purtători de funcţii plumbuite, ceea ce conturează imaginea unui sistem înfricoşător. Cînd ai de rostogolit bulgări de sute de mii, milioane de euro, cînd ai ceafa umezită în permanenţă de emoţiile manevrării „sfintelor daruri” din zilele noastre, adică şpăgile, nu mai ai timp de fleacuri ministeriale, de căutat şi dibuit soluţii pentru proştii ăia care n-au văzut în viaţa lor 300 de mii de euro la un loc. Cînd trăieşti cu 250 – 300 de euro pe lună, nu ai cum să înţelegi povara sutelor de mii de euro pe care trebuie să-i împărţi pentru a-ţi menţine sub fesele devenite brusc sensibile un scaun a cărui textură poate răspunde exigenţelor tale. Am înţeles, e mare lucru să ajungi ministru, te vor invidia toţi ăia cu care băteai mingea pe maidan, în copilărie, te vor saluta pupincuristic vecinii cu „să trăiţi”, neamurile se vor uita la tine ca la cel mai răsărit exemplar al familiei, dar nu-i cam mare preţul pentru capriciul ăsta aducător de belele?

PRELUARE ROMÂNIA MARE

                                                                           PETRU IOSIPESCU

Editorial - România este într-un concediu prelungit!

Premierul Victor Ponta este împreună cu familia în concediu la Miami (USA), preşedintele Traian Băsescu pe litoralul românesc la Neptun iar serile şi le petrece pe la „Cireşica”. Nopţile presupunem că-i dă telefoane lui Voronin şi doamnei Merkel. Crin Antonescu este şi el în concediu în străinătate. Parlamentul României, care a muncit de la investire vreo 60 de zile, este şi el acum în vacanţă parlamentară. Unii parlamentari îşi petrec vacanţa în străinătate, alţii în România, unii la răcoarea munţilor, alţii pe plajele însorite ale litoralului românesc, la lumina lampioanelor şi în ritmul sambei impus de Radu Mazăre. (Apropo, primarul de Constanţa este singurul care mai munceşte, prin cluburi de fiţe în special?!)

          Singura activitate a capilor României a fost atunci când s-au întâlnit la CSAT în cazul privatizării CFR Marfă, o întrunire care anunţa un eşec şi pierdere de vreme din start, deoarece trebuia unanimitate de voturi din partea membrilor acestui forum iar preşedintele Traian Băsescu a dat vot de blam, dreptu-i că şi generalul fără armată Gabriel Oprea (care l-a înlocuit pe premier), n-avea drept de vot.

          Dacă se mişcă ceva totuşi acolo sus la „împărăţie” este schimbarea autoturismelor de serviciu ale parlamentarilor cu altele mai puternice, fapt cu care toţi sunt de acord, adică şi USL-ul şi opoziţia, care mai nou se dă cu barca sau în bărci ( că flotă nu mai avem!) din ce am văzut eu pe o reţea de socializare. Revenind la lucruri serioase, numai în pielea muncitorilor de la Oltchim şi CFR Marfă să nu fii, care nu ştiu ce le rezervă viitorul şi ce vor  pune pe masă pentru copii.

          Pe această caniculă, cei mai activi (cu sau fără voia lor) sunt dascălii, care au avut examene de definitivat, titularizare, cursuri pentru cei care vor preda la clasa pregătitoare şi mai urmează repartizarea lor pe catedre. Tot mult de muncă au avut şi preşedintele FRF Mircea Sandu împreună cu preşedintele  LPF Mitică Dragomir, care trebuie să descâlcească multe iţe pe care tot ei le-au încurcat în fotbalul românesc. În cazul lor, chiar dacă-i caniculă, ar fi bine „să-i lucreze” DNA-ul, după noi probe aduse astăzi prin înregistrările unor reporteri de la RTV (care s-au dat oficiali  ai Tribunalului de Arbitraj Sportiv) cu secretarul general al FRF, Adalbert Kassai.

           Tot din greu se munceşte (între sărbători) pe şantierele unde se construiesc biserici: în curtea şcolilor, între blocurile cetăţenilor, una lângă alta, iar în Săcel se eliberează cartele de intrare în biserică pentru enoriaşi. După spusele lui Sebastian Bodu, BOR-ul şi anul acesta a primit o sumă frumuşică de bani de la guvern. Doar e criză, nu?! Iar anul viitor sunt alegeri prezidenţiale...

           Trăgând linie şi amintindu-mi că zilele trecute n-am văzut un cabinet parlamentar deschis în Baia Mare ca să-şi spună cetăţeanul oful, şi aşa este în toată ţara, cred că România a intrat într-un concediu prelungit. În fond şi la urma urmei, vara-i cald şi mergem în concediu, iarna-i frig şi ...ne frigem ca în fiecare iarnă de după 1989.

                                                                    Gelu Dragoş

Ieri turnători, astăzi politicieni. Nestingheriţi, colaboratori ai Securităţii au locuri calde în structurile statului!

Înainte de 1989, îşi turnau la Securitate familia, prietenii, vecinii sau colegii. Astăzi, fac parte din elita politică a României. Unii dintre politicienii care au primit verdicte definitive de colaborare cu fosta Securitate şi-au continuat fără probleme carierele publice, refugiindu-se în Parlament sau în fruntea mai multor instituţii publice.

Unsprezece parlamentari din legislatura care tocmai a început au avut legături cu fosta Securitate. Au dat note informative în legătură cu diverse persoane sau situaţii, iar când trecutul lor a fost scos la suprafaţă, au încercat să îl şteargă.Iată câteva exemple:

Deputatul PSD Ciprian Nica, nume de cod „Bratosin”

Social-democratul reales la Camera Deputaţilor Ciprian Nica a semnat un angajament cu Securitatea în 1976, pe când avea 18 ani şi era elev. Documentele de arhivă arată că Bratosin îşi turna la securitate colegii care ascultau postul de radio Europa Liberă. A primit verdict de poliţie politică de la Curtea de Apel, dar a făcut recurs la Înalta Curte.

„Într-una din serile petrecute în camera elevului N.M., unul dintre elevii străini, F.A., întreţinea discuţii politice, şi anume despre capitalism, despre diferenţa dintre viaţa din socialism şi capitalism”, scria tânărul Ciprian Nica în notele transmise Securităţii.

Colegii care ascultau Europa Liberă erau şi ei pârâţi: „Numitul B.T., elev în anul V, împreună cu colegul său, ascultă frecvent emisiunile postului de radio Europa Liberă. De asemenea, vecinii (...) participă la ascultarea emisiunilor acestui post”, apare în dosarul de Securitate al lui Nica.

Senatorul Ioan Ghişe, un verdict favorabil în ciuda faptelor

Senatorul Partidului Naţional Liberal Ioan Ghişe ( foto ) a dat şapte note informative între 1982 şi 1984, perioadă în care a lucrat la uzina „Tractorul” din Braşov. În ciuda acestui lucru, Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii a decis în 1999 că liberalul nu a făcut poliţie politică, deşi se angajase în faţa organului să toarne pe absolut oricine, inclusiv propria familie.

„Mă angajez să sprijin în mod secret şi organizat organele de Securitate (...), să informez în mod real despre orice fapte îndreptate împotriva securităţii statului, indiferent de persoane sau grad de rudenie”, promitea politicianul liberal în anii 80.

Profesorul Andrei Marga, nume de cod „Horia”, ex-director Institutul Cultural Roman

Fostul director ICR, Andrei Marga, a fost racolat în 1977 şi relata în amănunt despre vizitele pe care le făceau în România diverşi cetăţeni străini. La finalul anului trecut, CNSAS a dat o decizie controversată: Andrei Marga nu a fost colaborator al Securităţii, cu toate că a furnizat mai multe note informative.

Notele informative ale lui Marga se refereau preponderent la viaţa profesională şi de familie a studenţilor de la Cluj Napoca. „Doctorandul M. de la catedra de Filosofie continuă să cerceteze problema şanselor sociale la elevii din clasele VIII şi XII (...) Mi-a spus că este despărţit de soţie şi că urmează să-şi aducă spre finalul stagiului în România încă o dată copilul în vârstă de şapte-opt ani aici”, se arată într-una din informările trimise de actualul director ICR Securităţii comuniste.

„Mircea” şi „Felix”, alias Dan Voiculescu:„Eram obligat să câştig şi eu o pâine”

Unul dintre cele mai celebre cazuri de colaborare cu Securitatea este cel al lui Dan Voiculescu. Sub numele de cod „Mircea” şi „Felix”, el şi-a pârât inclusiv membri ai familiei la Securitate, dar a dat informări şi despre sportivii români care participau la competiţii în străinătate. Dan Voiculescu a primit în 2011 verdict definitiv de colaborator al Securităţii din partea instanţei supreme. Justificarea sa: „Eram obligat să câştig şi eu o pâine.”

Politicieni, politica şi politicianism.Citate, aforisme, maxime, declaraţii

"Un grup de politicieni care decid să "debarcheze" un preşedinte din cauza moralei sale sunt la fel de răuvoitori ca şi Mafia care încearcă să dea jos un „naş” (Godfather) pentru că nu merge duminica la biserică."

                                                       Russell Baker

"Scopul unui politician este să manipuleze dezbaterile publice.Cred că există politicieni care au, totuşi, scopuri mai înalte.Însa, cu tţtii sunt corupţi."

                                                                                           Dean Koontz

"A face publicitate unor oameni sau unor politicieni este un lucru periculos, în cazul în care nu au de a face unii cu alţii.Atunci când sunt împreună, este ceva diabolic."

                                                                                           Phillip Adams

"După ce au crezut în promisiunile făcute şi niciodată împlinite ale laburiştilor, oamenii au devenit neîncrezători în practica politicienilor de a spune orice pentru a câştiga puterea, şi s-au decis să nu îi mai urmeze."

                                                                                            Adam Rickitt

"Toţi politicienii trebuie să aibă trei pălării : una pe care să o arunce în ring, una prin care să vorbească, şi una din care să scoată iepuri în cazul în care sunt aleşi."

                                                                                           Carl Sandburg

"America are politicienii pe care îi merită .Asta este.Iar tu continui să te frămânţi."

                                                                                           Al Lewis

"Printre politicieni, respectul religiei este profitabil; principiul acesteia le dă dureri de cap."

                                                                                          Benjamin Whichcote

"Cred că muzicienii pot conduce mai bine acest stat decât politicienii.La naiba, chiar şi cosmeticienii l-ar putea conduce mai bine."

                                                                                          Kinky Friedman

"Orice dezbatere a politicienilor asupra politicii monetare este contraproductivă."

                                                                                         Gerhard Schroder

"Ca şi politicieni trebuie să luăm atitudine faţă de marea masă de oameni care nu se simt ca făcând parte din Uniunea Europeană."

                                                                                          Angela Merkel

"Politicienii incapabili sunt trimişi la Cotroceni de către oamenii care nu votează."

                                                                                           Iuliu Coza

"Desigur, este un strop de adevăr în afirmaţia că ironia este covârşitoare în lumea aceasta . Vreau sa spun că, dacă traieşti într-o lume plină de politicieni şi publicitate, în mod evident ai parte de o mulţime de înşelăciune."

                                                                                        Kenneth Koch

"Democraţia nu va mai putea să funcţioneze atâta timp cât politicienii de doi bani vor continua să se considere ca o rasă aparte."

                                                                                     Frank Field

”Politicienii, asemenea scutecelor, trebuie să fie schimbaţi în mod regulat, din aceleaşi motive.”

                                                                                    Autor anonim

”La dracu, nu am votat niciodată pe nimeni ; întotdeuna am votat împotrivă.”

                                                                                  

                                                                                   W.C. Fields

”Trăim într-o lume în care politica a înlocuit filozofia.”

                                                                                     Martin L. Gross

“Pentru a deveni un stăpân , politicianul pozează ca un servitor.”

                                                                                    Charles de Gaulle

”Politicienii sunt toţi la fel .Ei promit să construiască un pod chiar dacă nu există un râu peste care să treacă acesta.”

                                                                                      Nikita Hrusciov

                                                                 SELECŢIE GELU DRAGOŞ

Read more: http://godessdiana88sex1.blogspot.com/2009/07/politicieni-politica-si.html#ixzz21EqswSrt

EDITORIAL - Politicieni din România, treziţi-vă!

Alocaţia copiilor – singura sursă de venit pentru 32% din gospodăriile din mediul rural!

     World Vision România arată că România Europeană ( membră UE) a anului 2012 are grave probleme în ceea ce priveşte structura demografică, educaţia, cultura generală a locuitorilor de la sate şi potenţialul de dezvoltare pe viitor a acestora.

        Acelaşi studiu arată că aproximativ 32% dintre gospodăriile din mediul rural nu au nici o sursă de venit în afara alocaţiilor pentru copii (alocaţii financiare de domeniul ridicolului faţă de ţările serioase din UE), ceea ce face ca pentru un număr tot mai ridicat de copii, familiile să facă eforturi disperate în acoperirea unor nevoi de bază: mâncare, îmbrăcăminte, studiu. Te întrebi justificat dacă este normal ca aceşti tineri ai satelor să fie exploataţi de părinţi, cum se întreabă aceeaşi sursă. Nu mai vorbim de faptul că satele româneşti sunt într-un proces de îmbătrânire şi depopulare cum nu s-a văzut nici în timpul celui de-al doilea război mondial, perioadă grea pentru România.

        Cercetarea amintită ne mai spune că mamele pleacă din lipsa banilor mai mult în străinătate decât taţii, iar educaţia copiilor rămaşi în grija acestora şi a... bunicilor suferă din mai multe puncte de vedere, inclusiv psihologic, educaţional. Vă mai miraţi că sub 50% au luat absolvenţii de liceu bacalaureatul?! Vă mai miraţi de rezultatele slabe de la testările naţionale?!

      Eu, în nedumerirea mea, stau şi mă întreb până la urmă ce fel de propoziţie a fost, subiectivă sau predicativă? Pentru că nu pot să merg "cu ziua" dacă nu ştiu lucrul acesta "dottore"...

                                                                    Gelu Dragoş

TÂRGURILE DE ORICE FEL SE POT DESFĂŞURA DAR "ZILELE" UNEI OARECARE LOCALITĂŢI, NU!!!

În ultimii ani s-au constituit în aproape  toate oraşele şi comunele din România unele evenimente denumite "Sărbătoarea" sau "Zilele" unei oarecare localităţi sau ale altor elemente din mediul înconjurător. Aceste manifestări cu substrat diversificat pe toate planurile, (cultural , artistic, comercial, politic, agricol etc), promovează personalităţi şi bunuri materiale şi financiare din domeniile menţionate mai sus, la fel cum o fac toate târgurile şi pieţele, ba mai mult "îi evidenţiază  şi pe cei mai sus-puşi în plan social şi politic”.Că doar de aceea s-au constituit astfel de evenimente!. Însă unele"Zile" şi "Sărbători" nu s-au mai ţinut într-o localitate oarecare din motiv că nu sunt fonduri pentru aşa ceva. Se ştie faptul că la astfel de "afaceri"vin valuri şi valuri de comercianţi care îşi înstaleză tarabe,dughene, corturi sau alte "improvizaţii imobiliare", din care îşi vând  produsele comerciale sau de altă natură. Sigur că de pe urma acestor îndeletniciri, autorităţile locale sau judeţene beneficiază de ceva substanţial ,(chirie pe spaţiu, taxă pe produse,etc,).Vedeţi că astfel se pot obţine unele fonduri cu care putem invita artişti care să ne cânte şi chiar politicieni care să ne" încânte " cu noi promisiuni. Dacă cei pe care dorim noi să-i chemăm,vor percepe o taxă prea mare pentru "buzunarele " oficialilor locali sau judeţeni, sigur că-i putem refuza invitându-i pe cei care ne pot cânta şi încânta pe bani mai puţini. Poate că dacă nu "pică " ceva sau dacă nu"picură" nimic în plus legat de aceste evenimente, aproape nimeni nu se leagă să le organizeze.

Politicienii, cu sau fără..."mască" de credincioşi

 POLITICIENII (MINIŞTRI, DEPUTAŢI, SENATORI, PREŞEDINŢI DE JUDEŢE, PRIMARI) CU SAU FĂRĂ ..."MASCĂ" DE CREDINCIOŞI
S-a auzit şi se va mai auzi în "ŢARA CODRULUI" că Guvernul a alocat şi va aloca sprijin pentru întreţinerea, renovarea sau îmbunătăţirea unor instituţii cum ar fi: prefecturi, primării, case de cultură, cămine culturale, şcoli de diferite profile, case de tip familial, etc. Pentru toate aceste lucruri binenţeles că s-au făcut demersuri de domnii cu funcţii menţionate în titlul acestui material. Însă aceştia poate că uită de pe o zi pe alta faptul că în 24 de ore, fie în timpul zilei sau pe timp de noapte  trec nu numai pe lângă instituţiile menţionate mai sus ci şi pe lângă biserici (în cazul în care nu asistă la slujbele care se săvârşesc în aceste edificii sfinte). Poate fi numit politician adevărat şi cu frică de Dumnezeu (fie ministru, deputat ,senator, preşedinte de judeţ, primar, etc) cel care prin demersurile sale a reuşit sau va reuşi pe lângă întreţinerea, renovarea sau să aducă alte îmbunătăţiri ale unor obiective cum ar fi: prefecturi,primării,case de cultură, cămine culturale, şcoli de diferite profile şi a unor obiective cum ar fi: bisericile şi casele parohiale, cu anexele aferente acestora.
   Dacă toate aceste realizări se înfăptuiesc numai prin "mila" enoriaşilor, înseamnă că această milă este fără..."PUTERE", dusă până la extreme, prin politicieni (miniştri, preşedinţi de judeţe, deputaţi, senatori,primari) cu sau fără "mască" de ...credincioşi.
             
                                                                      VASILE DAN MARCHIŞ

A început circul!

 Ce bine este fără televizor măcar câteva ore! Din respect pentru „Ziua Pământului” dar şi datorită faptului că ieri aproape toată ziua nu a fost electricitate în Chioar, ne-am odihnit de „tembelizor” şi tare bine a fost. Azi dimineaţă verificând dacă este curent electric sau nu cu telecomanda, pe cine credeţi că am văzut la TV?! Da, aţi ghicit, pe Elena Udrea şi Silviu Prigoană, prima făcându-i loby celui de-al doilea pentru Primăria generală a capitalei. Dar parcă mai ieri îi ameninţa Prigoană pe pedelişti că trece la partidul lui Dan Diaconescu în emisiunea lui Turcescu?! Dar vorba lui nevastă-mea, asta a fost săptămâna trecută. Ce? Sorin Frunzăverde nu a fost membru fondator la PDL şi acum a trecut la liberali?!

      Dacă m-a şocat cumva plecările din ultima vreme din politică, cea mai lipsită de bun simţ este cea a fostului vicepreşedinte UNPR, Cristian Popescu PIEDONE, care n-are nimic de-a face cu caracterul personajului jucat de Bud Spencer, nici măcar la fizic, Piedone al nostru având probleme cu deplasarea, cu prostata şi cu...memoria.

      Dragi români, nici modul „cu braţele deschise” ale USL-ului de a-i primi pe aceşti „traseişti” sau dezertori nu e corect şi în regulă, motiv pentru care mă felicit că nu-i agreez prea tare. Dar în ţara asta, oare cine îi iubeşte cu adevărat pe politicieni?! Românii sunt nişte oameni inteligenţi şi răspund cu aceleaşi sentimente pe care şi politicienii le au faţă de alegători şi românul de rând după ce se văd în Parlamentul României.

    Până în 1o iunie o să aveţi parte de multe „plecări” şi „sosiri”, regăsiri ale politicienilor, de promisiuni electorale care mai de care mai fanteziste, va curge mult lapte prin Carpaţi şi Câmpia Română, veţi primi felicitări şi calendare, pixuri, găleţi, orez şi zahăr de la ajutoare, vi se va introduce gazul în comună, apa, imediat după ce vor fi aleşi, vor creşte salariile şi se vor crea noi locuri de muncă foarte bine plătite iar dacă occidentalii ar crede măcar 2% din toate aceste minciuni gogonate ale „catindaţilor” noştri, aceştia s-ar înghesui la graniţă să vină în România, de bine ce va fi!

     Români, circul a început! Pe afiş sunt nume unul şi unul! Minunaţi-vă, dar nu-i aplaudaţi!

                                                                                Gelu DRAGOŞ