Harmony

 

Dacă turneul de Grand Slam de la Wimbledon se desfășoară fără să se acorde puncte (fiindcă sunt excluși jucătorii ruși), deci se joacă numai pe bani, dați-mi voie să am și eu, ca spectator, un criteriu: jocul de plăcere. Urmăresc acele meciuri în care jucătorii nu sunt disperați, crispați, morți după câștig, încărcați de calcule anterioare și de complexe sau motivații excesive, precum Halep, marea Halep, care nu a învățat nici până acum să joace de plăcere! Toate sportivele au feminitate, numai ea arată ca un luptător de categorie mijlocie mică, gata parcă să practice cu racheta kickboxer, nu tenis! De ce? Fiindcă ea nu are concept național, nu reprezintă România, nu a reprezentat-o niciodată (vezi cazurile de refuz la Olimpiade), ci se reprezintă pe sine, banii ei și investițiile de la Constanța, care sunt anunțate ca falimentare. Toți banii pe care i-a câștigat, milioane, se vor duce de râpă, ca și în cazul celorlalți milionari proști din țară, fiindcă asta este soarta banului, să se rostogolească, așa, ca și mingea de tenis, care nu se duce unde vrei, ci se lovește de fileu sau iese afară! Nejucând de plăcere, ea nu e în stare să facă meciuri memorabile, ca Sorana Cîrstea, de pildă, o artistă a tenisului (păcat că în turul doi a pierdut un meci pe care îl avea în mână!), care consideră că nici vârsta, nici locul în clasament nu sunt importante. Ci forma momentului, pofta de joc.

Un meci memorabil a fost cel dintre Serena Williams (40 de ani) și franțuzoiaca Harmony Tan (24 de ani). O super campioană cu o debutantă, la primul meci din carieră pe tabloul principal, deci fără palmares, aflată pe locul 115 WTA, față de Serena care este scoasă din topul WTA, fiindcă ea nu a mai participat la un joc oficial de un an. Și acum, la Wimbledon, turneu la care deține 7 titluri!, și-a făcut reintrarea, voia să reintre în circuit, să arate că este încă bună, capabilă de surprize. Și, într-adevăr, a arătat că este o mare campioană. Cu ea, cu stilul ei, cu loviturile ei inconfundabile, deodată parcă s-au aprins toate luminile de la Wimbledon și ale tenisului mondial. Ce mare nevoie este de o asemenea jucătoare, o sportivă model! E un fenomen, categoric! I s-a oferit un Wild Card și a căzut la sorți să joace cu Harmony Tan, de care nu auzisem, nu am văzut-o jucând vreodată. Ea nici pe internet nu este prezentată cu vreun palmares. Marele ei palmares este că a învins-o acum pe Serena, într-un meci maraton, de peste trei ore, încheiat cu rezultatul: 7-5, 1-6, 7-6, terminat cu un super-tiebreak, în care șansa i-a surâs. După setul 2, câștigat lejer de Serena cu 6-1, credeai că setul decisiv va decurge la fel. Dar Harmony a întors toate calculele. A jucat ca în primul set, ca o jucătoare de pe altă planetă. Serena și-a pus la bătaie toate loviturile măiestre care fac frumusețea acestui sport, dar n-a găsit soluția să o învingă decisiv pe Harmony. Harmony a luptat nu ca un om, ci ca o vietate supranaturală, alergând de o parte și de alta a terenului și scoțând mingi… imposibile! A fost un miracol. Așa cum miracol a fost și Emma Răducanu acum doi ani, când a câștigat US Open și nimeni nu-și explică de ce după acest succes, nu a mai reușit nimic. Nici Harmony nu o să mai reușească, fiindcă de aceea miracolul este miracol, ca să nu se repete, ca să fie unicat.

Ce înseamnă miracol? În setul decisiv, Serena a servit pentru câștigarea partidei la scorul de 5-4, apoi a salvat o minge de meci în al 12-lea game și a condus cu 4-0 în super-tiebreak, dar a pierdut cinci puncte la rând și zeul minunilor i-a oferit lui Tan… Victoria. Și cât de ușor ar fi putut câștiga Serena! Dar nu a putut trece de miracol, de Imprevizibil. Ea crede că în final a avut un hop mental. Toate i-au surâs, dar zeul Hazard a decis altfel.

 Nu am cuvinte cât de bine s-a prezentat Serena. Jocul ei a fost de mare clasă, minus deplasările. Loviturile ei măiestre nu au putut compensa imobilitatea, nici face față deplasărilor de Ariel ale lui Harmony și scurtelor ei tăiate.

Cu jocul pe care l-a arătat, Serena putea să învingă orice jucătoare din circuit. Pe oricare. Și pe Iga Swiatek. Dar nu pe Harmony. Fiindcă Harmony face parte din ceata îngerească, a miraculoșilor, care joacă tenis de plăcere.

Într-un turneu de Grand Slam, cele mai frumoase sunt meciurile din primele trei tururi, când se petrec surprize, când pot apărea fenomene ca Harmony. Apoi totul devine stas, previzibil. Și Harmony, și Serena, au fost învingătoare, au arătat tot ce poate fi mai frumos la omul care joacă tenis. Păcat că turneul se desfășoară acum fără Serena.

Grid Modorcea