Toate cele trei volume ale dumisale
conţin pictură şi poezie sau dacă vreţi poezie şi pictură: „Atelierul de
reparat fluturi”, editura Eurotip Baia Mare, 2009, „Urcând dealul”, editura
Grinta” Cluj Napoca, 2010 şi „Învaţă-mă iubirea”, editura Eurotip Baia Mare,
2013. Dacă l-a debut ne-a surprins plăcut cu 129 de poeme lirice în care
metafora, simbolurile predominau, volum în care a abordat problema omului din
perspectiva tainei creaţiei, omul apărând astfel ca sinteză a universului, ca
microcosmos, parte şi oglindă a întregului, punct de interferenţă între cele
văzute şi cele nevăzute; în cea de-a doua carte se simte o „povară poetică la
purtător”tulburătoare prin faptul că majoritatea poeziilor sunt scrise departe
de ţară şi de locurile dragi, unde Ion Georgescu Muscel şi-a petrecut mare
parte din viaţă. Cele 101 poeme ne dezvăluie un poet matur, cu o uşurinţă a
versificaţiei şi un sistem filosofic personalizat.
Acest proaspăt şi cald volum, pe care avem
bucuria să-l citim de azi înainte, conţine aşa cum spune poetul în „Nota de
autor” o „poezie a suferinţei, a răbdării, a recunoştinţei, a loialităţii, a
generiozităţii şi a extazierii faţă de jertfa lui Isus în salvarea lumii
acesteia”. Poemele din acest al treilea volum: „Învaţă-mă iubirea”, „Biserica
din Costeşti”, „Cum e să crezi”, Curgerea vremii”, De m-aş ruga...”,
Destinaţii”, „Funicularul”, „Gânduri de primăvară”, „Introspecţie”, „Împărtăşanie”,
„În preajma sărbătorilor”, „Locaş de închinare”, Mai presus...”, „Mesteacănul”,
„Mi-e dor de-un vis”, „Mulţumire”, „Ninsoare indecisă”, „Numărarea timpului”,
„O veste”, „Porţile”, „Psalm, „Raţionament”, „Retrăiri”,Rugă de seară”,
„Rugăciune” şi încă pe atâtea altele ne
duc spre o formă concretă de comunicare a omului modern al secolului pe
care-l trăim cu Dumnezeu. Este un demers greu şi îndrăzneţ, motiv pentru care
puţini poeţi contemporani se încumetă să-l realizeze. De ce?! Pentru că „e uşor
a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”( Mihai Eminescu) - dar poetul şi
pictorul Ion Georgescu Muscel, care are o viaţă creştină demnă de urmat de
către noi toţi, ne spune prin poezia Domniei Sale că mântuirea vine prin
Iubirea de Dumnezeu.
În poemele lui întâlnim o religiozitate
aparte, versuri de o rară frumuseţe şi armonie, de o sensibilitate peste
limitele firii specifică marilor creatori ai poeziei religioase româneşti: Radu
Gyr, Ioan Alexandru, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Arghezi şi Lucian Blaga.
Această stare de spirit care domină întreaga
scriere recentă, cu un titlu atât de sugestiv „Învaţă-mă iubirea” poartă cu
sine amprenta unui dascăl pătruns de Duhul Sfânt.
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu