I
"taci şi ascultă: cînd l-au dus pe bunicul
la groapă
au scăpat sicriul în groapă – n-au mai putut
face mare lucru
parcă bunicul a vrut să intre acolo
cu tot dinadinsul
parcă s-a grăbit să coboare de parcă
trupul pe el ar fi fost doar o cămaşă subţire –
parcă s-a grăbit să îmbrace un trup mai sigur.
s-a grăbit grozaaav, parcă a vrut să se arunce
chiar el în groapă
cînd au scăpat sicriul în groapă –
vrei să bei puţină limonadă?
eşti atît de slab, de livid, nu te mai atinge,
pielea ta se rupe repede – aşa era şi bunicul
parcă purta pe el o cămaşă în loc de trup."
II
"acum cioplesc la o unghie mare. eu n-am
voie să am unghii mari
dar cioplesc la o unghie nemaivăzută.
căci pereţii se apropie pe zi ce trece, ca nişte valuri de
aluat.
numai fereastra nu se apropie.
numai ea se îndepărtează,
se strînge, i-e somn.
şi tavanele se-apropie şi ele. numai uşa
nu se apropie. ea se zbîrceşte, se face pungă
ca o gură uscată peste nişte
gingii goale. dar eu cioplesc la o unghie
grozav de mare)"
III
"12 octombrie 1976
de patru generaţii, în dosul casei noastre curge
un pîrîu cu sînge întunecat.
de ani şi ani, tatăl meu îl acoperă
cu paie şi frunze
să nu afle vecinii. şi tatăl lui îl acoperea
şi el cu paie şi frunze
şi poate că va fi rîndul meu să-l acopăr curînd,
pentru că nu-i bine să afle vecinii
ce curge acolo.
primăvara ne facem şi noi că arăm şi semănăm,
ca să pară că sîntem în rînd cu lumea.
toamna ne facem că strîngem şi noi roade,
ca să semănăm cu ceilalţi,
să nu se bage de seamă,
dar de fapt nu facem decît să aşteptăm, să
pîndim cine vine la rînd, unul din noi
sigur vine la rînd.
ne petrecem ziua urîndu-l pe cel care va scăpa,
deşi cine scapă scapă doar pînă la o dată
următoare.
în timpul ăsta, pe pîrîu se scurge o şuviţă de
sînge întunecat, îl acoperim de ani şi ani
cu paie şi frunze,
nu-i bine să afle vecinii ce curge acolo,
trebuie să părem şi noi în rînd cu lumea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu