Multa vreme sarbatoare nationala, data de 23 August a cazut
in desuetudine. In ultima vreme s-a creionat, chiar, un anumit sentiment de
jena vizavi de momentul din 1944, unii incercand sa ne induca ideea ca ar
trebui sa ne rusinam de faptul ca am rupt alianta cu Germania si am “tradat”
camarazii de arme nazisti.
Spun unii ca ar fi trebuit sa luptam pana la capat alaturi
de germani, nu sa-i “tradam”, si altfel am fi fost respectati astazi. Desigur,
daca am mai fi existat.
Problema “camarazilor de arme” germani este delicata. In
primul rand, alianta Romaniei cu Germania a fost una mai mult impusa. Prin
politica sa economica si prin miscarile diplomatice, Germania a reusit sa
izoleze Romania, a fortat-o sa accepte pierderi de teritorii si l-a santajat in
permanenta pe Antonescu, folosindu-se de Garda de Fier.
Pe front, desi germanii ar fi trebuit sa asigure trupelor
romane armament, munitii si alimente la fel ca pentru propriile trupe, rar s-a
intamplat asa ceva. Cand era vorba despre retrageri, romanii erau parasiti
(vezi Cotul Donului). In multe privinte “prietenia de arme romano – germana” a
fost mai mult propaganda decat realitate.
De altfel, nemtii n-au avut niciodata incredere deplina in
romani si se pregatisera pentru ocuparea tarii care le asigura doua elemente
esentiale: granele si petrolul. Cand a inceput ofensiva de vara a rusilor din
1944, nemtii au retras diviziile blindate de pe frontul romanesc si le-au mutat
in nord, lasand Romania fara aparare cu gandul ca frontul se va stabiliza pe
linia Carpatilor.
Practic, nemtii nu au facut decat sa profite de puterea lor
pentru a obtine de la Romania avantaje economice si militare; in schimb nu au
dat decat foarte putin.
De aceea cred ca actul de la 23 August 1944 a fost unul din
rarele momente ale istoriei noastre in care s-a reusit evitarea unei catastrofe
nationale.
Cat despre instalarea ulterioara a comunismului in tara,
inainte de a da toata vina pe rusi, ar trebui sa ne gandim si la faptul ca
Romania a fost abandonata de SUA si Anglia la Yalta.
Scris de Razvan Bibire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu