Pentru că, nu-i aşa, tot tămbălăul din presă trebuia cumva
justificat, Avangarde a ieşit, repede, repede, cu o “cercetare sociologică”,
prin care să se facă auzită vocea plebei în cea mai arzătoare cestiune la
ordinea zilei. Cum, tocmai ei, oamenii, aceşti anonimi membri ai boborului, să
nu-şi dea cu părerea despre un subiect care, nu-i aşa, le influenţează decisiv
vieţile? Sau, cel puţin, asta răzbate din abordarea televiziunilor!
Şi, pentru că soarele de la Bucureşti răsare, ia să vedem ce
cred locuitorii celei mai mari urbe din ţară. Să reţinem că vorbim de localitatea
cu cel mai mare procentaj de internauţi, cu cel mai mare număr de canale tv,
posturi de radio, publicaţii, cu nivelul de trai cel mai ridicat, care permite
multora un contact direct cu civilizaţiile evoluate din vest. Ei bine, desi 12%
il cred nevinovat, 54% dintre urmaşii lui Bucur (chiar dacă mulţi adoptaţi de-a
lungul istoriei, mai ales cea recentă) vor să fie graţiat de preşedinte! 13% îl
vor afară din închisoare, pentru că a făcut acte de caritate, ilustrarea fidelă
a mentalităţii celor convinşi că se poate cumpăra un loc în rai, sau, mă rog,
în libertate. Spectatori fideli ai deselor schimbări de toane ale
latifundiarului, care poartă câteva denumiri ştiinţifice clare în tratatele de
psihiatrie, oamenii (45%) cred că sentinţa este una politică. Nu mi-e foarte
clar, şi cred că nici lor, dacă e pentru că l-a pupat în fund pe Băsescu, sau
pentru că l-a atacat pe acesta? Că le-a alternat, de nici el nu cred că ştia
exact, în fiecare zi, ce are de făcut. Ei bine, iată şi concluzia apoteotică a
acestei disecţii tragice a mentalului colectiv bucureştean: 33% îl consideră pe
Becali modelul lor de a reuşi în viaţă! Sper, totuşi, că printre ei nu se
numără şi cei doi simpatizanţi cu ştaif ai individului, Victor Ponta şi Crin
Antonescu, ale căror autoasocieri cu personajul în cauză sunt triste şi
descurajante.
Tot 33% cred că Becali şi-a făcut averea în mod legal.
Ironic e că, fără afaceri precum cea pentru care a fost trimis după gratii, el
n-ar fi strâns toţi acei bani cu care şi-a cumpărat în prime-time, simpatia
unei părţi a populaţiei. N-ar mai fi avut teancurile de euro din care, urmărit
frenetic de camerele de filmat, a aruncat
în stânga şi-n dreapta, miluind la grămadă, cerşetori, microbişti şi
popi. Nu şi-ar mai fi putut cumpăra, dacă nu indulgenţa divină, măcar idolatria
credincioşilor habotnici, fascinaţi de generozitatea verbală şi materială faţă
de biserică. N-ar fi avut cu ce să-şi aurească habitatul, spre deliciul
iubitorilor autohtoni de kitch opulent. N-ar fi putut cumpăra unul dintre cele
mai iubite cluburi de fotbal din ţară, mişcare care i-a adus nu numai
notoritate instantanee, dar şi voturi la diferitele runde de alegeri în care a
participat. Fără averea sa n-ar fi interesat pe nimeni elucubraţiile
mistico-grandomane ale unui cioban dintr-o stână din vârful muntelui. Pe scurt,
fără bani, circul său patetic s-ar fi consumat în intimitatea familiei şi la
chermezele cu egalii săi, şi nu ridicat la rangul de spectacol naţional!
Acum, pe bune, dacă rezultatele sondajului sunt corecte,
chiar mai miră pe cineva că un astfel de individ a reuşit să ajungă atât de
departe? Şi nu mă refer la puşcărie, deşi, dacă o făceam, sarcasmul ar fi fost
justificat, chiar dacă ininteligibil pentru fanii lui. Ce dovadă mai clară că
astfel de ipochimene nu răzbat decât în mijlocul unei populaţii fără busolă,
fără valori, ipocrite şi atât de uşor de manipulat? Ce pretext mai bun pentru
mediatizarea lui excesivă, în disperarea mass-media de a oferi consumatorilor
ce le place, nu ce au nevoie?
RADU HERJEU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu