joi, 21 august 2014

Poesis – Ion Georgescu MUSCEL

Întâlnire în vis

O pajiste cu nori se desenează-n suflet
Ca destrămări de cântec topite în albastru...
Preafericit îmi pare acest petec de cer
Că nu e-nscris la oameni în cadastru.

Mă prăbușesc în amintiri cu tine,
Nostalgice privelisti îmi fac de tine sete;
Se scurge toamna din copaci pe îndelete:
Oare mai știi, de unde esti, ceva de mine?

Hai să ne vedem în vis, să faci jumate calea,
Pe un tărâm de după perdelele privirii -
Ne-om cheltui în dezmierdări durata întâlnirii
Și nu va ști de noi nici dealul și nici valea.

Pe tine când te am, am lumea și țara -
Faci ochii-așa de mici când râzi,
Precum te-ai teme ca din ei
Să nu se scurgă toată primă vara.
                                   Baden / Canada

Trecute flori

Se trec și florile de sânziene
Iar galbenul face rugină prin poiene;
Rămâne-n amintire doar boarea lor cuminte
Ca o caligrafie a unei melodii sfinte.

Povestea lor cu roșu-n calendar
Mă face să tresar la numele Ioan;
Se ‘nalță de pe câmpuri valuri de miresme
Precum o simfonie mută de pricesne.

Când le vedea iubita făcea din ele cruce
Și-o agăța în streșini, aminte a-și aduce –
Din panoplia vieții a mai trecut o vară
Din cer blagoslovire pe casă se coboară.

Mirabile cutume în satul din Ardeal…
Cum pierzi în forfota din gară un album sentimental;
Ecranul lumii răsturnat nu vrea de ele știre –
La mine-n suflet se zbate o frunză de plop a nemurire.
                                                              Lucăceşti/România

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu