Întâlnire în vis
O pajiste cu nori se desenează-n suflet
Ca destrămări de cântec topite în albastru...
Preafericit îmi pare acest petec de cer
Că nu e-nscris la oameni în cadastru.
Mă prăbușesc în
amintiri cu tine,
Nostalgice privelisti îmi fac de tine sete;
Se scurge toamna din copaci pe îndelete:
Oare mai știi, de
unde esti, ceva de mine?
Hai să ne vedem în vis, să faci jumate calea,
Pe un tărâm de după perdelele privirii -
Ne-om cheltui în dezmierdări durata întâlnirii
Și nu va ști de noi nici dealul și nici valea.
Pe tine când te am, am lumea și
țara -
Faci ochii-așa de
mici când râzi,
Precum te-ai teme ca din ei
Să nu se scurgă toată primă vara.
Trecute flori
Se trec și florile
de sânziene
Iar galbenul face rugină prin poiene;
Rămâne-n amintire doar boarea lor cuminte
Ca o caligrafie a unei melodii sfinte.
Povestea lor cu roșu-n
calendar
Mă face să tresar la numele Ioan;
Se ‘nalță de pe
câmpuri valuri de miresme
Precum o simfonie mută de pricesne.
Când le vedea iubita făcea din ele cruce
Și-o agăța în streșini,
aminte a-și aduce –
Din panoplia vieții
a mai trecut o vară
Din cer blagoslovire pe casă se coboară.
Mirabile cutume în satul din Ardeal…
Cum pierzi în forfota din gară un album sentimental;
Ecranul lumii răsturnat nu vrea de ele știre –
La mine-n suflet se zbate o frunză de plop a nemurire.
Lucăceşti/România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu