
După ce revista
Familia şi-a serbat 145 de ani de la apariţie şi se pregăteşte de cel de al
150-lea an, după ce Poesis de la Satu Mare a mutat frontiera culturală în Nord,
secondată de mai tînăra şi nervoasa Acolada, Baia Mare a reuşit să spargă nişte
orgolii tipărind neîntrerupt, vreme de 10 ani, revista Nord Literar, apoi
Bistriţa-Năsăud cu Mişcarea literară, trimestrial tematic bine ancorat în
literatura contemporană a sosit vremea ca şi Sălajul (Sălagiul cum îl scria
Nicolae Iorga) să ajungă la aniversare, să consemneze sărbătorirea numărului
100 al revistei culturale Caiete Silvane cu apariţie neîntreruptă. Îi cunosc în
parte pe făuritorii revistei, băieţi şcoliţi, scriitori cu dorinţa sinceră de a
trece în rîndurile lumii civilizate zona lor geografică prin fapte spirituale,
cele care vor face dovadă în viitorime de ce am fost în stare. Trăim în două
veacuri, cel 20, tocmai trecut şi cel 21 de-abia început. Călare pe două
veacuri spirituale care au însemnat pentru Nordul vestic al României spirituale
mai mult ca niciodată. Cultura este ceea ce ştim după ce am uitat totul, despre
Sălajul economic am ştiut cîte ceva, dar despre cel spiritual avem dovadă
tipăriturile de aici şi mai ales Caiete Silvane care încep să-şi facă auzit
glasul în lumea de azi a României culturale, care se apropie şi ea de altă
comemorare, 100 de ani de la înfăptuirea României Mari şi moderne. Din Nordul
extrem ridic piatra şi scriu:
La mulţi ani, cu bucurie, revistei Caiete Silvane!
Ştefan JURCĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu