Moara lui Gelu

sâmbătă, 2 iulie 2022

Evenimentele zilei de 2 iulie 2022

1504: Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, devine domn al Moldovei. Va domni până în 1517 și va fi succesat de fiul său, Ștefăniță Vodă - FOTO.

1644:

Bătălia de la Marston Moor: forțele Parlamentului englez au obținut o victorie decisivă împotriva regaliștilor, în cadrul Războiului civil englez (1642-1646).

1838:

A apărut, la Brașov, Foaie pentru minte, inimă și literatură, publicație condusă de George Barițiu, supliment literar al „Gazetei de Transilvania".

1853:

Armata rusă invadează Turcia; începutul războiului din Crimeea.

1881:

Președintele SUA James A. Garfield a fost rănit prin împușcare și a murit în urma rănirii în data de 19 septembrie.

1888:

Ion Luca Caragiale este numit director al Teatrului Național din București.

1923:

Accidentul feroviar de la Vintileanca, soldat cu zeci de morți și răniți.

1934:

Noaptea cuțitelor lungi se termină cu moartea lui Ernst Röhm.

1937:

Piloții americani Amalia Earhart și Fred Noonan, care au încercat să zboare în jurul lumii, au fost dați dispăruți deasupra Oceanului Pacific.

1964:

Președintele american Lyndon B. Johnson a promulgat Legea Drepturilor Civile, prin care se interzicea segregarea în școli, locuri publice și la angajare.

2002:

Bancherul american Steve Fossett a devenit primul om care a călătorit singur, nonstop, în jurul lumii într-un balon.

2005:

La Londra și în alte orașe au avut loc concertele maraton Live 8, destinate să aducă în prim-plan problema sărăciei din Africa, cu doar 3 zile înainte de debutul summit-ului G8 de la Edinburgh.

Celebrări 2 iulie

1877:

A fost născut Hermann Hesse.

1926:

A fost născut Octavian Paler.

1862:

A fost născut William Henry Bragg.

1954:

A fost născut Ion Holban.

1923:

A fost născut Wislawa Szymborska.

Comemorări 2 iulie

1961:

A murit Jean Jacques Rousseau.

2008:

Sursa: Wikipedia

vineri, 1 iulie 2022

Zilele trecute am fost într-un sat maramureșean, la un eveniment care adună lume multă. Am avut prilejul să discut și cu oameni lătureni despre una, despre alta. Realitatea are o altă înfățișare când îi treci pragul. Din vorbă în vorbă, am ajuns la criza brațelor de muncă pentru nevoia satelor. Acum, vara, pe vremea coasei, ierburile în mare parte sunt necosite. Se întâmplă lucruri ciudate. Proprietarii de ierburi plătesc ziua de coasă, uscatul fânului și este greu să găsești pe cineva să-l folosească. Un bai mare, pentru viața omului de la țară. O stare de fapt căreia, deocamdată, nu-i văd o rezolvare. Eu mă refer la Maramureșul Istoric. Nu-i cine lucra. Lipsește motivația, dar și oamenii. Pe această temă, fel și fel de teorii ne împuie capul. Îți trebuie minte limpede, și păreri hotărâte, să poți locui liniștit într-o teorie.

Unele rămân mereu suspendate ca liliecii de podul bisericii. Nu-i o noutate, o vedem cu ochiul liber, mașinăriile moderne au simplificat munca omului. Ceea ce nu este rău. Între timp, omul s-a înstrăinat de munca pământului. Am crescut într-o zonă în care nu erau oameni leneși. Cei care se mai lăsau pe obadă, nu scăpau de gura lumii. Vorba dojenitoare avea efect, că rușinea se aprindea în obraji la mulți. Prin satele Maramureșului, nu departe în timp, se prețuia omul lucrător, harnic și apoi frumusețea. Se credea că omul trăiește după muncă, nu după înfățișare. Dacă se întâlnesc toate însușirile într-un singur om, asta aparține norocului și demnității. Acum rolurile, prioritatea însușirilor s-au schimbat, semn că trăim într-o lume și ea schimbată.

Fuga de muncă a devenit un vector dăunător în ultimii ani. Îmi aduc aminte că a apărut un slogan plăcut leneșilor: te uiți și câștigi! Adică stai în fotoliu, și banii îți vin pe horn. Apoi la noi au mai fost Caritasul, amăgirea, escrocheria, care întrupau himera banilor. Locurile de muncă au fost transformate în șomaj. Mai ales în ultima vreme, cu pandemie, alte crize și război. Simplele mele observații sunt desprinse din frământări care au cuprins țara. Ne aducem aminte câte probleme a creat Grecia Uniunii Europene. Premierul elen, de atunci, alerga pe la curțile europene pentru a cere bani. Țara o ducea greu. Când a ajuns la Berlin, fosta doamnă cancelar i-a oferit sfaturi, cam dure, și nu bani. Doamna de la Berlin i-a spus demnitarului care umbla cu mâna întinsă: Apucați-vă de muncă! De dimineața până seara. Numai munca salvează țara!

Chestiunea muncii este extrem de serioasă. Preocupă Europa în multe feluri. Chiar mitul neamțului, care are un ceasornic în creier, se cam spulberă. Germania cheamă români, și alte neamuri, la cules de sparanghel. Doamna cancelar, fără să ne explice, se referea și la propriul ei popor. Toți știm că, în mare parte, pricina pentru care munca a încetinit în biografia multor oameni o reprezintă banii. De când cu deschiderea lumii, munca a putut fi apreciată altfel. Un om din satul unde am fost recent îmi spune direct: mă duc în Italia, lucrez trei luni, câștig bani buni, mă întorc acasă și pot domni nouă luni. Când mi se gată banii o iau de la capăt. Eu nu mă duc slugă în sat, la unul și la altul, pentru o sută de lei pe zi.

Ce poți să zici? Omul e stăpân pe munca lui.

Moment liric la Mireșu Mare la aniversarea a 81 de ani a acad. Ion POP

Ion Pop (n. 1 iulie 1941, Mireșu Mare, Maramureș, România) este un profesor universitar, teoretician al avangardei literare, poet, critic și istoric literar român.

Ion Pop este criticul al cărui destin se leagă de existența revistei Echinox. A condus revista timp de 17 ani (1969-1973 în calitate de redactor șef, 1973-1986 în calitate de director al publicației). O perioadă întinsă în care, alături Marian Papahagi, Ion Vartic și alții, a contribuit la formarea a câtorva generații de scriitori.

Opera

Poezie

A debutat cu versuri în revista Steaua, (1959). A debutat editorial cu Propunere pentru o fântână, (1966), volum urmat de Biata mea cumințenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele și uitarea (1985), Amânarea generală (1990).

„Echinox”. Vocile poeziei, Cluj, Editura Tribuna, 2008
Critică literară

Criticul literar îl găsim în Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generații (1973), Transcrieri (1976), Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei (1980), Lucian Blaga, universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993), Recapitulări (1995), Pagini transparente (1997), Ore franceze, Ajournement general (1994).

Traduceri

A tradus din Georges Poulet, Conștiința critică (1979) și Jean Starobinski, 1798 emblemele rațiunii, volum apărut în 1990.

Volume colective

O lucrare pe care a coordonat-o este Dicționar analitic de opere literare românești, vol. I-IV (1998-2003), ediție definitivă (2007).

Afilieri

Membru al Academiei Române
Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Premii și distincții

Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1979, 1985, 2001)
Premiul Academiei Române (1985)

Decorații

Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

Legături externe

Sursa: WIKIPEDIA

Gheorghe Piperea: „Știți ce mă intrigă? Lipsa cvasitotală de reacție a celor 8 milioane de viitori pensionari.”

Sunt 8 milioane de asigurați la fondurile de pensii administrate privat (Pilon II). Sunt 88 de miliarde de lei acumulați în aceste fonduri, iar statul vrea să le dea și mai mult, ridicând procentul de prelevare din CAS de la 3,5 la 4,5 %. Sunt 7 societăți-administratori “privați” ai acestor fonduri de pensii. În aceste societăți lucrează câteva sute de persoane, care încasează comisioane și bonusuri de câteva sute de milioane anual. Din această postură, de vătaf pe 88 de miliarde de lei, cele 7 entități fac legile, cutumele și jocurile în această țară. Folosesc pentru asta experți, influenceri și politicieni de teapa lui Cîțu. Controlul și supravegherea activității lor sunt tot atât “eficiente” pe cât au fost în cazul băncilor abuzive, incorecte și recalcitrante din anii ante-plandemici. Sau pe cât sunt acum în cazul serviciilor secrete, care fac justiție prin delegare și protocoale, alegeri electorale în locul nostru, afaceri sub acoperire, cloud guvernamental și spionaj digital al cetățenilor, colectare de date biometrice ale populației (nu uitați că cifrele umflate ale plandemiei erau fabricate de sistemul digital creat și gestionat de sts) și “politici” sanitare, legi și câte și mai câte.

E, și se întâmplă ca din această postură vătafii fondurilor de pensii să piardă procente mari din averea celor 8 milioane de viitori pensionari (8% din 88 de miliarde înseamnă cca 7 miliarde de lei), dând vina pe plandemie și pe Putin – doar că, ce să vezi, o “investiție” de cca 350 de milioane a fost plasată de aceiași vătafi în … obligațiuni (bonduri) emise în România de o bancă rusească, bancă din care Statul român s-a retras, lăsând obligațiunile respective cu valoare zero: nimeni nu mai vrea să le cumpere, nimeni nu mai speră să fie achitate la scadență (cu ce? cu ruble?).

Se mai întâmplă ca din acel purcoi de bani, directorul unuia dintre cei 7 vătafi, plus acoliții săi și membrii grupului său infracțional, să fure, prin cca 800 de acte materiale dispuse pe câțiva ani, vreo 4 milioane de euro. Un mizilic veți spune… Dar ce se poate spune despre defectuozitatea unui sistem care permite să treacă neobservate și nestăvilite atât de multe sute de furtișaguri, așa cum apa trece prin ciur? Dar despre încrederea în acest sistem? Mai poți fi convins că bănuții tăi de pensie “privată” sunt în siguranță la asemenea vătafi? În depozitele unor bănci atât de “atente”? Care îți blochează banii în cont pentru omisiunea de a “actualiza” datele cu caracter personal din 6 în 6 luni, dar nu pot sesiza la timp 800 de furtișaguri din cont, vizibile din avionul BNR sau din super-sonicul ASF (foarte atent și onest și în cazul falimentului City Insurance, de altfel)?

Știți ce mă intrigă? Lipsa cvasitotală de reacție a celor 8 milioane de viitori pensionari.

Am scris aseară aici despre cazul celor 800 de furturi comise de lupul – paznic la oi. A trecut aproape neobservat. Am vorbit pe temă ieri la două televiziuni. Am vorbit despre caz și atunci când a apărut, în urmă cu 6 săptămâni (arestarea lupului s-a produs după o lună și jumatate de la constatarea faptelor, suficient de târziu pentru ca corporațiile implicate să își șteargă urmele și responsabilitatea).

Nicio reacție. În mod normal, în Franța, Italia sau Spania, un astfel de caz ar fi scos lumea în stradă.

În mod normal, oamenii ar fi trebuit să își retragă imediat banii din aceste fonduri (useriștii și Cîțu v-au “învățat” că sunteți proprietari pe pensia voastră “privată”, că amintiți, nu?).

Nicio reacție, în ciuda pierderii celor 7 miliarde, relevată de-abia ieri de presa main-stream.

Administratorii “privați” nu sunt demiși, mu sunt sancționați. Dimpotrivă, primesc bonusuri și se laudă cu asta, prin conferințe și texte de PR publicate prin ziare financiare. Politicienii, la rândul lor, își bat joc de populație cu “compensări” la prețul carburantului, de 25 de bani, care nu vor fi acordate curând, căci softul e scump. Și măresc taxele și impozitele și fluviul de bani către cei 7 vătafi.

Iar populația ignoră, hipnotic, că tigrul e în odaie. Că turma e păzită de lupi hămesiți și cinici. Și de hiene.

Când ex-ciuma roșie încerca să pună mai multă ordine în acest domeniu, să ofere populației opțiunea pentru fondurile publice și să reducă bonusurile și comisioanele vătafilor fondurilor de pensii, a ieșit război. Așa era dă driapta. Primul lucru pe care l-a făcut guvernul Orban I, cu Cîțu ministru de finanțe (cu bani în conturi secrete, off shore, de la consultanții/băncile de investiții cu care cei 7 vătafi și-au aranjat apele, național și global), a fost să emasculeze acel act normativ, care impunea, btw, și o taxă specială pe profiturile excepționale ale băncilor. Totul, cu acordul fabricat al celor mai guralivi dintre cei 8 milioane de viitori pensionari, care au fost convinși că Dragnia le fură pensiile. Iată că pensiile ne sunt furate, dar nu de politicieni de stânga ratați, ci chiar de administratorii “privați”.

Autor: Gheorghe Piperea

Inspector școlar general adjunct nou și director nou la Casa Corpului Didactic Maramureș

La data de 01 iulie 2022, încetează detașarea în interesului învățământului a domnului profesor Pop Vasile Grațian în funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Maramureș.

Prin Ordinul ministrului educației, domnul profesor Filip Dan Andrei este numit, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, începând cu data de 01.07.2022.

În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 4.159/30.06.2022, la data de 01 iulie 2022, încetează detașarea în interesului învățământului a doamnei profesoare Konta Doina Terezia în funcția de director la Casa Corpului Didactic Maramureș.

Prin Ordinul ministrului educației, domnul profesor Simion Florin-Mihai este numit, prin detașare în interesul învățământului, în funcția de director la Casa Corpului Didactic Maramureș, începând cu data de 01.07.2022.

GDL

Cod galben pentru mai multe localități maramureșene

Atenționare cod galben s-a emis pentru această seară, până la ora 23,oo pentru mai multe localități din Maramureș. Conform meteorologilor, se vor semnala averse, descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului, izolat grindină de mici dimensiuni.

Localitățile vizate de atenționarea meteo sunt: Baia Mare, Baia Sprie, Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare, Ulmeni, Tăuții-Măgherăuș, Copalnic-Mănăștur, Mireșu Mare, Satulung, Recea, Dumbrăvița, Suciu de Sus, Cupșeni, Cernești, Lăpuș, Fărcașa, Remetea Chioarului, Valea Chioarului, Groși, Ardusat, Coroieni, Groșii Țibleșului, Săcălășeni, Coltău, Vima Mică, Gârdani, Sălsig, Coaș, Boiu Mare.

Laurențiu CRISTIAN

Harmony

Dacă turneul de Grand Slam de la Wimbledon se desfășoară fără să se acorde puncte (fiindcă sunt excluși jucătorii ruși), deci se joacă numai pe bani, dați-mi voie să am și eu, ca spectator, un criteriu: jocul de plăcere. Urmăresc acele meciuri în care jucătorii nu sunt disperați, crispați, morți după câștig, încărcați de calcule anterioare și de complexe sau motivații excesive, precum Halep, marea Halep, care nu a învățat nici până acum să joace de plăcere! Toate sportivele au feminitate, numai ea arată ca un luptător de categorie mijlocie mică, gata parcă să practice cu racheta kickboxer, nu tenis! De ce? Fiindcă ea nu are concept național, nu reprezintă România, nu a reprezentat-o niciodată (vezi cazurile de refuz la Olimpiade), ci se reprezintă pe sine, banii ei și investițiile de la Constanța, care sunt anunțate ca falimentare. Toți banii pe care i-a câștigat, milioane, se vor duce de râpă, ca și în cazul celorlalți milionari proști din țară, fiindcă asta este soarta banului, să se rostogolească, așa, ca și mingea de tenis, care nu se duce unde vrei, ci se lovește de fileu sau iese afară! Nejucând de plăcere, ea nu e în stare să facă meciuri memorabile, ca Sorana Cîrstea, de pildă, o artistă a tenisului (păcat că în turul doi a pierdut un meci pe care îl avea în mână!), care consideră că nici vârsta, nici locul în clasament nu sunt importante. Ci forma momentului, pofta de joc.

Un meci memorabil a fost cel dintre Serena Williams (40 de ani) și franțuzoiaca Harmony Tan (24 de ani). O super campioană cu o debutantă, la primul meci din carieră pe tabloul principal, deci fără palmares, aflată pe locul 115 WTA, față de Serena care este scoasă din topul WTA, fiindcă ea nu a mai participat la un joc oficial de un an. Și acum, la Wimbledon, turneu la care deține 7 titluri!, și-a făcut reintrarea, voia să reintre în circuit, să arate că este încă bună, capabilă de surprize. Și, într-adevăr, a arătat că este o mare campioană. Cu ea, cu stilul ei, cu loviturile ei inconfundabile, deodată parcă s-au aprins toate luminile de la Wimbledon și ale tenisului mondial. Ce mare nevoie este de o asemenea jucătoare, o sportivă model! E un fenomen, categoric! I s-a oferit un Wild Card și a căzut la sorți să joace cu Harmony Tan, de care nu auzisem, nu am văzut-o jucând vreodată. Ea nici pe internet nu este prezentată cu vreun palmares. Marele ei palmares este că a învins-o acum pe Serena, într-un meci maraton, de peste trei ore, încheiat cu rezultatul: 7-5, 1-6, 7-6, terminat cu un super-tiebreak, în care șansa i-a surâs. După setul 2, câștigat lejer de Serena cu 6-1, credeai că setul decisiv va decurge la fel. Dar Harmony a întors toate calculele. A jucat ca în primul set, ca o jucătoare de pe altă planetă. Serena și-a pus la bătaie toate loviturile măiestre care fac frumusețea acestui sport, dar n-a găsit soluția să o învingă decisiv pe Harmony. Harmony a luptat nu ca un om, ci ca o vietate supranaturală, alergând de o parte și de alta a terenului și scoțând mingi… imposibile! A fost un miracol. Așa cum miracol a fost și Emma Răducanu acum doi ani, când a câștigat US Open și nimeni nu-și explică de ce după acest succes, nu a mai reușit nimic. Nici Harmony nu o să mai reușească, fiindcă de aceea miracolul este miracol, ca să nu se repete, ca să fie unicat.

Ce înseamnă miracol? În setul decisiv, Serena a servit pentru câștigarea partidei la scorul de 5-4, apoi a salvat o minge de meci în al 12-lea game și a condus cu 4-0 în super-tiebreak, dar a pierdut cinci puncte la rând și zeul minunilor i-a oferit lui Tan… Victoria. Și cât de ușor ar fi putut câștiga Serena! Dar nu a putut trece de miracol, de Imprevizibil. Ea crede că în final a avut un hop mental. Toate i-au surâs, dar zeul Hazard a decis altfel.

Nu am cuvinte cât de bine s-a prezentat Serena. Jocul ei a fost de mare clasă, minus deplasările. Loviturile ei măiestre nu au putut compensa imobilitatea, nici face față deplasărilor de Ariel ale lui Harmony și scurtelor ei tăiate.

Cu jocul pe care l-a arătat, Serena putea să învingă orice jucătoare din circuit. Pe oricare. Și pe Iga Swiatek. Dar nu pe Harmony. Fiindcă Harmony face parte din ceata îngerească, a miraculoșilor, care joacă tenis de plăcere.

Într-un turneu de Grand Slam, cele mai frumoase sunt meciurile din primele trei tururi, când se petrec surprize, când pot apărea fenomene ca Harmony. Apoi totul devine stas, previzibil. Și Harmony, și Serena, au fost învingătoare, au arătat tot ce poate fi mai frumos la omul care joacă tenis. Păcat că turneul se desfășoară acum fără Serena.

Grid Modorcea

Petru Jipa: Evoluție pentru involuție…

Elev fiind am învățat să și chiulesc de la școală, dar asta pentru a merge la film. Într-o săptămână am văzut două filme care mi-au schimbat nivelul de percepție al acestei lumi. Primul film s-a numit „Ultimul Țărm” un film făcut după romanul lui Nevil Shute în 1957. Acest film se încadra ca fiind post-apocaliptic și științifico-fantastic. Poate dacă regizorul Stanley Kramer ar fi știut ce se întâmplă astăzi îl definea ca posibil real-politic. O poveste care are loc într-un viitor după terminarea celui de-al Treilea Război Mondial. Un conflict care a devastat emisfera nordică, poluând atmosfera cu precipitații nucleare ce au distrus viața în această zonă. Singurul țărm în care mai exista viață era în emisfera sudică îndepărtată, undeva în Australia, dar norul radioactiv se îndreaptă și spre ei. Al doilea film se numea „Întoarcerea Acasă”. Un film în regia Hal Ashby după o povestire de Nancy Dowd în care sunt arătate ororile unui război inept. Ofițerii întorși acasă din Vietnam: unul mutilat fizic, altul mutilat sufletește. Dar eu nu vreau să povestesc aceste filme, cert este că mi-au lăsat un gust amar pe buzele mele însetate de frumos. A fost pentru prima dată când am sărit din copilărie într-o lume posibil reală a răutăților și morții. Știu…! Bastilia a fost dărâmată, dar în Colosseum încă se mai aud aplauze. Omul animal…? Nu, omul un tăciune care arde mocnit cu speranța unei vieți frumoase.

Maxima lui Leibniz în care am trăi în cea mai bună lume posibilă, rămâne doar acceptată de filosofi. Întrebarea care rămâne este dacă această lume se îndreaptă spre bine sau spre rău. De la descoperirea focului la roată, apoi de la automobil la binefacerile aviației am ajuns la computere și internet. Fiecare revoluție industrială a fost pusă în slujba omului. Astăzi ele sunt așezate în distrugerea omului. Inventăm, inventăm, vorba maestrului Arghezi suntem „născocitori” dar nu știm încă să născocim pacea și iubirea. Repet, poate din această situație se aud aplauzele în „Colosseum”. Un psiholog francez găsește toată această epidemie de pesimism din spațiul public ca fiind datorată presei. Jacques Lecomte spune: „Atentatele, șomajul, criza economică dau impresia generală că totul merge din ce în ce mai rău și că lumea e gata-gata să sară în aer. Dar realitatea e cu totul alta: în ultimele câteva decenii, pe ansamblul globului, sărăcia, analfabetismul și bolile au regresat mai mult ca oricând. Și violența cunoaște de mai multe secole un declin inexorabil. A spune că lumea merge mai bine nu înseamnă că merge bine.”

Are dreptate, drumul străbătut a fost greu, dar parcă cineva ne oprește din drum, de la Neanderthal la primi-genius am ajuns la vechea meteahnă a omului, cruzimea, nevoia de violență. Latini au spus: „Homo homini lupus est”. Omul este lup pentru el însuși și asta știm de la Plaut (195 Î. Ch.) nu s-a schimbat nimic. Dar și filosoful Thomas Hobbes avea dreptate în lucrarea „Despre cetățean”: „Imparțial fiind sunt două vorbe adevărate: că omul este un fel de zeu pentru om; iar și că omul este lup pentru om”. Tot el spune: „Războiul tuturor împotriva tuturor”.

În memoriile cancelarului Helmut Kohl, volumul al doilea vorbește despre dificultățile pe care le-a avut cu Franța și Anglia atunci când a vrut să facă reunificarea. Dar ce să mai spunem când un războiul de o sută de ani a fost între aceste țări? De unde apare răutatea, din ce întuneric se naște? Dacă în 1962 atunci când în Cuba URSS a încercat amplasarea de rachete balistice cu încărcătură nucleară capabile să lovească SUA, astăzi opinia publică s-a obișnuit cu astfel de situații. Atunci conducătorii națiunilor erau mult mai deștepți să înțeleagă pericolul. Astăzi nu mai îngrijorează pe nimeni, devenim inerți și ne lăsăm conduși spre un război nuclear devastator. Marele savant Albert Einstein a fost întrebat: Domnule profesor cum va fi al treilea război mondial…? Marele profesor a răspuns: Nu știu, dar știu sigur că în al patrulea ne vom lupta cu bâtele.

Dar să încercăm să lucrăm cu materialul clientului. Paul Craig Roberts (fost profesor de economie și înalt funcționar guvernamental) vorbește despre situația la zi din America: „În timp ce țicniții și corupții care formează Partidul Democrat și presa scrisă și televizată din SUA se încăpățânează să pretindă că Russiagate e reală, o amenințare foarte concretă vine din Rusia, China, Corea de Nord și Iran. Amenințarea se ivește pentru că Unchiul Sam s-a angajat ca niciuna din aceste țări să nu creadă în sinceritatea sa. Guvernele din cele patru țări au înțeles că tot ce spune e minciună. În plus, aceste țări au învățat că Unchiul Sam nu acceptă ca ele să fie suverane și că le dezaprobă până și existența. Fiecare din aceste patru țări face obiectul unor sancțiuni care urmăresc răsturnarea guvernelor lor și le forțează să se supună voinței Unchiului Sam. Am fost întotdeauna surprins de cretinismul profund de care dau dovadă guvernele polonez și român, acceptând să găzduiască rachete. Nu e nicio îndoială că funcționarii polonezi și români au luat mită și că au uitat că morții nu cheltuiesc bani. Puteți să pariați pe propria voastră viață că rușii nu vor permite folosirea acestor arme la frontierele lor în momentul în care există puternice tensiuni între Occident și Rusia. Unchiul Sam și vasalii săi europeni corupți sunt pe cale să sape mormântul lumii occidentale, o splendidă eliberare pentru restul planetei”.

Autor: Petru Jipa

Sursa: ziarulnatiunea.ro

Foto/Gluma zilei - Confuzie sau neînţelegere?

25 de ani de „parteneriat strategic” între România și SUA

Cu mare fast, Parlamentul României serbează 25 de ani de ”parteneriat strategic” cu Statele Unite ale Americii. Acest ”parteneriat strategic” a fost văzut și este încă celebrat propagandistic ca fiind cel mai mare avantaj obținut de România după revoluție.

BUCUREȘTI, 28 iun -Sputnik. Ce a însemnat acest ”parteneriat strategic” pentru România? ”Parteneriatul strategic” a însemnat ”șansa” ca militari români să moară sau să fie mutilați în războaiele Statelor Unite. Pentru bugetul României a însemnat ”oportunitatea” de a plăti salarii mai mari și apoi pensii speciale, de veterani de război, militarilor români participanți în războaiele Americii.

O oportunitate unică a fost cheltuirea a miliarde de dolari, din bugetul de stat, pentru dotarea tehnică și antrenarea armatei române, exclusiv de pe piața, mai scumpă, chiar și când e ”second hand”, americană.

De asemenea, ”parteneriatul strategic” a fost și facilitatorul unei….odihne a ochilor. România și-a odihnit ochii când s-au dat ”tunuri” strategice, precum Bechtel sau RMGC, în care miliarde de dolari au părăsit România pentru economia americană.

De altfel ”parteneriatul strategic” nu a reușit să rezolve problema vizelor de SUA decât pentru banii României. Aceștia nici nu au mai avut nevoie de ”interviu la ambasadă” ca să își ia zborul din bugetul românesc în buzunarele americane.

Cetățenii români, ai căror conducători serbează acum triumfalist acest ”parteneriat strategic”, sunt în continuare discriminați de către ”partenerul” american, fiind tratați diferit față de ceilalți cetățeni europeni și supuși umilințelor venite din partea funcționarilor de la ambasadă.

De altfel în acești 25 de ani de ”parteneriat strategic”, un bun beneficiar a fost ambasada SUA. Ambasadorii americani au putut face lobby liniștiți și unii dintre ei, cum ar fi ambasadorul Mark Gittenstein, care a ocupat după încheierea mandatului niște bine plătite sinecuri (de către statul român) la fondul Proprietatea, s-au putut declara mulțumiți din punct de vedere financiar.

Cât despre Ambasada în sine, este un secret al lui Polichinelle, că aceea este cea mai importantă instituție din România, unde se iau deciziile cu adevărat importante.

În timpul ședinței festive, sigur fără să intenționeze să aducă un afront ”partenerului strategic”, președintele Senatului, Florin Cîțu, a vorbit despre sacrificiile economice făcute de România de dragul Statelor Unite, inclusiv prin refuzul unor investitori neagreați de americani.

Relevantă în acest sens este povestea terminării reactoarelor 3 și 4 ale centralei atomice de la Cernavodă, unde după 9 ani de negocieri cu China, la ordinul SUA România a rupt acordul negociat și, în doar câteva luni, a semnat un acord cu Statele Unite.

Acord de 9 miliarde de dolari, pe care România îi va împrumuta de pe piața bancară americană ca să nu piardă ”partenerul strategic” banii din dobânzi.

Desigur, toți suntem acum atenți la o altă realizare a „parteneriatului strategic”: proiectul nuclear pilot, cu ”micro-centrale” nucleare, unde SUA este ”partener strategic” și România este…cobai.

Un rol important în acest ”parteneriat strategic” a fost cel al investițiilor culturale, căci SUA nu se găsește între primele 10 state care au investiții economice în România. Și nici pe locul 11, și nici pe locul 12, ci pe locul 16…

Însă indubitabil rolul investițiilor culturale ale ”partenerului strategic” este unul major: fără SUA, România nu ar fi avut o puternică mișcare LGBTQ+ și campanii după campanii de introducere a corectitudinii politice și a ideologiilor ”woke” în spațiul românesc.

În rezumat, acest ”parteneriat strategic” a însemnat îndepărtarea României de investitori și de piețe economice neagreate de către Statele Unite ale Americii, cum ar fi Rusia, China sau Iranul, subordonarea diplomației românești intereselor Washingtonului, până acolo încât România a devenit irelevantă din punct de vedere diplomatic, știut fiind că pe toate subiectele care contează România nu are altă poziție decât cea a Statelor Unite.

La sfârșitul ceremoniei din Parlament, resemnat cu rolul important al SUA în viața României, liderul unui presupus partid naționalist și suveranist a transmis americanilor: ”Vedeți că ați pus în România un președinte și un guvern ce nu doar că nu ne respectă pe noi, dar sunt atât de slabi încât nu vă ajută nici pe voi.” În definitiv, poate se îndură ”partenerii strategici” și îi dau lui…firmanul de domnie.

Sursa: bogdanduca.org

"Pledorie pentru fluturi şi cer" de Marin Rada, la a doua ediţie a volumului!

A IEȘIT DE LA TIPAR a doua ediție a volumului „Pledoarie pentru fluturi și cer” semnat de poetul Marin Rada.

Prefața este semnată de Constantin Voinescu, postfața de Ică Sălișteanu, referințe critice Petronela Apopei și Rosiianu I. Romeo.

Coperta este făcută de Florin Dochia, ilustrațiile îi aparțin pictoriței Carmen Mihaela Coca, tehnoredactarea Solticzki Adalbert.

Într-un avansat stadiu de tehnoredactare la Editura Ecreator sunt antologia „Vara emoțiilor” și un nr. special de revistă ce va ajunge în toate ambasadele, consulatele și centrele culturale ale României din Europa, alături de cele din țările de unde mai provin scriitorii incluși, Canada, SUA sau Qatar.

Acestea vot fi lansare la finele acestei luni, în deschiderea celei de-a XII-a ediții a Festivalului (Inter)național de Literatură ECREATOR și ÎNCĂ vă puteți înscrie la ele.

În diferite stadii de execuție sunt două cărți de poezie semnate de Claudia Brigita Pap, una de Lucia Virginia POP, alta de Ionescu Cioată.

De asemenea, în pregătire mai sunt o carte de istorie literară semnată de Valentin Lupea, una despre gimanstica ritmică semnată de fosta campioană și arbitru internațional Carmen Mihaela Coca, precum și cărți de critică semnate de Ica Salisteanu, Petronela Apopei, Nicolae Toma și Dragos Gelu.

Ioan Romeo ROŞIIANU

INVITAŢIE

Evenimentele vor avea loc de vineri, 1 iulie până duminică, 3 iulie, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj. Deschiderea oficială va avea loc vineri la ora 16, în prezența ambasadorului Republicii Armenia în România, Sergey Minasyan.

Festivalul va începe vineri, 1 iulie, cu un program de dansuri, meșteșuguri și costume tradiționale armenești, urmate de un atelier de caligrafie. La ora 18 va avea loc un concert extraordinar de duduk, susținut de Cosmin Rafael Bălean Band.

Programul zilei de sâmbătă cuprinde alte concerte, unul al surorilor Kasabian și altul al unui virtuoz al acordeonului, David Yengibarian.

Festivalul se va încheia duminică cu un spectacol de muzică klezmer cu formația Mazel Tov și un recital extraordinar al cunoscutei interprete Corina Chiriac, care va începe la ora 18.

C.L.